4,293 matches
-
dansului din sufragerie. ― O, răsuflă ea, cu o mână ridicată în sus, în încercarea de a-și ascunde fața, cu cealaltă acoperindu-și disperată bigudiurile. O. ― O? spune Ben și-și ridică o sprânceană, rânjind amuzat la vederea acestor două creaturi ciudate. Eu mă gândesc că am să explodez în râs. Lisa aleargă înapoi sus, urmată în grabă de Sophie. ― Pa-pa, fetelor, strig eu în timp ce-l urmez pe Ben spre ușă. O seară plăcută. Jemima nu primește nici un răspuns, pentru că Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! {EminescuOpI 151} Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oamenii Și această ciumă-n lume și aceste creaturi Nici rușine n-au să iee în smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară, Îndrăznesc ca să rostească pîn-și numele tău... țară! La Paris, în lupanare de cinisme și de lene, Cu femeile-i pierdute și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și a adus la perfecțiune, În ținutul acesta uitat de lume, un lucru care pare așa de lipsit de importanță, ar putea ea să nu ia În considerare suferințele pe care le Îndură și situația În care se află o creatură făcută după chipul și asemănarea Sa? Cu siguranță, nu. Aceste reflecții m-au ajutat să nu cad pradă disperării. M-am ridicat și, ignorând foamea și oboseala, am mers Înainte, sigur că-mi voi găsi alinarea. Și n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am reușit niciodată să văd un catâr mort și Începusem să am Îndoieli În privința mortalității acestei specii. Rareori mi s-a Întâmplat să văd ceea ce credeam că este un catâr mort, dar când mă apropiam, observam că am În față creaturi vii care păreau moarte doar din cauza calității speciale pe care o posedă, aceea a repausului complet. Pe timp de război, Însă, aceste animale sucombă În aceeași manieră ca mult mai comunii și mai puțin căliții cai. Cei mai mulți catâri morți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din minte, la fel ca și nevoia de asigurare, asta până la Înmormântarea mea. Iar atunci a fost vina mea că nu puteau ei să gândească pozitiv, vina mea că nu puteau anula călătoria. Cât de ușor se transformaseră În niște creaturi cârcotașe, văicărețe, ca niște copii care se țin după mama lor Într-o zi călduroasă la cumpărături. Dricul rula, orchestra mărșăluia, iar prietenii mei Își târau picioarele de-a lungul aleii mărginite de eucalipți, trecând pe lângă grămezi de gură-cască ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de acolo. O, da, o ocazie ce nu trebuia ratată. Harry se prefăcuse că trece de Marlena pentru ca apoi să se Întoarcă s-o Întrebe În șoaptă dacă nu cumva are o aspirină. Femeilor le place la nebunie să ajute creaturile aflate În suferință; Harry știa acest lucru, precum și faptul că femeile au Întotdeauna asupra lor remedii pentru dureri menstruale sau de cap. În timp ce Marlena răscolea prin geantă, el s-a așezat lângă ea cuminte ca un cățeluș așteptându-și recompensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar nu reușise să se apropie mai mult de ea; era ca unul dintre câinii de la adăpostul pentru câini găsiți care fug când le Întinzi mâna pentru că au fost bătuți de foștii stăpâni. Dar Îl Încânta provocarea de a transforma creaturi sperioase În pupăcioși maniaci. O iei Încet, fără mișcări bruște, se instruise el. A doua zi, n-o mai găsise la cafenea. Aflase mai târziu că Moff o făcuse să-și dea imediat chiloții jos Întrebând-o dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
casă. Așa că toată lumea e fericită. Hai să primim fericirea. Dintr-odată Însă, Dwight păru fulgerat. O stare de rău foarte ciudată Îl cuprinse, iar stomacul Începu să i se umfle, devenind din ce În ce mai mare cu fiecare secundă care trecea, ca și cum o creatură necunoscută, un extraterestru, creștea Înăuntrul lui și acum era gata să iasă afară prin peretele stomacului. —Iubitule? spuse Roxanne. Arăți groaznic. Ți-e rău? Dwight clătină din cap. —O să-mi fie bine. Senzația de greață se dublă ca intensitate. Presiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
propui să fie omorâți altfel peștii? Să-i lăsăm să moară de bătrânețe? I se păruse ridicol că oamenii susțineau cauza salvării de la moarte a peștilor. Dar acum vedea totul prin ochii lui Esmé. Și era oribil să vezi o creatură prinsă În lupta fără sorți de izbândă pentru supraviețuire. —Doamnelor și domnilor, strigă Walter. Vă puteți Întoarce la autocar acum, iar pentru aceia dintre dumneavoastră care vor să mai facă niște cumpărături sau să mai viziteze, Întâlnire la autocar Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
in și acoperite cu o plasă din voal pentru țânțari. O, acest ultim detaliu Îl Încânta, romantism tropical amintind de nopțile de-odinioară În care trupuri transpirate se uneau protejate de plasa din voal. Pe pereți erau pictate reprezentări de creaturi celeste și sculpturi În os, acel tip de artă autohtonă produsă În masă care trece drept primitivă și șic. Baia fu și ea o surpriză plăcută, spațioasă, fără mucegai, cu podeaua acoperită cu gresie albă simplă, iar dușul construit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
plin de istorie. Spunea despre el că arată ca niște „râuri de vomă“. „Pardon“, Îi spusese el. „Vomă? E cumva un americanism și ăsta?“ Ea continuase să-i spună cum vrea o podea din dale de calcar incrustate cu mici creaturi marine fosilizate. El glumise atunci: „Și, mă rog frumos, pentru ce? Ca să se Împrietenească cu pastele scăpate pe jos Într-o mare de pesto vărsat din neatenție?“. Mare greșeală din partea lui să spună asta. De altfel, totul era o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pot să ne garanteze că suntem În siguranță. Priviri Îngrijorate Încercară să scruteze marginile pădurii. După Lijiang, nimeni nu mai considera că părerile lui Bennie sunt Într-adevăr avizate. Cu mișcări precaute, Își ridicară picioarele inspectându-și spatele gambelor căutând creaturi veninoase sau care sug sânge. — De aceea port eu haine impregnate cu permetrină și mă dau cu DEET În concentrație de 100%, spuse Heidi. Parcă te-ar fi plătit să le faci reclamă, glumi Moff. Și de aceea am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sau o să se dea la o parte. Ceilalți Începură să caute pe jos bețe pe măsură, inclusiv Dwight. Astfel echipați, o luară din loc. La fiecare câteva minute, se auzeau țipete sau Înjurături semn că unul dintre ei găsise o creatură dezgustătoare agățată de cracul pantalonului. Pată Neagră venea și-l Îndepărta pe intrus. — Cum e locul unde mergem? Întrebă Bennie. E un sat? Nu sat, mai mic. Mai mic decât un sat, se gândi Bennie. OK. Un cătun, o așezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gândul ăsta! Și, legănată de această neliniște, adormi. Câteva ore mai târziu, sări ca arsă, cu inima bătându-i nebunește. Visase că era o maimuță care trăia În trunchiul unui copac. Se cățăra pe trunchi În sus ca să scape de creaturile amenințătoare de jos, dar curând obosi și-și Înfipse unghiile În copac. Toți copacii sunt la fel de calzi ca acesta? Lipindu-se cu fața de trunchi, Își dădu seama că era Harry, astfel că În scurt timp Începu să facă dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unde urmau să găsească apă de băut și proviziile de care aveau nevoie pentru a supraviețui În următoarele trei zile. — Dacă nu reușiți, Îi avertiză ea, v-ați dus - și la propriu, și la figurat. Apoi trecu În revistă toate creaturile Înfometate care-i așteptau În apă: crocodili amatori de ronțăit coaste, pești degustători de carne umană, șerpi de apă veninoși și, cei mai periculoși dintre toți, hipopotamii care urăsc oamenii. Camera arătă un prim-plan cu fața fiecăruia dintre concurenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
inima pe cărarea poveștii. În cartea La capătul lumii și în țara aspră a minunilor, apar niște viețuitoare, numite Întunegri (personaje fantastice), care trăiesc în lumea subterană Tokio-ului. Locuiesc din vremuri străvechi în adâncul întunecat al pământului, sunt niște creaturi rele și înfricoșătoare. Nu au ochi și rod mortăciunile. Au săpat o rețea de tuneluri în pământul de sub Tokio. Pe ici-pe colo și-au făcut cuiburi și trăiesc în grup. Oamenii obișnuiți nu știu nimic despre existența lor. Eroul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-mi amintesc de Întunegri. Aveam în cap figura celor pe care îi văzusem de la fereastra metroului. Îmi dau frâu liber imaginației și spun că există o legătură între umbrele acelea întunecate de care nu scăpăm de la atacul cu sarin și creaturile inventate de mine, care trăiesc în lumea subterană (văd asta cu ochii conștiinței). Am avut o motivație personală care m-a determinat să scriu cartea. Nu îi consider pe crendincioșii Aum niște monștri din cărțile lui Lovecraft. Întunegrii, personajele create
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cum să omorâm oameni!?”. Kawai: Ca în filmul lui Chaplin Monsieur Verdoux. Un tip care omora în disperare, cum vedea o omidă, o lua și o ducea la flori. Nu ucidea nici o insectă, omora doar oameni. Ființele umane sunt niște creaturi neimportante. E nevoie de conștiința asumării propriului rău. Murakami: Aum folosește același antrenament ca religia esoterică a tibetanilor. Se izolează de casele lor, se concentrează în meditații. Care este diferența? Kawai: Nu știu prea multe despre budismul tibetanilor. Dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sentimente atât de deosebite, încât ajunge să nu mai exprime nimic. Noțiunea este într-adevăr devalorizată, dar nu și stările pe care le numește. Indiferența sau chiar dezgustul tău față de viață pornesc dintr-o totală lipsă de iubire față de vreo creatură, obiect, idee sau preocupare. Toate astea compun viața. E posibil, n-am ce spune, îngăimă împăciuitor Carol. Dar toate elementele enumerate de tine sunt atât de schimbătoare și înșelătoare, încât iubirea de care vorbeai devine schimbătoare și înșelătoare, până la transformarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi? Probabil că din jurul lor. Poate că moartea violentă și nenorocită a părinților, a soției, a băiatului și chiar a bunicului însuși s-au produs pentru a permite un transfer straniu de suflu vital în ființele acestea de fier, cărora nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate aievea jumătate produs al minții sale. învăță cu greu să suporte acest sentiment ciudat, pe care doar apa cerului îl cunoaște când mângâie, lovește și fertilizează pământul arid. Ca și cum ar fi putut să simtă că este observată, Despina încetă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
metafizic, cât o conștiință duală nemulțumită de evidențele viețuirii, mereu ambiționată să identifice determinații secrete ale originalului ontologic. între "darul lui Dumnezeu" (traducerea numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului, creatură nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor interpretărilor asupra actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și măsură a lucrurilor“. De la vechii greci și până astăzi, am avut destul timp pentru așa ceva. Trăim cu credința că a deține sensuri evidente, bine delimitate, înseamnă a da un conținut vieții noastre. Mergem până acolo încât ne socotim singurele creaturi ce pun în joc o direcție sigură în această lume, un sens ultim. La limită, ne vedem destinați sensului ca atare, dacă nu cumva condamnați dintotdeauna la sens. Faptul din urmă spune suficient despre o altă formă de solitudine pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și măsură a lucrurilor“. De la vechii greci și până astăzi, am avut destul timp pentru așa ceva. Trăim cu credința că a deține sensuri evidente, bine delimitate, înseamnă a da un conținut vieții noastre. Mergem până acolo încât ne socotim singurele creaturi ce pun în joc o direcție sigură în această lume, un sens ultim. La limită, ne vedem destinați sensului ca atare, dacă nu cumva condamnați dintotdeauna la sens. Faptul din urmă spune suficient despre o altă formă de solitudine pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
opoziție cer Președintelui Republicii demisia Guvernului - iar Guvernul cere aceluiași Președinte închiderea Camerelor. Asociația Comercială din Lisabona ține o adunare extraordinară în care atacă violent regimul. "Țara nu este în Palatul Parlamentului, unde se găsesc, cu atitudini arogante și provocatoare, creaturi ambițioase și incompetente" Antonio Maria da Silva, însă, nu e de loc intimidat de acest violent scandal politic. De politicieni nu îi e frică, chiar când aceștia izbutesc să organizeze campanii de presă și manifestații populare. Singura lui teamă este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]