2,395 matches
-
de rezervă pe birou. Companiile farmaceutice distribuiau cutiile alea de șervețele gratuit. Pe lângă pixuri, carnețele și alte lucruri inscripționate cu numele companiei lor, produceau șervețele pentru pacientele care nu se puteau opri din plâns. — Smochine... Smochide delicioase... Smochine bune și coapte! Era același vânzător sau altul? Oare cum Îi spuneau cumpărătorii...? Smochinar...?! se Întreba Zeliha În timp ce stătea nemișcată pe o masă dintr-o cameră enervant de albă și de imaculată. Nici echipamentul, nici bisturiele nu o speriau atât de mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
capul pe ușă fără să simtă nevoia să bată mai Întâi. În dimineața asta purta pe cap o eșarfă care-ți lua ochii, Într-o nuanță de roșu atât de orbitoare, Încât din depărtare capul ei arăta ca o roșie coaptă, uriașă. — Am dat gata un samovar Întreg de ceai așteptându-te pe tine, Majestatea Ta. Haide, ridică-te și strălucește! Nu simți mirosul de sucuk prăjit? Nu ți-e foame? A trântit ușa cu putere În urma ei, fără să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înghețată cu fructul pasiunii și fursecuri, În mansarda ei din Brooklyn. Era bolnavă și singură, zăcea Între cearșafurile crem de mătase, În patul ei imens, decorat cu perne și cuverturi orientale. Din când În când fixa tavanul de culoarea cireșei coapte sau mângâia cele două pisici persane, care stăteau Întinse lângă ea. — Rudy și Moody, singurii mei prieteni adevărați... oftă ea. I se Învârtea capul, avea febră și crampe la stomac, știa că n-ar fi trebuit să mănânce Înghețată dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu duce la nimic bun, nu ști niciodată când un cuvânt rău interpretat poate avea ca dezastruoasă consecință distrugerea celei mai subtile și mai elaborate dialectici a persuasiunii, vechea înțelepciune spunea, cu stăpânul tău nu te joci, el mănâncă fructele coapte și ție ți le dă pe cele verzi. Șeful de departament îl privi surâzând ușor și adăugă, Adevărul e că nu știu de ce vă spun lucrurile astea, Sincer vorbind, domnule, și pe mine mă miră, eu nu sunt decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
săptămână, între lună și an, pentru un animal ca el nu există decât prezență și absență. În timpul curățării cuptorului, Găsit nu încercă să intre, se dădu la o parte ca să nu cadă pe el ploaia de mici fragmente de lut copt, de cioburi de vase sparte pe care mătura le împingea afară, și se întinse pe jos, cu capul între labe. Părea neatent, aproape adormit, dar și cel mai puțin experimentat cunoscător al tertipurilor canine și-ar da seama, observând modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tot mai caldă, dar nu atât cât să-l ardă, era călduță, ca pielea umană, și moale și suavă ca ea. Cipriano Algor puse deoparte sapa și-și cufundă amândouă mâinile în cenușă. Atinse fina și inconfundabila asprime a lutului copt. Atunci, ca și cum ar fi ajutat la o naștere, apucă între degetul mare și degetele arătător și mijlociu capul încă ascuns al unei păpuși și o trase afară. Se întâmplă să fie infirmiera. Îi scutură cenușa de pe trup, suflă peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca să se poată juca unele cu altele, nu știu să facă altceva, și, invers decât se spune, nu există cuvinte goale, Sentențioasă femeie, E o boală de familie. Marta puse micul dejun pe masă, cafeaua, laptele, niște ouă bătute, pâine coaptă și unt, câteva fructe. Se așeză în fața tatălui ei, prvindu-l cum mănâncă. Dar tu, întrebă Cipriano Algor, Nu mi-e foame, răspunse ea, Semn rău, în starea în care ești, Se spune că lipsa de poftă de mâncare e destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fapt, nu e mare deosebire între ce se petrece într-un cuptor de olărie și un cuptor de brutar. Coca pâinii este doar altfel de lut, făcut din făină, drojdie și apă, și, ca și primul, va ieși din cuptor copt sau crud sau ars. Înăuntru poate nu e nici o deosebire, bombănea Cipriano Algor, dar afară, garantez că, în acest moment, aș da orice să fiu brutar. Zilele și nopțile se perindau, și serile și diminețile. Se știe din cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitându-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din marginea șanțului, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întâlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească nici în dreapta, nici în stânga. Era cufundat în aceeași liniște plictisită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era vorba de interes. Ziceau că numai proștii nu se aranjează. Într-adevăr, presiunile s-au întărit. Atunci, a încercat să se intereseze de fata pe care vroiau să i-o arunce de gât Și s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. „E frumoasă, dar curvă”, a obiectat el triumfător. „Și ce importanță are asta?” i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. „Câmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta”, mi-am zis și m-am strecurat spre ușă ca să mă duc la closet, sperând că acolo trebuia să vină o dâră de aer proaspăt. Dar chiar în ușă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. „Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cobor de pe trotuar. O clipă mă tem să nu fie trimiși de Bătrânul de pe Munte și să nu fie acolo special pentru mine. Nu e adevărat, dispar În noapte, dar vorbesc o limbă străină, care șuieră a ceva șiit, talmudic, copt, ca un șarpe În deșert. Vin din direcția opusă figuri androgine cu niște mantii lungi. Mantii gen Roza-Cruce. Mă depășesc, cotesc spre rue de Sévigné. Acum e noapte de-a binelea. Am fugit de la Conservatoire ca să regăsesc orașul tuturor, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-l stânjenească. Fran își dori ca el să se fi putut preface măcar că răspunde la dragostea ei, dar Camilla nici nu părea să observe. Prânzul e gata. Felurile tale preferate. Friptură de vită în sânge, pâinici de Yorkshire, cartofi copți și hrean. Părea că-și depune ofrandele dinaintea unui suveran. — Ai adus lucrurile pe care le ai de spălat? Aș putea să le pun la mașină acum și vor fi gata până când plecați. — Mamă, îi reaminti Laurence pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Niște lucruri pe care, așa, omul le simte chiar și în penitenciar. Niște bucurii. Faci cerere de cumpărături, îți cumpără sucuri, țigări, cafele. Dar să-ți cumperi o roșie, să cumperi un strugure... Ba îți găsește motiv că sunt prea coapte, ba îți găsește motiv că nu-ți dă factură. Deci caută tot felul de motive din astea. Practic, eu am mâncat toată vara. Nu mai vorbesc de piersici, de caise. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi s-a cumpărat și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
prin inel; Glasul ei cel cristalin E un clopoțel divin, Eu o știu. Și tu o știi. Cine este, dragi copii? Numai primăvara vin, Pleacă toamna-n loc străin Și duc doruri mari cu ele Printre nouri, printre stele? Spice coapte i-s sprâncene, Ochii ei ard de lumină, Părul i-i de sânziene, Pare toată o stupină. Prin livezi șl pe ogoare E atotstăpânitoare. Mi-a bătut în zori la ușă, În rochița de brândușă; Mi-a vorbit cu glas
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
de-aromele zeului ca un cuib de mirosul sălbăticiunii. Legi răsturnând și vădite tipare minunea țâșnește ca macu-n secară. Cocoși dunăreni își vestesc de pe garduri dumineca lungă și fără de seară. [1938] * BELȘUG - Negrule, cireșule, gândul rău te-mprejmuie. Jinduiesc la taine coapte guri sosite-n miez de noapte. Om și păsări, duhuri, fluturi, nu așteaptă să te scuturi. Prea ești plin de rod și vrajă, vine furul, pane-ți strajă! - Las' să vie, să culeagă, Vara mea rămîne-ntreagă. Stelele deasupra mea nimeni
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mă face să tresar. Să fie pașii sprinteni ai iubirii mele, sau e moartă și ea de sute și de mii de ani? Să fie pașii mici și guralivi ai ei sau poate pe pământ e toamnă și niște fructe coapte-mi cad mustoase, grele, pe mormânt, desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine ? ÎN LAN De prea mult aur crapă boabele de grâu. Ici-colo roșii stropi de mac și-n lan o fată cu gene lungi ca spicele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
servită pe o terasă În Sudul Franței. Coborîm În camera de zi pe la șapte jumătate și găsim platouri cu mîncare Întinse pe măsuța de cafea: baghete cu crusta fierbinte, șuncă de Parma, mezeluri, brînză Brie, Camembert și Reblochon, castraveciori, ardei copți, pateuri și măsline. Iar astea nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie Diane Von Furstenberg, amintind de anii ’60, din material imprimat, care-i dezvăluie coapsele cînd se așază. Trish și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
multe atunci. M-am gândit și la chiparoșii aceștia și la faptul că, poate, n-aveam să-i mai revăd niciodată. Și la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am simțit o dorință nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieți înfloriți, ca odinioară... Înțelegi? Toate amintirile mele erau atunci de partea Inchiziției. Ele mă îndemnau să abjur. Poți pricepe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
auzit nimic ― Nefericirea, Galilei, e provocată și de faptul că nu folosim un limbaj simplu. ― Mă tem că e greu să folosim un limbaj simplu în legătură cu moartea. Adevărurile simple aparțin vieții. Stând aici și simțind în nari mirosul de iarbă coaptă, mă gândesc ca nu există experiență căreia să nu-i poți supraviețui Niciodată nu poți spune: am încercat totul. Întotdeauna îți mai rămâne ceva de încercat. Pasiunea mea pentru lumină e protestul unui om aproape orb. Totul e foarte simplu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
bătrân slăbănog, aproape chel, cu excepția unui cerc de păr cărunt, rar și lung ce-i atârna la spate. Deși era uscat, avea un pântece proeminent, și o groază de vinișoare albăstrui făceau din nasul lui un bob mare de strugure copt. Felul de a se îmbrăca era simplu, dar țesătura era de cea mai bună calitate. Ne-a măsurat din cap până-n picioare pe fiecare-n parte, apoi a ridicat un deget tremurător spre mine și a glăsuit: - Ești leit tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doar ei doi. Ochii Giuliei, ca două picături de păcură gata să se prelingă, îi spuneau clar cât este de îndrăgostită și, uitându-se la ea, se simțea de parcă i s-ar fi spart în inimă un milion de coacăze coapte. S-a repezit spre gâtul lui Andrei, hotărât s-o iubească până la capăt, fără să se mai gândească la altceva, la viața ori la sentimentele lui Andrei Ionescu. - Giulia, draga mea, dincolo de mine, așa cum mă știi, există un suflet, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
e flatată de apariția lui. Îl privea de parcă ar fi primit un premiu și, chiar dacă nu l-a prezentat celorlalți, s-a purtat ca și cum ar fi fost iubitul ei, l-a sărutat și l-a primit ca pe-un cireș copt: - Ce mult mă bucur că-ai venit, chiar mă gândeam să te sun, ești cu mașina? Poate mă duci acasă, că am avut o zi epuizantă, știi, ca la sfârșit de semestru. - Păi, hai să mergem! Sigur, n-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
uimitor, câte documente erau strânse acolo, de fapt, un roman întreg, căci Josh scrisese un istoric detaliat al casei. Imediat sub fotografia care înfățișa clădirea, așa cum arată ea acum, cu tencuiala albă, crăpată și umflată ca o coajă de cartof copt, cu cerdacul străjuit de coloane înflorite și curtea năpădită de buruieni, urma un istoric, scris cu „Times“, la un rând: Imobilul din Calea Victoriei, 144 a fost construit cu aproximație la începutul secolului al XVI-lea, de când datează prima lui atestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]