1,477 matches
-
de la tarabă rosti, zîmbind cu un aer protector: — Trebuie neapărat să-mi dați Înapoi cozonacul! Vedeți - s-a produs o greșeală. Nu cîntărește cît ați spus dumneavoastră. Apoi, Își aruncă privirea asupra unui bilețel și adăugă: — Avea dreptate femeia aceea. Cozonacul cîntărește trei funți și șapte uncii, prin urmare a fost cîștigat de dumnealui. Și arătă spre individul care venise mai adineauri cu un taxi și se repezise spre ghereta doamnei Bellairs. Acum stătea În umbra tarabei unde fusese expus cozonacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cozonacul cîntărește trei funți și șapte uncii, prin urmare a fost cîștigat de dumnealui. Și arătă spre individul care venise mai adineauri cu un taxi și se repezise spre ghereta doamnei Bellairs. Acum stătea În umbra tarabei unde fusese expus cozonacul și se lăsa apărat de femei. Nu cumva doamna Bellairs Îi dăduse o informație și mai exactă? — Foarte ciudat, zise Rowe. Spuneți că a ghicit greutatea exactă? Cucoana păru să șovăie, ca un martor Încolțit cu o Întrebare la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întrebare la care nu i se spusese ce să răspundă: Nu chiar exact, dar cu o diferență de numai trei grame. Trei funți și zece grame, preciză ea, părînd să-și recapete aplombul. În cazul acesta, răspunse Rowe, voi păstra cozonacul, pentru că prima oară am ghicit trei funți și cinci uncii. Poftim o liră pentru cauză. Bună seara. De data asta, Îi luase prin surprindere: rămăseseră muți de uimire și nici măcar nu-i mulțumiră pentru bancnota oferită. CÎnd ajunse pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o liră pentru cauză. Bună seara. De data asta, Îi luase prin surprindere: rămăseseră muți de uimire și nici măcar nu-i mulțumiră pentru bancnota oferită. CÎnd ajunse pe trotuar, Rowe se uită Înapoi și văzu micul grup din jurul taberei cu cozonacul grăbindu-se să-i ajungă din urmă pe ceilalți Întârziați. Îi salută cu o fluturare a mîinii. Pe gard era lipit un afiș: „Contribuții la Fondul pentru ajutorarea mamelor din națiunile libere. Participați la serbarea... dată sub patronaj regal“. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aparțineau lui Rowe. Mai avea și o cutie de carton, În care-și ținea somniferele. În salonaș nu exista nici măcar o călimară sau hîrtie pentru corespondență: Rowe nu scria nimănui, și-și plătea impozitul prin poștă. O carte și un cozonac Îi sporeau, așadar, considerabil zestrea. CÎnd ajunse acasă, o sună pe doamna Purvis și-i spuse: — Doamnă Purvis, am cîștigat cozonacul ăsta grozav la serbarea din scuar. Nu cumva ai vreo cutie de tablă ceva mai mare În care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
călimară sau hîrtie pentru corespondență: Rowe nu scria nimănui, și-și plătea impozitul prin poștă. O carte și un cozonac Îi sporeau, așadar, considerabil zestrea. CÎnd ajunse acasă, o sună pe doamna Purvis și-i spuse: — Doamnă Purvis, am cîștigat cozonacul ăsta grozav la serbarea din scuar. Nu cumva ai vreo cutie de tablă ceva mai mare În care să-l pot păstra? — E un cozonac destul de mărișor pentru zilele noastre, zise doamna Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
CÎnd ajunse acasă, o sună pe doamna Purvis și-i spuse: — Doamnă Purvis, am cîștigat cozonacul ăsta grozav la serbarea din scuar. Nu cumva ai vreo cutie de tablă ceva mai mare În care să-l pot păstra? — E un cozonac destul de mărișor pentru zilele noastre, zise doamna Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fabrică din Împrejurimile Trunpingtonului. După fiecare bombardament aerian, obișnuia să hoinărească pe străzi și să-și noteze cu un fel de speranță prăvăliile sau restaurantele distruse - ca un deținut care taie, una cîte una, gratiile celulei. Doamna Purvis aduse Înapoi cozonacul, Într-o cutie de tablă pentru biscuiți. Trei funți și jumătate?! rosti ea cu dispreț În glas. Abia dacă are trei funți! Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe de gîndire: — Taie-mi, te rog, o felie. Doamna Purvis se grăbi să-l servească. Era gustos cozonacul. — Așază-l la loc În cutie, spuse el. Cozonacii de felul ăsta capătă cu timpul un gust și mai bun, dacă-s bine păstrați. — O să se strice, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Fii pe pace, e făcut cu ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe de gîndire: — Taie-mi, te rog, o felie. Doamna Purvis se grăbi să-l servească. Era gustos cozonacul. — Așază-l la loc În cutie, spuse el. Cozonacii de felul ăsta capătă cu timpul un gust și mai bun, dacă-s bine păstrați. — O să se strice, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Fii pe pace, e făcut cu ouă proaspete! Văzînd-o cu cîtă lăcomie se uită la cozonac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cozonacii de felul ăsta capătă cu timpul un gust și mai bun, dacă-s bine păstrați. — O să se strice, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Fii pe pace, e făcut cu ouă proaspete! Văzînd-o cu cîtă lăcomie se uită la cozonac, adăugă: — Ia și dumneata o felie, doamnă Purvis. Nu era În stare să refuze nimic celor ce-și manifestau cu destulă putere dorința. Liniștea lui sufletească, atît de precară, se destrăma În fața suferinței altora. Ar fi făcut orice ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ca mai toți oamenii care trăiesc singuri, Își Închipuia că obiceiurile sale sînt ale tuturor, nu i-ar fi trecut prin gînd că s-ar putea ca alții să nu mănînce biscuiți la șase seara. — Poate preferă o felie de cozonac? Întrebă doamna Purvis, care rămăsese În pragul ușii deschise. — Mai bine să terminăm Întîi biscuiții. În zilele noastre, rosti străinul, cozonacii nu-s buni de nimic! — Dar cozonacul ăsta a fost făcut cu ouă proaspete, protestă doamna Purvis cu mîndrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gînd că s-ar putea ca alții să nu mănînce biscuiți la șase seara. — Poate preferă o felie de cozonac? Întrebă doamna Purvis, care rămăsese În pragul ușii deschise. — Mai bine să terminăm Întîi biscuiții. În zilele noastre, rosti străinul, cozonacii nu-s buni de nimic! — Dar cozonacul ăsta a fost făcut cu ouă proaspete, protestă doamna Purvis cu mîndrie. Domnul Rowe l-a cîștigat la o tombolă. În clipa aceea Începu buletinul de știri, cu obișnuita formulă: „... Vă vorbește Joseph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să nu mănînce biscuiți la șase seara. — Poate preferă o felie de cozonac? Întrebă doamna Purvis, care rămăsese În pragul ușii deschise. — Mai bine să terminăm Întîi biscuiții. În zilele noastre, rosti străinul, cozonacii nu-s buni de nimic! — Dar cozonacul ăsta a fost făcut cu ouă proaspete, protestă doamna Purvis cu mîndrie. Domnul Rowe l-a cîștigat la o tombolă. În clipa aceea Începu buletinul de știri, cu obișnuita formulă: „... Vă vorbește Joseph Macleod“. Străinul se ghemui În fotoliu, ascultînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În fotoliu, ascultînd cu o atitudine arogantă, ca și cum auzea niște povești al căror substrat real ar fi fost singurul În măsură să-l cunoască. — Știrile de astă-seară sînt ceva mai Îmbucurătoare, observă Rowe. — Propagandă! replică individul. — Chiar nu doriți puțin cozonac? Îl Întrebă doamna Purvis. — Poate că domnul dorește mai degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi fost singurul În măsură să-l cunoască. — Știrile de astă-seară sînt ceva mai Îmbucurătoare, observă Rowe. — Propagandă! replică individul. — Chiar nu doriți puțin cozonac? Îl Întrebă doamna Purvis. — Poate că domnul dorește mai degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl Întrebă doamna Purvis. — Poate că domnul dorește mai degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă răsuflarea, pînă cînd văzu cozonacul pe masă. Abia atunci se mișcă, trăgîndu-se nervos mai aproape de marginea fotoliului. — Ai un cuțit, doamnă Purvis? — Doamne-Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă răsuflarea, pînă cînd văzu cozonacul pe masă. Abia atunci se mișcă, trăgîndu-se nervos mai aproape de marginea fotoliului. — Ai un cuțit, doamnă Purvis? — Doamne-Doamne, totdeauna sînt uitucă la ora asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă răsuflarea, pînă cînd văzu cozonacul pe masă. Abia atunci se mișcă, trăgîndu-se nervos mai aproape de marginea fotoliului. — Ai un cuțit, doamnă Purvis? — Doamne-Doamne, totdeauna sînt uitucă la ora asta, se scuză ea. Din cauza sirenelor! — Nu face nimic, o să folosesc briceagul, zise Rowe. Și scoase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unui mic resort. — Într-un singur magazin se mai pot găsi acum astfel de bricege, zise el. O prăvălioară din apropiere de Haymarket. Străinul, Însă, nu păru să ia În seamă vorbele lui, așteptînd nerăbdător să vadă briceagul Înfigîndu-se În cozonac. Undeva, departe, la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aplombul, șirul gîndurilor, părînd acum un biet infirm ce Încearcă să-și dea curaj În fața morții. Astă-seară o să fie lată! urmă el. Speram c-au să treacă mai departe... Huruitul se auzi din nou. — Nu dorești Încă o felie de cozonac? Îl Întrebă Rowe, căruia-i era, totuși, milă de omul acesta; căci Își dădea seama că dacă lui personal nu-i era frică, asta se datora nu atît curajului, cît singurătății sale. S-ar putea să nu fie... Trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lucru. Așteptară să mai cadă cîteva bombe, de parcă traiectoria i-ar fi urmărit pe ei, dar păreau să se fi oprit. Nu, mulțumesc... adică da, aș mai vrea o felie. Individul avea un fel ciudat de a fărîmița bucata de cozonac, pesemne din pricina nervozității. „Trebuie să fie groaznic să fii infirm În timp de război“, Își spuse Rowe, simțindu-se răscolit pînă-n adîncul ființei de primejdioasa lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine, dar cine sînteți voi? Tăie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fie groaznic să fii infirm În timp de război“, Își spuse Rowe, simțindu-se răscolit pînă-n adîncul ființei de primejdioasa lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine, dar cine sînteți voi? Tăie și pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit de ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce se uită cu jind prin vitrina unui restaurant la masa vreunui gurmand. De afară se auzi claxonul strident al unei ambulanțe, apoi zumzetul unui alt avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îți spuneam, Începu Rowe, briceagul ăsta... În timpul unui bombardament e greu să-ți păstrezi șirul gîndurilor. Individul Îl Întrerupse, apucîndu-l nervos de Încheietură cu o mînă osoasă, prinsă de un braț enorm. Știi prea bine c-a fost o greșeală. Cozonacul ăsta nu-ți era destinat. — Ce vrei să spui? Doar l-am cîștigat eu! Nu dumneata trebuia să-l cîștigi. Nici n-ai indicat greutatea exactă. — Acum e cam tîrziu să ne mai facem scrupule, nu crezi? Doar am mîncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]