3,263 matches
-
din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi cuprinde uneori pieptul, mă prinde cu putere și mă zgâlțâie din toate uimirile. Mă trezește ascuțit fie în miez de noapte, când se bate de amintire, fie în ochiul dimineții, cand se crapă de altă zidire. Și inima îmi bate, porumbel zbătându-se în laț patimaș. O gheară de gânduri s-a înfipt tulburător și azi, m-a trezit dintr-o plutire visătoare. Am rămas încremenită, țintuită cu piroane pe crucea revelațiilor. Bubuie
TREZIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371396_a_372725]
-
George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela )... XX. HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016. Himerele din pustiul iernii Emilian Oniciuc- 02.12.2016 Din pustiu iar bate vântul, Gerul printre pietre crapă; Gheața acoperă pâmântul, Platoșă face peste apă. Peste ea și- obolul iernii, O căruță cu un biet cal Se împotrivește vremii, Trecând vadul către mal. Sticla pârâie sub roate, Căruțașul cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
stors de viață, Badea poartă dorul verii... După cruntă chinuială, Omul nostru din căruță, Se lipește cu sfială, Lângă draga lui mândruță... Citește mai mult Himerele din pustiul ierniiEmilian Oniciuc- 02.12.2016Din pustiu iar bate vântul,Gerul printre pietre crapă;Gheața acoperă pâmântul,Platoșă face peste apă.Peste ea și- obolul iernii,O căruță cu un biet calSe împotrivește vremii,Trecând vadul către mal.Sticla pârâie sub roate,Căruțașul cruce își face...Aplecat de vânt din spateșchifuit prin mii de
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
de multe Și nu știe sau nu poate De Cuvânt să mai asculte. Un Păstor ridică mâna Sus în cer la rugăciune, Jertfa sfântă zămislește Neâncetat altă minune! Un Păstor adună îngeri În strană la rugăciune, Fapta bună-l însoțește Crapă răul de prin lume! Un Păstor pune nădejde Și chiar mir de vindecare, Cel beteag de suferință Capătă mereu răbdare. Un Păstor pe creștet pune Mâna sfânta și-apoi ia Toată tulburarea care S-a proptit în viața ta. Un
UN PĂSTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371478_a_372807]
-
M-am lovit de munți de sare Și de câmpuri fără floare Am știut că-s rostuite, Nu lăsate la întâmplare. Am trecut de multe ori Peste mine să iau apă Setea a uscat răbdarea Și pe-alocuri se tot crapă! Am pus frâu acestui murg Într-o pajiște senină Să își vindece piciorul, Iarba verde îl alină! Am pus liniștea-n decor Și-o mușcată în ferestră, Unui vis i-am dat și aripi Chiar din pasărea măiastră. ------------------------- Timpul a
AM PUS de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374824_a_376153]
-
aceia se vor sătura cred că faci mișto de mine, am flâmânzit de mic când aveam pita la cartelă acum am carte de muncă digitală și fierb în oală răbdări prăjite dar nu mă satur decât la pomeni când mai crapă câte unul și după aceea așa mă taie o sete de dreptate încât îmi vine să beau tot apausul! fericiți cei milostivi că aceia se vor milui adevărat că n-am prea dat din milă că la mine știe dreapta
PIZDI TĂT ÎS NUMA OŢI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374979_a_376308]
-
Mozaic > NU-I ZIUA TA, ȚARĂ! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului cică e ziua ta, fa, Românică... aiaiaiaiii, ce prefăcuți!... cum de nu cade cerul peste ei, cum de nu crapă să-i înghită pământul, mânca-i-ar ciorile și viermii! e ziua ta, ai?!... nu mai pot ei de ziua ta, doar ca să-și mai tragă un chiolhan, să-și afișeze decorațiile pe burțile lor pline de rahat, să mai
NU-I ZIUA TA, ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374981_a_376310]
-
sfioase, Vorbe frumoase, Scrisori și regasire, Înțelegere, împlinire În trup și suflet, iubire,- Curmate au fost toate Deodată, ca de trăznet Și totul a împietrit! Dar înăuntru lavă A rămas fierbinte... Cu-ncetul, s-a mai răcit... După ani, a crăpat puțin piatră, S-a revărsat timid lavă călduța, Si picătură cu picătură Ne-a dezmorțit, ne-a amețit Și trecutul l-a mai alinat. Poate în curând va fi prea târziu; Poate în curând nu va mai fi timp... Poate
POATE ÎN CURÂND VA FI PREA TÂRZIU ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373806_a_375135]
-
și, salutând regulamentar, o luă la picior... Per pedes apostolorum ajunse spre miezul nopții în Delea-Veche. Intră pe terenul bine luminat de felinarul din față. Zări strania ușă. Înaintă. Încercă s-o mai deschidă o dată. Nu putu decât s-o crape de două degete. O trase repede, sfiit de vocea care-l înfioră, îndepărtându-l: Vei intra la ceasul potrivit. Acum e devreme, mult prea devreme pentru tine! Referință Bibliografică: GRAFFITI (FINAL) / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2088
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
a osândit la moarte pe cruce, și le-a slobozit pe Baraba. Când a văzut Iuda aceasta, aruncând arginții a plecat și ducându-se a luat o frânghie și s-a spânzurat; pe urmă s-a umflat mult și a crăpat. Ostașii L-au bătut peste față cu trestia și I-au pus în spate Crucea. Apoi au silit pe Simon Cirineanul să-I ducă crucea. Au ajuns pe la ceasul al treilea la locul Căpățânei și acolo L-au răstignit. A
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373856_a_375185]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă înfloresc
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
apa caldă fusese oprită toată noaptea, dar probabil că problemele se rezolvaseră între timp. Învârt robinetul. Nu curge nimic. În minte mi se declanșează amintirea zilelor de dinainte de 89, când toată iarna, până târziu în primăvară, aveam pielea de pe mâini crăpată până la sânge de prea multă apă rece și frig. Revăd liceul și Universitatea, biblioteca și coridoarele lungi și friguroase, sălile de clasă și amfiteatrele vaste, austere, cu tavanul înalt, în care era suficient să privești caloriferele și simțeai imediat cum
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
curtea casei. Era atât de cald, încât până și frunzele bălăriilor ce năpădiseră curtea se pleoștiseră, părând că ar încearca cu disperare să se lipească măcar pentru o clipă de pământ, în căutarea unui posibil strop de răcoare. Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului rămuros ce străjuia curtea, câteva găini roșii și pestrițe, cu aripile îndepărtate de corp și ciocurile întredeschise, picoteau. Din când în când, câte o pleoapa li se întredeschidea leneș, lăsând
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
și cerul din cuvinte. Eu Zâna cea frumoasa, tu Prâslea cel Voinic, Pe tavă îmi aduci și merele de aur Cu un hidos balaur în noapte iar te lupți Victoria îți dă cununi de flori și lauri. Când zorile se crapă pe funtea unui munte, Se spulberă visarea și plouă ruginiu, Din călimara toamnei îți scriu acum povestea Și cred... că totuși niciodată nu-i târziu... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Povești / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POVEȘTI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372008_a_373337]
-
început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi palma printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
înspăimântător. Noroc că era vară și totul se zvânta repede. Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil prin crăpăturile apărute în scoarța lui. Se anunța și o iarnă la fel de grea pe cât a fost vara de secetoasă. Lângă via noastră ceapeul cultivase o solă cu ovăz. Cum umblam eu după
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
noțiunii de infinit, care nu are nici un sens pentru pici), în maximum patru luni, planeta va fi acoperită de pungi, soarele va dispărea, se vor topi ghețarii, valuri de un kilometru înălțime vor mătura totul în cale, scoarța terestră se crapă, erup toți vulcanii, iar mai spre seară vine și un asteroid uriaș care pune cireașa pe tort. La sfârșitul prezentării, pe muzică de Chopin imaginea unui pământ pustiu peste care se rostogolesc pungi de plastic de diferite culori și mărimi
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
ne fie cu noroc. Acum sînt toate patru, ca la carte, Numai noi doi nu sîntem cei ce-am fost, În loc de sărbătoare, ca-nspre-o moarte, Prin lan sau prin nămeți, tot ținem post... Putem visa, doar, frunzele uscate, Căci, altfel, viața crapă lîngă noi... Și sufletele noastre, vinovate, În vis ne stau, ca toamna, crengi sub ploi. E primăvară, vechea mea iubită, Poți să începi, de-acum, să te dezbraci... Fii, tu, ușoară-n veci și fericită, Căci eu colind, pentru-amîndoi, cu
COLIND DE PRIMĂVARĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372486_a_373815]
-
Și în prezent avem „nebuni frumoși” - încearcă să ne convingă autoarea, în articolul „Nevoia de...« Flăcări în tandem»”, vorbind despre copii și poeți, „pentru că ei au cele mai curate suflete și pentru că... «Sunt trup/ De jur împrejurul gurii,/ Ca o scoarță terestră,/ Crăpată de sete.// Sunt trup/ De jur împrejurul indexului,/ Ce deșiră începutul,/ Lăsând să răsară stelele.// Sunt trup/ De jur împrejurul genunchiului,/ Ce stă să mai aștepte,/ Întruparea unei iertări.// Sunt trup/ De jur împrejurul urletului/ Legat de stâlpul inimii,/ Care-l înalță până la cer.” Fiecare cuvânt
MARIANA CRISTESCU SAU GUSTUL UNEI ARDERI INTERIOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372547_a_373876]
-
orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire, ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă, Uimiți privesc de lângă glastră, Cum frigu-ncepe iar să coasă, De
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372802_a_374131]
-
am știut niciodată ce murmura, în timpul pregătirilor șeful nostru, vătaful. Era ceva de care numai doi-trei știau. Cailor li se punea pe spate câte o pătură țesută, groasă, din lână, să nu le fie frig, că era un ger de crăpau pietrele, nu alta și nu aveau hamuri. Întotdeauna caii înconjurau ceata, care mergea la colindat. Erau împodobiți și cu faete (panglică) de diferite culori. R: Ce îmi mai puteți povesti despre împodobirea cailor? M.V.: Ehe!, zise Moș Vasile, erau foarte
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
banii înfășurați în aceeași pungă de plastic. Multe cădeau în apă, dar recuperau totul. În afară de temple am mai văzut și alte locuri - un atelier de alabastru, o carieră de granit unde piesa principală e un obelisc antic imens, neterminat (era crăpat din naștere), barajul de la Aswan, un sat nubian, am facut o plimbare cu feluca pe Nil (o barcă cu pânze). Merită să spun două vorbe despre nubieni. Nubia e un teritoriu la sud de Aswan. Când s-au construit barajele
VIAŢĂ PE NIL de DAN NOREA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372859_a_374188]
-
găsesc, pe propria-mi coperta a vieții, încercând apoi, s-acopăr riduri, ce-mi brăzdează sufletul, lăsând urme rimelate, pește trecutul uitat, dezgolind umbrele celor pe care i-am iubit. Sunt copleșit, de săruturi calde, neștiute, izgonite de buze cărnoase, crăpate de vânt, arse de soare, atât de fierbinți ... căutând apoi, umbră trupului tău, ascunzându-mă de iubirea ta, ce mă doare, strigând, fără vreun sunet, ca cineva s-audă și să mă-ntrebe, cine sunt. Vino,mi-ai spus, arătându
TE ROG AȘTEAPTĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372918_a_374247]