13,465 matches
-
scrie despre aceste lucruri pe care și eu le-am scris în felul în care le simt și le aplic. Simplu, nu mai interesează pe nimeni cum este de frumos la scăldat în nu știu ce pârâu de țară, cum scria Ion Creangă. Pe cine mai interesează cât sunt de frumoase frunzele primăvara, sau cât este de trist atunci când plouă și bate vântul, cum scria George Bacovia. Cine mai scrie acum despre sunetul dulceag al vântului șuierând printre copaci sau de susurul apei
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu cartea mea, am decis să punctez pe chestiuni arzătoare și de o importanță majoră, chiar vitală pentru omul mileniului trei. Cred că sunt în asentimentul vostru în ceea ce privește această opțiune. Cum am mai spus, cine mai citește cum făcea Ion Creangă baie sau fura cireșe de la mătușica din deal și multe alte năzdrăvănii, pe care toți le-am făcut când eram copii, lumea este preocupată de reechilibrarea ființei umane, ca și o urgență mai mult forțată de schimbările rapide și evoluția
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
că ar cam trebui să intru în casă, dar toată vânzoleala din jur mă ținea ca fermecat! Fumul ce ieșea pe coș era ras de pe gura hornului și amestecat cu pulbere de omăt într-un iureș nemaipomenit. Acel șuier printre crengile copacilor mi se părea o muzică venită de dincolo de lume... Și toate acestea nu s-au mai oprit nici până în seară, nici a doua zi, nici patru zile și nopți în șir... Cărăușii și cei doi mușterii întârziți ascunși de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de luminițe? Fac! Numai că aiestea îs tare împrăștiete și nu sunt două câte două...Nuuu! Nu-s lupi! Sigur nu sunt lupi! Îs luminile satului!” - mi-am sfârșit eu gândul, cu tremur în suflet. Vuietul făcut de vânt prin crengile cireșului de pe creastă m-a trezit la realitate: „De aici și până acasă mai este doar o azvârlitură de băț, dar...vine gârla Șărpăriilor...Și acolo să vezi nămeți!” Îmi încordez privirea și mi se pare că zăresc lumina de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
părea o persoană cu loc asigurat în Rai și la 60 de ani, cît avea atunci, credeam că se grăbește. Doi ani mai tîrziu Valeriu Cristea moare. Deodată, din el n-au mai rămas decît cuvintele. Am recitit atunci Despre Creangă, cartea lui care ne reapropiase oarecum în 1989 și în care știam că l-aș fi putut regăsi pe omul luminos de care îmi plăcea să-mi amintesc. Zilele trecute am deschis cu prudență reeditarea la Cartea Românească a Bagajelelor
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
control demonul autodistrugerii și temerile care uneori se metamorfozau într-o neașteptată agresivitate, de om timid, cu un imens orgoliu. Îmi explic de-abia azi de unde i se trăgeau lui Valeriu Cristea cele două mari obsesii de exeget - Dostoievski și Creangă. Erau personajele în care se recunoștea ca persoană, iar cărțile lor, cele cu care se identifica ca și cum ar fi fost propria lui producție ideală. Pe de o parte chinuitul și autoflagelatorul autor al Fraților Karamazov, iar pe de alta seninul
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
în care se recunoștea ca persoană, iar cărțile lor, cele cu care se identifica ca și cum ar fi fost propria lui producție ideală. Pe de o parte chinuitul și autoflagelatorul autor al Fraților Karamazov, iar pe de alta seninul și luminosul Creangă din Amintiri din copilărie. De altfel cine citește Bagaje pentru paradis va fi cucerit de această indecisă pendulare a sa între Creangă și Dostoievski, din care apare cel de-al treilea autor, mult chinuitul, dar și uneori mult fericitul Valeriu
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
Pe de o parte chinuitul și autoflagelatorul autor al Fraților Karamazov, iar pe de alta seninul și luminosul Creangă din Amintiri din copilărie. De altfel cine citește Bagaje pentru paradis va fi cucerit de această indecisă pendulare a sa între Creangă și Dostoievski, din care apare cel de-al treilea autor, mult chinuitul, dar și uneori mult fericitul Valeriu Cristea.
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
trecutului, fără ca să li se poată găsi prea multe în comun. Aserțiunea poetico-filosofică eminesciană " Tot ce-a fost ori o să fie în prezent le-avem pe toate"... nu este potrivită în acest caz, așa cum nu funcționează nici în cazul lui Creangă, cel din "Amintiri". Mihai Cantuniari se arată sceptic în privința epocii actuale, pe care o traversează cu prețul unor dramatice frământări interioare ("Trecutul regăsit mă încântă..., pe când prezentul doar îl îndur", p. 96) și își recapătă tonusul vital și privirea senină
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
alții au dovedit cu prisosință că nici măcar în această situație excepțională nu există un blocaj. Cîte lucruri imprevizibile, de la asociațiile cele mai temerare pînă la fine disocieri de nuanță, n-au apărut asupra lui I. L. Caragiale și chiar asupra "primitivului" Creangă? Arghezi se află într-o poziție intermediară. Beneficiind de cîteva substanțiale eseuri, în frunte cu cele semnate de Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Alexandru George și Nicolae Balotă, autorul Cuvintelor potrivite (ca și de altminteri Blaga ori Sadoveanu) e încă departe
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
redesenat portretul moral și mi-au reinventat biografia pentru a mă desființa ca om. Atenția pe care mi-a dat-o Constantin Th. Ciobanu reprezintă pentru mine ceea ce a reprezentat pentru moș Ion Roată, din cunoscuta povestire a lui Ion Creangă, gestul lui Cuza Vodă de a-l săruta în văzul lumii. A fost pentru mine mai mult decât emoționant să-i aud vorbind (frumos) despre mine, în fața publicului, pe Dan C. Mihăilescu (singura vedetă TV care nu e blondă și
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
fraze din Zodiacul european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd în piept încă un fum, asta v-ar fi de ajutor, dom’ Roja? întreabă rupînd o creangă dintr-un tufiș, apucîndu-se s-o curețe de frunze. — Ciudat, zice Dendé, nu mi-am închipuit că Echinoxiul de Toamnă o să ne prindă tot pe poziții. Timpul nu e defel galanton cum credea cardinalul Mazarin pe vremea Regelui Soare, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
neprevăzute și să ne ia ca din oală. În mijlocul șoselei, de-a curmezișul, un IMS cu cauciucurile dezumflate, flancat într-o parte de un container de gunoi răsturnat, iar în cealaltă de vreo cinci sau șase trunchiuri de copac cu tot cu crengi aruncate parcă din cer unele peste altele. Astea sînt piesele de rezistență, în rest vorbim doar de mărunțișuri îngrămădite, înfundate, aruncate peste tot, fie pentru a astupa breșele, fie pentru a îngroșa sau supraînălța bariera. Cîteva cupe de moloz, o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
obiecte ciobite pe care le curăță frenetic Îndreptându-se din când În când de spate și privind cerul. Seara, de un albastru incert se lasă ușor, pe nesimțite ca un văl mătăsos. Plăcințica și-a terminat treaba, a Întins pe crengile unui copăcel uscat și pricăjit cârpele, a aranjat obiectele ,,casnice,, pe așa zisa masă din Încăpere și acum, Îl descoase pe Antoniu, punându-i Întrebare după Întrebare cu un firesc care-l Înduioșează pe cloșard. Luna străpunge Întunericul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
participat fără voie la nașterea pruncului; era Într-una din scurtele lui pauze de scris și se plimba pe acolo.. Primul strigăt de viață al copilașului a fost atât de puternic, Încât toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical, după ce și-a spălat mâinile la o cișmea de piatră, din apropierea cavoului. Copilul a fost curățat și Învelit În mai multe bucăți de pânză și dat mamei. I-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
I-am spus și am sorbit din Martini. M-am așezat greoi pe canapea. Mă simțeam tot timpul cumplit de obosit ca și cum însuși faptul de a exista îmi cerea un efort uriaș. Distrat, am luat cel mai recent volum din Creanga de aur. — Chiar trebuie să citești în timp ce bei? spuse Antonia tăios. Toată ziua am stat singură, doar Rosemary a trecut pe-aici azi-dimineață, ceea ce nu e tocmai o plăcere. — Scuză-mă, am spus și am lăsat jos cartea. — Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ceea ce aflase de la poștaș? — Când am... — Stai, n-am terminat. Ridicându-se, Dora deshise geamul și azvârli țigara. Ale tale sunt prea tari. Închizând cu zăvorul, recuperă portțigaretul din buzunarul hainei, apoi se Întinse din nou. După ce se eliberă dintre crengile goale ale unor copaci, soarele se pregătea să apună, ca de obicei, În spatele clădirilor de pe partea cealaltă a pieței. — Pentru prima dată În viața mea, continuă Dora, mi-am dat seama că ar trebui să mă simt vinovată. Atât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o cafea. O cafea și o gogoașă, da, cu asta își începe ziua un pișer 2 de treișpe ani, cu o jumătate de stomac. Da’ tu, slavă Domnului, ai fost crescut altfel. Tu n-ai o mamă care să umble creanga toată ziua prin oraș ca știm noi cine, de la Bam’s la Hahne’s și de la Hahne’s la Kresge’s. Spune-mi, Alex, să terminăm cu misterele, sau oi fi eu proastă - da’ spune-mi, ce vrei să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
E un copac - și-atâta tot. N-are nici o importanță specia, cui îi pasă de ea atâta timp cât nu ți se prăvale în cap? Toamna (sau, poate, primăvara? Știi chestiile astea? Sunt sigur că nu poate fi vorba de iarnă), de pe crengi i se desprind păstăi lungi, în formă de semilună, cu niște semințe mici și tari. OK. Iată un adevăr științific legat de copacul nostru, comunicat de maică-mea, Sophie Linnaeus: Dacă sufli bobițele alea printr-un pai, poți scoate ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ea cîte un strat tot mai gros de zăpadă. Un arțar de pe marginea șoselei a fost culcat la pămînt, obligînd mașinile să-l ocolească. Numai cursa rapidă se înfurie și trece cu roțile din stînga peste coroană, trosnindu-i toate crengile, retezîndu-le. *** În compartimentul vagonului de clasa întîia, se simte cum iese căldura aburului din țevile de sub canapele. Aura, cufundată în locul de lîngă fereastră, privește fix în afară, parcă ar număra stîlpii de telegraf. De fapt, în ochii ei stăruie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șoferul încet. Mîine în zori vor trimite înaintea noastră... Vocile, iscate timid, se susțin unele pe altele, amplificîndu-se, protestînd vehement. O lovitură puternică, dinspre ușă, face să se stingă brusc orice glas; doar focul în sobă continuă să trosnească. Afară, creanga de stejar, ruptă, izbită în bucata de perete dintre două geamuri, e împinsă de vînt pe lîngă ferestre, roată, producînd un zgomot ciudat, ca zeci de degete ce-ar lovi în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc a semirotundului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
semirotundului, rămîne locului cîteva secunde, oprită de curentul venit din față, tremură lovind mărunt fereastra, apoi, încet, se depărtează doi-trei metri, e oprită de balustradă, unde cele două părți ale vîntului scurs pe lîngă clădire se unesc mai puternic, umflă creanga, o saltă pînă la statura unui om și-o lasă apoi să cadă spre fundul iazului secat. Și dacă vîntul ăsta smulge acoperișul clădirii? întreabă un călător apropiindu-se de bar. Cum să-l smulgă? se miră arhitectul. E ancorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu seară... Știi ce voiau să facă cei de-aici? Să desființeze bîlciul anual, sau, măcar, să-l scoată din oraș, că ce-i cu mascarada asta?! Au deja proiectul gata pentru o popicărie și altele. Auzi, popicărie! Se răsucește Creangă în mormînt. Noroc! Bea, nu-l gusta. Mascaradă... Gusturi rafinate... Las' c-am fost eu la teatru odată, la o piesă modernă și era mai rău ca la bîlci; sper că a ta... Ți-ai invitat și părinții, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pretendenți. Ce-i cu icoana, de unde știi de ea ? Mai treacă încă un deget... Zău că-s curios! M-a turnat careva? Se vede pe fereastră, din stejar. Vara, vin cu șefu' în zori, urc, arunc undița și stau între crengile stejarului, fumînd în liniște. Șefu' are permis; eu, nu. Icoana îmi place, e o copie color a unui tablou din Muzeul de Artă a R.S.R.-ului. E icoană veritabilă! ripostează în șoaptă chelnerul m-a costat trei sute. Nu zău?! rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vine dinspre gară și curăță partea dreaptă, înălțînd și mai mult zăpada de pe margine, din care vîntul mușcă furios, învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un autobuz de transport local înaintează anevoie prin pîrtia deschisă de lama tractorului, iar în urma lui, salvarea claxonează nervos, vrînd să-l depășească. "Foame, frig... gîndește Mihai, răsunîndu-i în permanență vorbele lui Negrea despre situația în care se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]