4,179 matches
-
dinăuntru, care avea înfiptă în vârf o bucată de pană de gâscă. Văzuse un astfel de obiect la olari, care-l umpleau cu vopsea, pentru a o lăsa apoi să curgă uniform, prin pană, pe blidele de lut. Rebis luă cornul și-l vârî în ureche cu partea ascuțită. Nemulțumit de prima sa formulare, Bătrânul reveni, ridicând glasul: Am venit în legătură cu anunțul. Cu ce te ocupi? se răsti Rebis cu o voce care nici ea nu trăda sexul căruia, cândva, îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și nu posedându-le, să le câștige încrederea, să le afle rostul subtil, până va fi dobândit permisiunea de a intra desculț și cu capul descoperit în lumea lor. Răsucea între palmele asudate o superbă cupă cu picior. Făcută din corn de inorog, era bogat ornamentată, precum potirul Sfântului Graal, în care Iosif Arimateanul strânsese sângele scurs din trupul răstignit al lui Isus. Bătrânul își privi chipul oglindit de luciul catifelat al hidromelului din vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită poza războinică, strângea între genunchi un cal, ridicat în două picioare, a cărui armură se termina în dreptul frunții într-un corn metalic. Era Albertus Augenstein, Dux Saxoniae, Sac. Caes. Matis Consiliari, Bellic, Camerari Suprem Colonell, Pragensis et Eiusdem Militiae Generalis. Galeria de portrete se încheia, firește, cu cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul îl reprezenta în postura Sfântului Eustacius, în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
suspendată. Omul vâna animalul în aceeași măsură în care animalul îl vâna pe el. Graful nu mai contenea să povestească expediții ce păreau neverosimile. În pădurile Engliterei ademenise, cu ajutorul fecioarelor, licorni îndrăgostiți, pentru a pune mâna pe roș-alb-negrul și spiralatul corn unghios, ce te face imun la veninuri și insensibil la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor în rut. Ca și licornul, cerbul, înnebunit de dorință, alerga prin pădure în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prezenta singur. Iou îs zumatse om zumatse bou. Brivitzi: un ochi dze bou un ochi dze om, zumatse limbe cu azberidătsi zumatse normale dze om, zumatse naz zumatse bot, o urechie dze bou o urechie dze om, zumatse cab făre corn zumatse cu corn... Era gângav și sărac cu duhul. Îl găsise patronul cerșind în fața unei biserici și-l luase cu el. N avea multe de făcut și putea câștiga câțiva gologani, o masă pe zi și să împartă o rulotă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îs zumatse om zumatse bou. Brivitzi: un ochi dze bou un ochi dze om, zumatse limbe cu azberidătsi zumatse normale dze om, zumatse naz zumatse bot, o urechie dze bou o urechie dze om, zumatse cab făre corn zumatse cu corn... Era gângav și sărac cu duhul. Îl găsise patronul cerșind în fața unei biserici și-l luase cu el. N avea multe de făcut și putea câștiga câțiva gologani, o masă pe zi și să împartă o rulotă cu o familie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prețuri colosale, pilitură de aur ordinar ca fiind din călcâiul haiducului ajunsese pe tarabele negustorilor ambulanți, vânzători de vise și iluzii, care colindau târgurile ținutului oferind doritorilor inventarul lor de balsamuri și talismane: flacoane cu licori miraculoase, iconițe tămăduitoare din corn de inorog făcute de fapt din colț de elefant sau din canin de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi, sau haine din "in viu", care se curăță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
oi lua și ți l-oi da..." Când se crapase de ziuă și firul de borangic de care era legat cărăbușul se înfășurase în întregime pe țăruș, apăruse la cimitir Zlota, ca un inorog bolnav de dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis, cu pecetea lui Solomon, însuși demonul Sargatanas; iconițe din corn de inorog și canin de narval; un scaloian și o oglindă acoperită cu pânză albă; o cutie de lemn plină cu "planete de tânăr"; o pereche de "cizme spaniole"; un aparat cu pompiță de colectat sputa; câteva fire de cenușă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fie cooptată și fiica președintelui, aia mică și cu botul mare, care să explice elevilor cum este posibil să ai „succesuri” în afirmarea internațională, dacă babacu se numește, știm noi cum. Se preconizează ca în perioada imediat următoare în loc de corn și lapte, în școli să fie introdus programul „Țigara și alcoolul“, subvenționat de stat, iar în pauze, obligatoriu, fiecare dintre elevi să poată beneficia gratuit la alegere de binefacerile plantelor etnobotanice sau de marijuana. Cocaina și heroina vor rămâne rezervate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
țigănoi cu o figură crâncenă, care cred că te-ar fi băgat în boli, dacă ai fi dat ochi cu el la fapt de seară, într-un loc mai neumblat. Acesta, avea un picior împleticit pe după un ditamai ciomagul de corn, și îl târa trudnic după el, cerșind ca și țigăncile, milă și pomană din partea călătorilor. Eram întru-câtva obișnuit cu amărâții lumii, care colindau trenurile așa că nu i-am băgat în seamă. Într-o zi când se apropia ora venirii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu se rupă, ci să fie mai întâi purtată.“ Necesară, în acest caz, ar 62 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE putea să apară doar alternativa ca atare (haina să se rupă sau să nu se rupă) și nicidecum un singur corn al ei. „Este necesar ca o luptă navală sau să aibă loc sau să nu aibă loc mâine, dar nu este necesar ca să aibă loc mâine, și nici nu este necesar ca să nu aibă loc.“<ref id="50">Aristotel, Despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu se rupă, ci să fie mai întâi purtată.“ Necesară, în acest caz, ar 62 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE putea să apară doar alternativa ca atare (haina să se rupă sau să nu se rupă) și nicidecum un singur corn al ei. „Este necesar ca o luptă navală sau să aibă loc sau să nu aibă loc mâine, dar nu este necesar ca să aibă loc mâine, și nici nu este necesar ca să nu aibă loc.“<ref id="50">Aristotel, Despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se încetinise. Către apus, dincolo de culmile verzui ce închideau valea, soarele începea să-și arate sfios fața, din spatele păturii învolburate de nori. Audbert se întoarse în casă aproape imediat cu plosca de hidromel și umplu paharul de lemn al femeii, cornul său gol, pe care îl luase din traista atârnată de șa, și cănile de lut pe care, între timp, cei patru huni le desprinseseră de la centură, unde le purtau după obiceiul neamului lor. Odolgan întrebă pentru cine să închine. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din traista atârnată de șa, și cănile de lut pe care, între timp, cei patru huni le desprinseseră de la centură, unde le purtau după obiceiul neamului lor. Odolgan întrebă pentru cine să închine. — Pentru cine ne îndrăgește! propuse Audbert, ridicând cornul plin și străduindu-se să se arate degajat. Malaberga strânse din buze: — Eu nu-i sunt dragă nimănui. Mai bine să închinăm... pentru aceia doi dintre voi care după șase luni vor mai fi în viață. Se lăsă o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se pierde repede în furnicarul războinicilor, simți născându-se în sufletul său și umplându-l cu totul o forță misterioasă și puternică și știu că avea să învingă - fu sigur de asta. La un semn al lui Gundovek, sunetul unui corn dădu semnalul de început al înfruntării. în careul format de scuturile mari ale gărzilor lui Gundovek, îndărătul cărora se îngrămădeau sute de spectatori, cei doi bărbați înaintară cu precauție unul către celălalt, studiindu-se cu atenție. O tăcere încărcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Vesontio sunt cetățeni romani în pericol, e de datoria mea să fac ce-mi stă în putință ca să-ți ajut. Coborâră repede scara și ieșiră împreună din turn; între timp, de pe terasa corpului de gardă, începu să se audă sunetul cornului care chema la adunare pe toți cei ce purtau arme. La scurtă vreme, clopotul bazilicii începu să bată furtunos. Capitala Sapaudiei era în pericol. 26 Era dimineață târziu, dar soarele întârzia să se arate din spatele norilor mari, cenușii, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe mantaua de nepătruns a pădurii care înconjura din toate părțile tabăra. Dușmanul era acolo, fugind victorios. De neatins. Dar el nu putea să accepte o asemenea umilire: trebuia să reacționeze. Privindu-și din nou scutierul, îi porunci să sune cornul și să-i convoace imediat pe toți comandanții de centurii. — Oamenii ăștia încă nu mă cunosc, adăugă. Până acum am fost generos cu ei. Dar acum or să înțeleagă cu cine au de-a face. 36 De îndată ce grupul căruia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săi. încet, încet, pe măsură ce se apropiau de bastion, găseau drumul tot mai aglomerat cu oameni înarmați, căci, după ce încetase atacul dușmanului, apărătorii se odihneau. Printre ei, datorită inconfundabilelor armuri cu solzi, alcătuite prin îmbinarea între ele a unor păci de corn sau a unor unghii de animale, Sebastianus recunoscu mulți alani. între războinicii aceia, descoperi, însă, și câteva femei și numeroși tineri, care le aduceau hrană și apă și îi însoțeau pe răniți până în piață, unde puteau primi ajutor. era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își îndemnă calul și se apropie. — Nu e un moment potrivit pentru luptă, acesta. Oamenii și caii sunt obosiți și în curând va fi întuneric. Și furtuna... Balamber, însă, hotărâse: — Cei care pot să schimbe caii să o facă. Sună cornul și transmite ordinul: mergem înapoi în formație de luptă. Și cheamă-l pe Odolgan; spune-i să trimită pe cineva să-l anunțe pe Utrigúr. în vreme ce coloana se oprea la sunetul cornului, Balamber îi spuse lui Toraman: — Jagun-ul tău se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pot să schimbe caii să o facă. Sună cornul și transmite ordinul: mergem înapoi în formație de luptă. Și cheamă-l pe Odolgan; spune-i să trimită pe cineva să-l anunțe pe Utrigúr. în vreme ce coloana se oprea la sunetul cornului, Balamber îi spuse lui Toraman: — Jagun-ul tău se găsește la coda coloanei, așa-i? — Da, Shudian-gun. — Deci acum o să fie în frunte. Stai aproape de mine și fă tot ce-o să-ți spun. Chipul mândru al lui Toraman se lumină. — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cobora în vad și înțelese că de acum întregul tuman al lui Utrigúr se aruncase în luptă. Se avântă atunci înainte, îndemnându-și cu și mai multă vigoare oamenii ce îi avea alături, și la scurtă vreme, la sunetul unui corn, goții începură să iasă din luptă, retrăgându-se spre mal și chiar dincolo de el, fără ca războinicii hiung-nu, epuizați, se dea vreun semn că ar intenționa să-i urmărească. Balamber constată că, atât cât putea să vadă, pe întreg frontul luptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate ajungeau la ureche aproape asurzitoare: bâzâitul tăunilor, tropotul copitelor, zăngănitul metalic al armelor; cele ce veneau de la o distanță ceva mai mare - chemarea bucinei și a cornului ce transmiteau în permanență ordine - se auzeau în schimb mai greu și cu o stranie întârziere, ca venite dintr-o altă lume. Grămezi mari de nori albi umpleau cerul, mișcate abia simțit de un vânt ușor ce părea să mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a unei mari bătălii, însă își domină emoția și își concentră întreaga atenție asupra însărcinării ce o primise: pentru moment, cel mai important era să ajungă pe culmea acelui cocoașe înaintea hunilor. Imediat, folosindu-se de cei care sunau din corn, ordonă unității sale să se desfășoare în linie de atac și să treacă de la trap la galop, căci îl neliniștea faptul că nu putea vedea ce se întâmpla pe celălalt versant al colinei. Cercetașii pe care-i trimise în avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bun pe care ar fi putut să-l găsească în toată zona. Sub el, armata lui Atila se desfășura în câmpie, în strigăte asurzitoare de luptă ce păreau strigătele a popoare întregi, întrerupte de ordine febrile și sunete sumbre de corn ale căror ecouri ajungeau până la el, purtate de vânt, și deformate într-un mod curios: o mulțime de armate cum nu mai văzuse până în ziua aceea, incredibil de consistente în adâncime și care se întindea pe un front de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]