3,198 matches
-
clădirile înalte, șubrede, de lemn. Apoi, pleacă. Lucrurile se liniștesc. Poate că seara va trece fără incidente. Bobby se plictisește să stea la fereastră. Simte nevoia de aer, de spațiu ca să gândească, așa că îmbracă o jachetă subțire, își înnoadă o cravată la gât și iese la plimbare. Imediat ce ajunge afară, simte diferența. Lumea se zgâiește la el și o dată sau chiar de două ori, bărbații încearcă să-i blocheze calea, până când el le vorbește sau altcineva îi oprește să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se simtă vinovat. Ar fi trebuit să rămână cu Bridgeman. Ar fi trebuit să-și scoată cureaua cu cataramă și s-o învârtă în aer ca pe o floretă, să-i pună pe fugă. Pe toți? Înjură, își scoate cravata și-și ia haina sub braț. Apoi, o pornește cu atenție înapoi, pe drumul pe care a venit. Bărbații au dispărut. Se asigură că nu mai sunt acolo. Pe Bridgeman l-au tras pe o alee între zidul unei clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
elev nou, în clasa a VI-a, este o anomalie care trezește suspiciuni. Școala la care Jonathan are onoarea de a fi înscris, este condusă de un oarecare Fender Greene, un bandit cu părul ca paiele, cu mustață răsucită și cravată verde țipătoare, simboluri ale rangului său privilegiat. Chemându-l pe Jonathan în biroul său, îi administrează o strângere de mână convingătoare, îi ține un mic discurs, începând cu faptul că nu știe ce fel de viață a dus Jonathan până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ales pentru că se bucură de protecția lui Fender Greene. Cu toate că Jonathan încearcă să-i spună toate acestea lui Gertler, el îl ignoră. Paul lasă să se înțeleagă că nu are ce pierde. Nu-și mai face temele, refuză să poarte cravată și își petrece zilele următoare străbătând camera cu pași mari, vorbind despre stepă, votcă și prăbușirea plutocrației, amestecând Rusia și comunismul până la contopire, o țară liberă în spirit, unde el poate scăpa de frigul de aici, de școală și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sublinia punctele importante ale dezbaterii. Un observator întâmplător ar avea probleme să-i deosebească. Un expert, pe de altă parte, ar observa unele trăsături care deosebesc acest grup în ecologia universității. În primul rând, predomină pantofii din piele de căprioară. Cravatele le sunt lucioase, unele făcute din mătase. Părul îl au neobișnuit de lung și în unele cazuri se apropie (scandalos și periculos) de guler. Acestea sunt semnele distinctive ale Estetului. Aceste specimene nu sunt pe deplin conturate, fiind abia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
duce inevitabil la violență. Această atitudine este încurajată de cancelarie. Bridgeman știe toate astea și devine aproape paranoic în a nu se expune în timpul operației de scoatere a pantalonilor. Cu toate că are pantofi din piele de căprioară, părul tuns scurt și cravata sa de mătase este într-o nuanță discretă de roșu de Burgundia. Acești prieteni, Esteții, sunt doar unul din grupurile pe care le cultivă din gama largă, dar bine definită de cunoștințe. Astăzi, organizează micul dejun pentru Levine și alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prea mulți spectatori. Mici ciorchini de oameni punctează pe alocuri stalurile și se trezește așezându-se din proprie voință, o despărțitură de beton separându-l de cea mai apropiată persoană. Pe scenă cântă o formație militară, apoi un bărbat cu cravată neagră vorbește în microfon, vocea sa amplificată reverberând în spațiul acela vast. „Aceasta“ zice el, este o petrecere de familie din Imperiul Englez, prima de la Marele război, când lumea a deschis uimită ochii, ca să vadă un imperiu în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
genul ăsta. De fapt, până la urmă chiar l-am crezut. Parisul acceptă o mulțime de oameni de acest gen, care nu sunt obișnuiți cu el. Îl găsesc fermecător. Îl lasă pe Jonathan să se pregătească de seară. Când își leagă cravata, Gittens vâră capul pe ușă, să-l întrebe cum se simte. Au o scurtă conversație, la sfârșitul căreia Jonathan rămâne convins că l-a judecat greșit. Este o persoană foarte decentă. Fluierând, își perie jacheta, strecurând cu grijă inelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se împiedică pe drum și prostituatele îmbrăcate vulgar stau adunate ciorchine, iar peștii îmbrăcați în smoching stau în mașini fumând, spilcuiți. Locul este în continuă schimbare, strălucitor. Fără să fie realizeze, Jonathan alunecă spre o versiune anterioară a sa, aranjându-și cravata, încercând să descifreze intrările și ieșirile haotice. Printre nenumăratele fețe albe înregistrează un număr disproporționat de chipuri negre, cântăreți ambulanți, tânguitori, din vreo țară latină, perechi de negri bine îmbrăcați, care-și croiesc drum prin mulțime ca pe propriul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
stâlp, făcându-le semne namilelor că nu, nu este periculos. Îl lasă în pace. Se va liniști imediat. Se întoarce la masă. Un ropot de aplauze anunță apariția pe scenă a unui bărbat mic de statură, greu de descris. Cu cravata albă și frac reușește să nu fie nici elegant, nici prea murdar. Este doar un costum de lucru. Sub lumina unui spot șovăitor, care aruncă un cerc decolorat de lumină pe scena argintie, stă foarte drept și face o introducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dai tu mie!?" "Ei, zice Pantazi, ba îți dau, ba nu-ți dau..." "Dar cât îmi dai?" "O pâine, cât să-ți dau!" Păi bine, mă, fir-ar el atunci al dracului de om, cu hainele negre de pe el, cu cravata de la gât, cu pălărie, cu cheile lui din buzunar pe care să le vâre mai bine în... mă-sii decât în ușa mașinii, atunci de ce spune el, bă, că iau patru pâini deodată?" Mă uit și rămân uimit în fața indignării
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
domn atât de perspicace și de elegant nu era nici el mai tânăr de patruzeci de ani, cum aveam să aflu mult mai târziu. În propria lui librărie stătea cu pălăria pe cap și purta un costum gri-deschis, cu o cravată țipătoare. ― De ce ești necăjit, moșule, continuă el fără greș, ia spune, ce ți s-a întîmplat? Tata avea privirea rotundă și îi jucau ochii în cap ca și când ar fi fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoare a acestui om, de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nici nu dăduse pe nimeni afară. Era ceva înfricoșător în purtarea lui de animal încolțit în vizunie. Cînd și ultimul dintre lămuritori obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse cu urechea la crăpătura ușii. Era un domn prezentabil, cu cravată și sacou kaki. De frică, fața sa frumoasă era descompusă. Se năpusti la bătrîn și, teatral, căzu în genunchi cu mîinile împreunate ca la rugăciune: - Tată, nu mă nenoroci! Pasiv pînă atunci, bătrînul, deodată întărîtat, izbucni cu o mînie năpraznică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
soare pe cearceafuri și să se bălăcească În Dunăre.” „În curu’ gol?” „E, În curu’ gol! Bou mai ești... În chiloți și sutien. Ele le zic costume de baie. Da’ cum dracu’ vine asta? Costum Înseamnă pantaloni, haină, cămașă albă, cravată și pantofi negri - nu peticele alea colorate din țesătură de plastic ca să se zvânte apa mai repede.” „Te-ai uitat la ele? Cum erau? Care ți-a plăcut? Ți s-a sculat? Hai, bă, ce dracu’, aștepți să ne rugăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat bătătura În pantă. Trecură cu bine și de poarta hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât le atârnau, ca niște lațuri de cotarle ori ca niște cravate boierești, armele de care se arătau amândoi tare mândri: cele două praștii. Așa cum se cuvenea, arma Blondului, pentru că era molatec și mai prostănac, era de tot oarecare: patul, făcut din limba unor Încălțări ale lui tată-său, era legat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
declarantul cu „cel ce l-a trimis pe cel ce l-a trimis” ș.a.m.d.? Nu cumva făcea aluzie și Îl Învinovățea pe Însuși Comandantul suprem al Armatei și Conducătorul țării? A venit de la județ unul manierat, cu costum, cravată, cămașă albă, pantofi lustruiți și geantă din piele. O noapte Întreagă a tăifăsuit cu Foiște În biroul șefului de post, care n-a fost primit Înăuntru. Ce s-a petrecut cu adevărat acolo nimeni nu are de unde ști. Din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aveam de gând să Închei Întreaga Declarație și nicicum fraza de dinainte.” Astea ar fi cele povestite de Foiște. Zic unii, Însă, că a doua zi dimineață omul Securității ieșise din birou cu ochii tulburi. Era ciufulit, Îi crescuse barba, cravata Îi atârna Într-o parte de gulerul cămășii descheiate. Pantalonul făcuse câte patru-cinci dungi pe crac, pantofilor le atârnau șireturile, din servieta Închisă prost se zăreau capete mototolite de foi de scris. Nici milițienii, nici cei de la Armată n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ghete de care, Într-o vreme, nu se despărțea. Cred că dormea cu ele. Când părinții lui au fost nași la o nuntă, el, nașul mic, era Îmbrăcat cam așa În timp ce pășea În fruntea alaiului: cămașă albă cu mânecă scurtă, cravată de pionier la gât, pantaloni cafenii din stofă, călcați cu grijă, și ghetele cu crampoane În picioare. Aluneca pe pietre la fiecare pas și parcă tot călca În bobote. Se chinuia, Însă, să se țină drept, să se arate Îngâmfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fratele meu mai mare a fost făcut utecist, alături de colegii săi. Am participat la festivitate toți elevii școlii și Bobu, activistul de partid, ne-a ținut un discurs solemn despre cinste și onoare. Cu degetele lui soioase, a prins inelele cravatelor copiilor și când a ajuns la colega de bancă a fratelui meu, mâinile insului au zăbovit, privind-o insistent cu un fel de complicitate și un zâmbet de hienă încrustat pe buze. Copila părea desprinsă dintr-o frântură de vis
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Copila părea desprinsă dintr-o frântură de vis, parcă nici nu știa ce i se întâmplă. Pumnii fratelui meu s-au strâns a furie, a revoltă...În acordurile nepăsătoare ale unui sunet sec de fanfară, care intona cântecul patriotic „Am cravata mea”. De atunci, am înțeles că viața se întindea și dincolo de râul în care mă scăldam și dincolo de ulița prăfuită în care-mi pierdeam pașii, în iureșul pașilor tovarășilor mei de joacă. Iar viața se îndepărta târându-mă după dânsa
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îndrăcit, genul cântat de orchestrele cu douăzeci de trompetiști. Era violent de veselă, aducându-ți pe retină soarele, nisipul, Rio, fetele din Ipanema și băieții ciocolatii cu ochi strălucitori. Bărbați cu cămăși cu mânecile cu volane, pălării mari de paie, cravate din șireturi de pantofi, care agitau niște maracas. Genul de muzică pe care o poți descrie ca fiind „contagioasă“. Pe mine însă mă făcea să vomit. O detestam. Soneria a sunat din nou și de data asta era chiar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din urmă cu două seri. Sau, cel puțin, era gata să mai acorde relației noastre o șansă. Abia așteptam să-i spun lui Bea. Deci, ce pot să fac pentru tine în dimineața asta? m-a întrebat David îndreptându-și cravata. I-am cerut să se documenteze pentru două dintre ideile lui Vivian, explicându-i ce fel de informații ar trebui să adune. David a clătinat din cap, notându-și câteva dintre detaliile pe care mi le notasem și eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aruncând o privire scurtă spre vreo altă femeie. Din punctul ăsta de vedere, nu semăna deloc cu foștii mei iubiți. În plus, nici pe femeie nu o puteam blama. Îmbrăcat cu un costum croit la mare artă și cu o cravată Hermes, Randall era, ca întotdeauna, mai mult decât frumos. Ei, mi-am spus singură ca să mă înveselesc, poate c-am intrat cu oiștea carierei într-un zid zdravăn, dar măcar îl mai am lângă mine pe bărbatul perfect. Randall s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe Luke - dar o parte din mine, o recunosc, era puțin dezamăgită de indiferența lui. — O să scap de zdrențele astea și-o să fac un duș. O să fiu rapid. Îți promit. Zâmbindu-mi ca un drăcușor, Randall și-a slăbit nodul cravatei, după care s-a îndreptat înspre baie. Poate că simțea doar teribil de sigur pe el. și de ce n-ar fi fost așa? Locuiam împreună - eram un cuplu, foarte serios angajat în relație, care locuia împreună. De ce i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cafea veritabilă, hundert prozent, nu ca pișatul ăsta care se bea în societatea noastră multilateral dezvoltată. Dacă veștile sunt serioase, adică rele, primești o cafea super. Super, direct din cazanul lui Allah. Se și rotise prin harababura cotețului, printre cărți, cravate, caiete, sacoșe.a un scamator, pescuise deja din aer termosul și ceașca. Cafeaua, iat-o! O ceașcă mare, verde, plină, pe măsuța metalică dintre cele două scaune. — Numai pentru mine? — Eu am băut o cisternă, pistoanele mele au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]