2,854 matches
-
și s.r. fac parte Mărgărita Miller-Verghy, Hortensia Papadat- Bengescu, Aida Vrioni, Claudia Millian, Ticu Archip, Liviu Rebreanu, Ion P. Peretz, Ion Pillat, Adrian Maniu. Ulterior comitetul își va schimba periodic alcătuirea, cuprinzându-i și pe I.A. Bassarabescu, Nichifor Crainic, N. Crevedia, Radu Gyr, Agatha Grigorescu-Bacovia, Ion Minulelscu, C. Rădulescu- Motru. De la numărul 1/1931 Aida Vrioni devine directoare, iar de la numărul 11-12/1938 directoare-proprietară, în timp ce secretari de redacție sunt, pe rând, Mihail Șerban și Dimitrie Batova. Editată la început
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
întâlnite acum și numele unor poeți consacrați, ca G. Bacovia (Umbra, Poemă în oglindă, Gol, Ecou de romanță, Noapte), Tudor Arghezi (Litanii), Ion Pillat (Balcic de seară, Vino... e ceasul prielnic), Mateiu I. Caragiale (Singurătate), Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Nichifor Crainic. Remarcabilă este prezența autorilor mai tineri, aflați în plină afirmare: Radu Gyr (Piață, Carioca, Pentru o alteță japoneză), Eugen Jebeleanu (Fulgere, Revenire spre ziuă, Jertfă îndoită), apoi Dimitrie Stelaru, Emil Botta, Constant Tonegaru, și chiar includerea în sumar a versurilor
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
nu neapărat negator, caracterizează și cronicile literare. Titularii rubricii sunt în principal Emil Gulian care, ocupându-se mai ales de poezie, nu se ferește să emită aprecieri tranșante, și Mihail Sebastian, comentator al cărților de proză și critică. Despre Nichifor Crainic primul cronicar observă că își tratează propria religiozitate „cu superficialitate, discursiv și retoric”, versurile lui G. Topîrceanu i se par „șugubețe”, simple „exerciții spirituale”, despre Ilarie Voronca spune că intră într-un „cerc vițios al metaforei”, nemaiputând „să depășească acest
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
ș.a. Lui Tiberiu Crudu îi aparțin însemnările intitulate Câteva observații dintr-o călătorie de studii în Germania, decise în ce privește sesizarea ascensiunii fascismului. Seria a treia aduce în prim-plan un grup compact de poeți, aflați sub semnul trăirismului lui Nichifor Crainic: N.D. Andrieș, V. Popa-Nicoară, Maria Gașpar, C.A. Negureanu, Ioan D. Bârzoi, Dumitru Strungaru. Într-o secțiune a gazetei Vlad Apăteanu recenzează romanul Lina de Tudor Arghezi, iar Tiberiu Crudu continuă să dea povestiri (David Șerpeanu) și chiar un fragment
ROMANUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289360_a_290689]
-
e, în primul rând, prezența în sumar a unor poeți cunoscuți, ca V. Voiculescu (Inscripție pe o piatră de la Epidaur), Ion Pillat (Mi-e dragă amintirea..., Cină, Vestitorul), Victor Eftimiu (Vă port pe toți în mine...), Aron Cotruș (Horia), Nichifor Crainic (Prinos), ca și a unora mai tineri, precum Emil Giurgiuca, George Dumitrescu, Virgil Carianopol, Agatha Grigorescu-Bacovia, ultimii doi fiind și cei mai constanți colaboratori în ce privește poezia. Mai slab ilustrată este proza, texte menționabile aparținând lui Mihail Lungianu și lui Ion
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
aparținând lui Mihail Lungianu și lui Ion Gh. Carianopol (o scurtă biografie romanțată a lui Eminescu, apărută în serial). Destul de modeste sunt, de asemenea, comentariile critice din cuprinsul paginii culturale. În afara unui fragment din eseul Profetismul artei al lui Nichifor Crainic, a unor articole precum Alexei Mateevici, poetul Basarabiei de C. Fierăscu și Un învins: Traian Demetrescu de Stelian Constantin-Stelian, pot fi citate un mic studiu al lui Nicolae Mihăilescu, Eminescu economist, ca și relativ frecventele recenzii și cronici literare, scrise
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
1924, „Spitalul”, „Cuvântul studențesc” (fiind membru al comitetului de redacție), „Revista Societății Tinerimea Română”, „Azi”, „Buna Vestire”, „Gândirea”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Axa”, „Sfarmă-Piatră”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața” ș.a. În 1934 este arestat, împreună cu alți jurnaliști (Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Dragoș Protopopescu, Toma Vlădescu, Mihail Polihroniade ș.a.), considerați de autorități ca autori morali ai asasinării prim-ministrului I.G. Duca. S-a angrenat în campania electorală a legionarilor (1937). Debutează editorial ca eseist, în 1935, cu Dialectica naționalismului. În noiembrie 1941
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
la război, pe frontul de Răsărit, de unde trimite corespondențe „Revistei Fundațiilor Regale”. Epurat de la Institutul Medico-Legal în 1948, ajunge medic de dispensar. Apoi a fost arestat și condamnat la închisoare, pe motive politice. Apropiat inițial ca orientare politică de Nichifor Crainic, R. s-a făcut cunoscut prin agresivitatea cu care susținea legionarismul, „naționalismul integral”, afirmându-se ca adversar al rațiunii, al democrației, exaltând „fapta”, instinctualitatea oarbă. El formulează în termeni categorici ideea unei opoziții absolute între intelectualism și cultură („Între intelectualism
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
de românism propus de filosoful C. Rădulescu-Motru și a atacat sintezele de istorie literară concepute de E. Lovinescu, pe care l-a considerat un „falsificator al culturii românești”, și de G. Călinescu. Acesta îl executase concis: „Îl continuă pe N. Crainic, caricatural, N. Roșu, fără suficientă cultură și într-un limbaj vehement și grobian.” Rar reușește R. să se adreseze direct operei, în afara șabloanelor politice deformatoare, și atunci comentează pertinent volume de poezie și proză de Ion Pillat (Împlinire), N. Davidescu
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
Ist. lit. rom. cont., III, 79-81; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 135-137; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 190-191; Traian Chelariu, Un poet al sincerității discrete: G. Rotică, „Junimea literară”, 1935, 5-7; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 87-88; Nichifor Crainic, G. Rotică, G, 1939, 2; Călinescu, Ist. lit. (1941), 763, Ist. lit. (1982), 847; Constantin Călin, Semnal: G. Rotică, ATN, 1968, 4; Ciopraga, Lit. rom., 211-212; Dicț. scriit. rom., IV, 106-107. C.T.
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
151-158; N. Iorga, Poezie de ieri și de totdeauna, „Cuget clar (Noul Sămănător)”, 1937, 20; Tudose Dracea, Poezia lui Grigore Sălceanu, „România de la mare”, 1938, 228; Paul I. Papadopol, Un poet al mării și al basmului, U, 1939, 298; Nichifor Crainic, „Poemul creațiunii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1942-1943; Virgil Brădățeanu, Figura lui Ovidiu pe două din scenele teatrelor noastre, „Scânteia tineretului”, 1957, 2 609; Mihail Ghimpu, „Ovidiu” de V. Alecsandri - „Ovidius” de Grigore Sălceanu, „Steagul roșu”, 1957, 1 091; Petre
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
Roșiori de Vede, 1939; Cântece de luptă, București, 1941; Drumuri spre legendă, București, 1947; Liniștea furtunii, pref. Dragoș Vrânceanu, București, 1968; Ora târzie, București, 1972; Poeme intime, București, 1980; Izvoare subterane, București, 1984; Marea eclipsă, București, 1993. Repere bibliografice: Nichifor Crainic, Voința de originalitate, G, 1936, 1; Streinu, Pagini, V, 146-147, 149; J. V. Pandelescu, Un poet teleormănean - Constantin Salcia: „Năvodar de stele”, „Scânteia”, 1936, 1-2; C. Fântâneru, „Logodna apelor”, UVR, 1939, 17; George Ivașcu, „Logodna apelor”, JL, 1939, 22; Dragoș
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
sumarului. Redactor este Nicolae Graur, care în ultima perioadă de apariție va figură ca director. L. l. nu declară nici un fel de orientare și nu are un articol-program, iar conținutul rămâne eclectic, amestecând valorile. Poezie semnează, de pildă, alături de Nichifor Crainic, G. Bacovia (Noapte de vară), Agatha Grigorescu-Bacovia, Ion Apostol Popescu, Ion Th. Ilea, mai putin cunoscuții Mihai Ilovici, N. Graur, Traian Mateescu, G. St. Cazacu, Virgil Treboniu, Cristian Sarbu. Proza dau Neagu Rădulescu, Aurel Chirescu, Aurel Marin. Mai substanțială este
LUCEAFARUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287866_a_289195]
-
caracterizat de „ponderea critică și echilibrul ierarhizării”. România antică e modernă (1994), antologie postuma, cuprinde o selecție a studiilor despre istoria, limba și literatura românilor, cu capitole despre Ion Creangă, I.L. Caragiale (elogiat că „o minte universală”), Mihai Eminescu, Nichifor Crainic, Liviu Rebreanu (văzut ca un romancier verist), Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Ioan Slavici (apreciat pentru „finețea umoristica”), B.P. Hașdeu, Aron Cotruș și o secțiune privind relațiile culturale italo-române. Mai multe pagini privesc istoria românilor, de la sigiliul Romei asupra Daciei la
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
Dragomirescu și încearcă o definire (fără fundamentare teoretică) a conceptului de naționalitate (Naționalitatea în artă de D. Tomescu). L. l. beneficiază de colaborări prestigioase în domeniul poeziei: O. Goga (Taina, Furtună), St. O. Iosif (Amintire, Regele din Thule, Cântec), Nichifor Crainic, Mihail Sorbul, alături de care sunt prezenți și I.U. Soricu, Mircea Dem. Rădulescu, Zaharia Bârsan. Colaborează cu proză D.N. Ciotori, Ion Dragu, D. Iov. Alți colaboratori: I. Chiru-Nanov, Volbură Poiană-Năsturaș. C.Tt.
LUMINA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287899_a_289228]
-
reprezentată de I. P. Țuculescu, V. Măceșeanu și Șt. Crăciunoiu. În cadrul paginilor de comentariu literar, mai multe articole sunt închinate lui O. Goga (I.P. Țuculescu, Vasile Măceșanu), apar cronici la Viața lui Eminescu de G. Călinescu, Țara de peste veac de Nichifor Crainic și la Atitudini politice și literare de D. Tomescu. Al. Iacobescu traduce poezie neogreacă. Mai semnează Eugen Nicolescu și Dan Spineanu (Centenarul lui Goethe). M.Pp.
LUMINISURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287916_a_289245]
-
Al. Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, St. O. Iosif și Dimitrie Anghel (ultimii doi inclusiv în ipostaza colaborării lor sub pseudonimul A. Mirea), Victor Vlad-Delamarina, Elena Văcărescu, G. Topîrceanu, Mihai Codreanu, Mihail Săulescu, Aron Cotruș (care debutează cu Noaptea, 11-12/1908), Nichifor Crainic, Lucian Blaga, V. Voiculescu. Se tipăresc și versuri de George Coșbuc, dar dintre cele destinate copiilor, parodia lui I.L. Caragiale după Bolintineanu, Pașa din Silistra, iar în numărul 5/1914 figurează o poezie inedită de Gh. Asachi, Viitorul. Între colaboratori
LUCEAFARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
crâng”, „Raza literară”, „Freamătul vremii”, „Sepia”, „Bobi”, „Discobolul”, „Litere”, „Viața literară”, „Herald”, „Frize” (Brașov), „Luceafărul literar și critic”, „Sfarmă-Piatră”, „Azi”, „Îndreptar”, „Vocea Buzăului”. În 1931, sub pseudonimul Sandu Viroagă și în colaborare cu Nicolae Mihăescu, scoate placheta Îngerii pământului. Nichifor Crainic îi oferă un post de corector (1932-1933) la „Calendarul”, ziarul pe care îl conducea; a lucrat apoi în redacția „Universului literar” (dând, și aici, poezie între 1938 și 1944). Nu a profesat avocatura, preferând o slujbă modestă, de funcționar în
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Dianu în 1933, să eșueze și ca asociațiile scriitoricești înființate pe criterii regionale să nu o concureze câtuși de puțin. Datorită poziției sociale a celor care cultivau literatura, precum și capitalului simbolic al unora (Octavian Goga, Al. Lapedatu, Ion Pillat, Nichifor Crainic, Liviu Rebreanu, Mihai Ralea ș.a.), tradus și prin pătrunderea lor în funcții înalte ale puterii legislative sau executive, pe parcursul celor două decade care au urmat primului război mondial S.S.R. primește o serie de subvenții din partea unor ministere (al Instrucțiunii, al
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
tratat aproape independent de dogmatică, dar și de morală și de ascetică, fiind emblematice pentru gândirea lui S., la rândul ei o realizare remarcabilă a teologiei ortodoxe românești din secolul al XX-lea. Instalat, o vreme, între apropiații lui Nichifor Crainic (pentru care Lucian Blaga, „Iulian Apostatul”, „renegatul”, era autor al unor construcții filosofice antiortodoxe), S. scrie o carte întreagă, Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie (1942), pentru a-l plasa pe poetul de la Lancrăm „în rândurile filosofilor
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
evenimentelor din actualitate, cele mai multe în numărul 415, scris numai în limba română și consacrat „ideilor românești, nouă, sănătoase și educative”. Se tipăresc sau se reproduc texte de D. Anghel, Radu D. Rosetti, Emil Isac (Alexandru Vaida, Statui), N. Iorga, Nichifor Crainic (Parlamentul și literații), Al. Vlahuță (Brăila, În Vrancea), Constantin Graur, Ovid Densusianu (Profesorimea, Preoțimea noastră,), Vasile Pop, Constanța Marino-Moscu ș.a. Rubrica „Știri din România Mare” completează cele patru apariții. De la numărul 417/1920, când revista revine la formatul, titlul și
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
romancier din Momente ale romanului, îmbogățind-o considerabil și diversificând-o. Este riguros investigată corespondența, după ediția întocmită de americanul Philip Kolb (care face obiectul unei veritabile cronici), aprofundându-se studiul relațiilor lui Proust cu Anton Bibescu, numit de scriitor „crainicul cărților mele”, Emmanuel Bibescu, Anna de Noailles, Hélène de Caraman-Chimay, Constantin Brâncoveanu, Martha Bibescu, Elena Kostacki-Epureanu, urmărindu-se reflexul acestor legături în roman. Sunt cercetate și alte surse biografice ale operei, documentării de bibliotecă adăugându-i-se bune evocări rezultate
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
un săptămînal) își autosuspendă colaborarea din 22 aprilie 1943. Și asta în semn de protest pentru publicarea, la 2 mai 1943, a unui atac nedemn al violentului huligan Toma Vlădescu (fost colaborator la degradantele Calendarul, Sfarmă Piatră ale lui Nichifor Crainic și Porunca Vremii a lui Ilie Rădulescu) împotriva piesei Mioara a lui Camil Petrescu. Și a ținut să-și facă publică decizia indignată, inserînd în ziarul oficios Viața (director Liviu Rebreanu) următoarea notiță: "Binevoiți, vă rog, să înștiințați pe cititori
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
oficiale și presa dispuneau de o culpă de nuanță: iudeocomunismul. Dacă ne referim la epoca acestor aberații se mai găsește masoneria. Toate ziarele aveau o sfîntă oroare de aceste trei, patru crime împotriva republicii domnilor Stelian Popescu, Ilie Rădulescu, Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru etc., crestele înalte ale burgheziei noastre, piscurile albe, al căror vîrf, imaculat din depărtare, era un moț de puroi". Mirare, poliția a confiscat ziarul, după ce se difuzaseră 30.000 de exemplare. Apoi, se consemnează în notă, a treia
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
decembrie 1928, ca organ al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Director: Al. Vlahuță (1-2/1919), I. Al. Brătescu-Voinești (1919-1927), I. Simionescu (1928); redactori: Gh. D. Mugur, Apostol D. Culea. Din comitetul de redacție au mai făcut parte Al. Busuioceanu, Nichifor Crainic, D. Pompei, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, Izabela Sadoveanu, V. Voiculescu. În 1922 subtitlul „Revistă de cultură, literatură, artă, știință” este înlocuit cu „Revistă de cultură generală”, iar în 1927 e modificat în „Revistă pentru îndrumări pedagogice și propagandă culturală”. L. urmărea
LAMURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287742_a_289071]