107,738 matches
-
gen de activități. 5. La acest punct, nu mai este nevoie de explicații suplimentare. 6. Prin activitatea profesională În cele mai diferite medii, mulți români s-au făcut remarcați și simpatizați, obținând diplome și alte forme de recunoaștere făcând să crească respectul canadienilor pentru români și pentru România. 7. Colaborarea cu regimul comunist sau postcomunist și primirea de diplome, titluri etc este discutabilă. În general, romanii care au primit așa ceva nu au fast văzuți cu ochi buni de ceilalți români canadieni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
le vând sau să le dau foc/ în mijlocul curții/ după zece ani te strecori afară/ cu o valiză din piele și o sumedenie de parfumuri/ respirația copilului pe care-l doream încă mai aburește/ geamurile dormitorului/ o vreme ți-a crescut burta cât dumnezeu". Problema lui T.S. Khasis este că el strânge prea rar - și la figurat vorbind - pumnul în aceste versuri ce compun un unic și lung discurs. Abulia personajului (tânărul din Lipova părăsit de iubita plecată la mai bine
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
idolii/ personali la care mă-nchin/ inerțiile mele câinii mei loiali sterilizați deshumații mei/ trecutul meu neclintit stană de piatră/ la care tot adaug/ și pe care o tot iau de după umeri/ în zilele și nopțile turtite/ când nu mai crește nimic"; "nu mă modific profund/ la profund a-nchis// pe întuneric gurile noastre inspirau aerul unui cimitir părăginit/ ne afundam în lâncezeală cu membrele amorțite// mă trezeam cu creierii ca pereții scorojiți/ dup-o cană de apă/ prinzând toarta cu
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
Ciorapul îi fuge Cum genunchii/ se umplu de uitare, de sonerii, de unghii/ și apa se dezbracă la geam ca o femeie/ Cum calul și paiața Cum glasul și copacul/ și pieptenele toamnei se-ncurcă între ele/ Cum nu mai cresc nici numeni nici nu mai pică stele" (Cum liniștea ascunsă prin lucruri își descheie). Ca și: "deșertăciune și struguri.../ un sân.../ timpul nu e pentru găsirea acului/ în fân/ bruma nu-i pentru sandale// ca o subsoară/ dealul se sprijină
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
intră-n curte ca o turmă.// Când - leoarcă de neliniști - trec duiumul/ de amintiri ce-mi treieră pământul,/ mă povestesc legendele, iar vântul/ mă-mprăștie-ntre stele ca pe scrumuri.// Armura mea cu zări interioare/ presară secetele vremilor cu glastre./ Crescură bubele pe sufletele noastre/ ori mătrăguna vremilor mă doare?" (la treptele de spirit). Astfel avem a face cu un idealism sonor pliat cu sadism pe deriziune.
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
și imnuri. Sus, Buxteude, Bach, Mendelsohn. Jos, cânturile bizantine în câteva din glasurile octoihului. Sus, turiști, blitz-uri, pliante. Jos, credincioși plini de speranțe, dar și de frica lui Dumnezeu. Sus, în cea mai mare biserică din Paris, din care cresc două turnuri gemene (pe unul fiind reprezentat însuși Jahve), mă surprinde melanjul de stiluri și epoci, linia de cupru ce simbolizează meridianul zero al orașului, frescele pictate sub directa asistență a lui Delacroix, mărturiile despre botezul lui Baudelaire și al
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
religie o învăluia în umbra ei atotputernică. Ar fi trebuit să o conserv în dragoste așa cum confesorul ei o conserva în bigotism, să o brutalizez în ceremonii secrete, să o frământ ca pe o cocă recalcitrantă, care nu vrea să crească. Consimțisem să fac asta, în La Coste. Devenise fierbinte și suplă, darnică în plăceri intelectuale și în îmbrățișări mai puțin eterice. La început slăbuță și jenată, și-a desfăcut părul, a dat frâu liber suspinelor și s-a umezit, și-
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
a avut de-a lungul timpului, atîta doar că ceva din seva rădăcinii inițiale o regăsim în toate ramurile ulterioare. Această seva inițială nu e nimic altceva decît spiritul divin, adică spiritul universal fără de care planta nu ar fi putut crește în veci. Iar cine are imaginea plantei în minte va putea să treacă peste diversitatea ramurilor filozofice și peste diferența ireconciliabilă dintre un gînditor sau altul. Totul e să vezi unitatea sevei din spatele diversității ramurilor, ceea ce înseamnă că toți filozofii
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
o plantă din a cărei tulpină s-au desprins tot atîtea ramuri cîte aveau să fie abandonate rînd pe rînd, pînă cînd s-a ajuns la situația muribundă în care tulpina principală s-a uscat din neputința de a mai crește în vreo direcție. Astăzi trăim într-o epocă în care planta filozofiei nu numai că nu se mai poate răsfira în nici o direcție, dar pe deasupra nici un privitor nu mai poate reface retrospectiv creșterea plantei și ramurile ei. Planta s-a
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
care obtuzitatea teologică o impusese unei filozofii nobile și avide de cunoaștere. În realitate, cei care arătau cu degetul starea ancilară a filozofiei nu știau că în felul acesta îi făceau un binemeritat elogiu. Nefiind o plantă care să poată crește pe un sol propriu, filozofia este prin esența ei o disciplină ancilară. Cînd nu vrea să mai fie ancilară, filozofia moare, întocmai ca o plantă uscată. Iar în funcție de solul pe care crește, filozofia își schimbă stăpînul după vremuri și după
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
binemeritat elogiu. Nefiind o plantă care să poată crește pe un sol propriu, filozofia este prin esența ei o disciplină ancilară. Cînd nu vrea să mai fie ancilară, filozofia moare, întocmai ca o plantă uscată. Iar în funcție de solul pe care crește, filozofia își schimbă stăpînul după vremuri și după conjucturi. Și astfel, dacă o dată era aservită teologiei ale cărei dogme căuta să le argumenteze, astăzi este îngenuncheată în fața științei ale cărei cunoștințe vrea să le întemeieze, sau face sluj în fața politicii
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
celor mai mulți le lipsește această însușire: nu sunt capabili să-și administreze prezența publică. Cineva trebuie să le vină în ajutor, atragând atenția asupra oamenilor de vocație din literatura noastră. Uniunea Scriitorilor are în plan un asemenea proiect, prin care să crească vizibilitatea publică a scriitorilor de azi. Însă va fi dificil să reușească proiectul cu pricina, fiind o acțiune ,împotriva curentului". Dar instituția care-i reprezintă pe scriitori are datoria să încerce. Totuși, pentru mine, anul 2006 are mai multe semne
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
pentru a fi instruiți despre cum școlește ministrul Eugen Nicolăescu în 14 (paisprezece) zile viitorii directori de spitale, în timp ce în Franța cursurile durează 3 ani... Haralampy: Eh, mare brânză! Adică, mare, fiindcă ei nu știu că Făt-Frumosul nostru din poveste creștea într-o zi cât alții într-un an, iar dom' ministru a prins șmecheria. Măcar de nu ne-ar lăsa și fără patent franțujii ăștia!... NOI ZICERI TELEVIZATE l Traian Băsescu, jurnaliștilor, savant-academic: "-Hai, mă, lăsați-mă-n pace, mă
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
mai mult de jumătate dintre membri CSM. Adevărata întrebare nu e așadar dacă CSM face poliție în Justiție, ci ce fel de justiție este aceea făcută de o Poliție bănuită de tot soiul de păcate. în aceeași ordine de idei, crește numărul justițiarilor de ocazie: la o emisiune t.v., o personalitate politică bine cunoscută, prinsă pe picior greșit, a fost practic lapidată moral de niște inși care au ei însiși autoritatea morală cam știrbă, fiind progenituri ale unor activiști PCR
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
el încă nu se apucase - călătoriile pe mare, indiferent de substratul lor moral, nu-l prea interesau. ș...ț Cu toate acestea, se supune docil listelor ei de lecturi - este modul lui de a ține legătura cu fiica sa, care crește departe de familie, într-o suburbie a Parisului, devenind încet-încet femeie; în seara aceasta urmează să vină acasă pentru prima oară în ultimele șase luni - iată încă un motiv de euforie.
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
o distincție asemănătoare primirii unei decorații sau a unui secretariat de stat, pe cartea de vizită, între gentlemanul care ieșea, puțin amețit de fumuri, de la club și burghezul înstărit ce ieșea de la Capșa, de pildă, era o certă diferență. Distanța creștea considerabil între primul și cetățeanul ce părăsea, turmentat, cârciuma. Dacă fericitul purtător al insignei clubului se putea coborî în acele hale unde se degustau frigărui, fleici și fudulii, cu vin de buturugă turnat din ulcele, reciproca nu se putea imagina
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
carte sau la alte manifestări similare - bineînțeles, premiile se acordă tot între prieteni, eventual prin rotație, premiantul din acest an devenind membru al juriului anul viitor. Dezbaterile și controversele care se declanșează în jurul unor cărți sunt doar diversiuni menite să crească notorietatea volumului respectiv. "Naivii găsesc că disputele sunt expresia unei tensiuni intelectuale autentice și că dezbaterile semnalează anvergura ideilor invocate în schimb, inițiații și maturii deduc regulile jocului...", decretează Adrian Gavrilescu. (p. 137) Deși Noii precupeți are ca țintă principală
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
Dumitru Hurubă Adunați în sufragerie, membrii familiilor noastre, vizionăm cu mare concentrare emisiunile posturilor de televiziune. E oră de Telejurnale și, până una-alta, ne bucurăm aflând din declarațiile unor demnitari că a început să crească nivelul de trai al românilor. Desigur, este vorba despre români în general, fiindcă la noi încă n-a ajuns decât ordinul dat de domnul Președinte Traian Băsescu în campania electorală. Ei, absolut că până la urmă îl vom executa! Ordinul, fiindcă
Dosare jumulite by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10362_a_11687]
-
încercat să transplanteze mediul mediteranean pe asprele noastre țărmuri. Până la urmă, gestul fostului ministru al Turismului s-a dovedit simbolic: din ce în ce mai mulți români se îndreaptă în clipa de față spre Mediterana, spre Adriatica ori chiar spre Caraibe, locuri unde palmierii cresc și fără inspirația bizară a cutărui aga-pom! În locul soluțiilor grotești, ar fi fost bine, pentru noi toți, să le adoptăm pe cele realiste: o rețea densă de autostrăzi, o legislație limpede și o implicare, în chestiuni strategice, a unor inși
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
are vanitate și resentimente, cunoaște la perfecție peisajul literar românesc de azi și de ieri, își păstrează prospețimea admirației, cînd e cazul, și civilitatea în obiecții. Dilemateca de vară Și la numărul 3 ne păstrăm impresia că revista Dilemateca a crescut considerabil și că este deja o lectură lunară aproape obligatorie. Dosarul numărului, "Literatura de consum, literatura de vacanță" este realizat de Marius Chivu și se ocupă de polemicile stîrnite de "literatura ușoară" în perioada interbelică. Veți descoperi un Călinescu nuanțat
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
a modurilor în care a fost și este înțeleasă națiunea și a felului în care operează naționalismul face posibilă înțelegerea fenomenelor ce se petrec în Uniunea Europeană în prezent. Liberă circulație a cetățenilor a făcut ca eterogenitatea populației din UE să crească. După o perioadă în care statele au cedat multe dintre obligațiile față de cetățeni pentru a fi rezolvate la Bruxelles, o parte dintre cetățeni au început să-i pretindă statului revenirea la ceea ce acesta făcea înainte de intrarea în construcția europeană. Criza
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
a dedicării, există provocări și obstacole pe parcursul formării noilor generații de cercetători. Un prim obstacol este cel financiar. Conform statisticilor, sursele de stat sau private de finanțare ale cercetării sunt în scădere. În mai multe țări dezvoltate bugetele alocate au crescut până în 2010, când au înregistrat un platou și apoi au început să scadă. Bugetele prezidențiale, aprobarea programelor fellowship, au diminuat, în paralel cu reducerea numărului de granturi de cercetare acceptate pntru finanțare. Deși bugetele de finanțare au stagnat, numărul de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
când au înregistrat un platou și apoi au început să scadă. Bugetele prezidențiale, aprobarea programelor fellowship, au diminuat, în paralel cu reducerea numărului de granturi de cercetare acceptate pntru finanțare. Deși bugetele de finanțare au stagnat, numărul de doctoranzi a crescut (numărul de cercetări doctorale finalizate în domeniul bioștiinței a crescut în SUA de la aproximativ 2000 în 1993, la peste 8000 în 2007). În același timp, industria farmaceutică a diminuat procentul alocat cercetărilor și descoperirii de noi clase de medicamente. Creșterea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
scadă. Bugetele prezidențiale, aprobarea programelor fellowship, au diminuat, în paralel cu reducerea numărului de granturi de cercetare acceptate pntru finanțare. Deși bugetele de finanțare au stagnat, numărul de doctoranzi a crescut (numărul de cercetări doctorale finalizate în domeniul bioștiinței a crescut în SUA de la aproximativ 2000 în 1993, la peste 8000 în 2007). În același timp, industria farmaceutică a diminuat procentul alocat cercetărilor și descoperirii de noi clase de medicamente. Creșterea numărului de doctoranzi a determinat și multiplicarea numărului de aplicații
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și cei "străini", agresivi și ușor iritabili; întreținerea acestei dualități disfuncționale, la limita dintre spațiul public și spațiul privat (scară blocului, spațiul verde dintre blocuri, strada "noastră" șamd.) face că numărul câinilor vagabonzi să nu scadă semnificativ, ba chiar să crească, în anumiți ani. Excluderea din ordinea social-simbolică nu îi afectează numai pe câini, sau numai animalele; îi afectează în primul rând pe oameni. Mihăilescu operează, cu ajutorul lui Michel Foucault și nu numai, o incursiune în istoria avagabondajului și a evoluției
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]