1,599 matches
-
cu cea mai numeroasă diasporă elenă din lume. Din Elveția se mai adaugă un număr de 90.000 de descendenți. Coloniștii francezi sunt estimați la 720.000 descendenții. Alte grupuri etnice europene sunt de proveniență italiană 600.000 și croată. Croații în Chile sunt estimați la un număr de 380.000 locuitori. Pot fi găsite și alte grupuri etnice descendente din Europa, dar în număr mai mic. Comunitatea palestiniană din Chile constituie cel mai numeros grup etnic palestinian din afara lumii arabe
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
pe plan local că: "Bosna i Hercegovina/ Босна и Херцеговина", abreviata că "BiH/БиХ") este o țară în Europa de sud-est cu o populație de circa patru milioane de locuitori. Țară este patria a trei etnii constituente: bosniacii, sârbii și croații. Alți locuitori aparținând altor grupuri etnice nu au statutul de „constituenți”. Un cetățean al Bosniei și Herțegovinei, indiferent de etnie, este de obicei numit bosniac. Țara se învecinează cu Croația la vest cu Șerbia la est și Muntenegru la sud-sud-est
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
în secolele V-VII, iar cu timpul se vor amestecă cu populația autohtonă(iliri, celți) și cu urmașii coloniștilor români. Începând din secolul X pe teritoriul de azi al Bosniei Herțegovina devine obiect de dispută între statele feudale ale sârbilor, croaților și, după 1102 și Regatul Ungariei. Statul feudal bosniac se formează în secolul XII și atinge apogeul în a doua jumătate a secolului XIV, sub regele Tvrtko. După moartea acestuia, în 1391, statul bosniac intra în criză, fiind cucerit în
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
pe teritoriul provinciei Bosnia, au rămas populații semnificative creștine, ortodoxe și catolice. Între 1878-1918, Bosnia-Herțegovina intra în componență Imperiului austro-ungar, ca o provincie administrată împreună de către cele două componente ale Monarhiei. În anul 1918, Bosnia-Herțegovina intra în componență Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (devenit ulterior Regatul Iugoslaviei). În perioada interbelică Bosnia-Herțegovina este obiect al conflictului dintre sârbi și croați, fiind divizată în anul 1929 între banovina Croației și restul regatului. În anul 1941 teritoriul Bosniei-Herțegovina este inclus în Statul Independent Croat
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
Imperiului austro-ungar, ca o provincie administrată împreună de către cele două componente ale Monarhiei. În anul 1918, Bosnia-Herțegovina intra în componență Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (devenit ulterior Regatul Iugoslaviei). În perioada interbelică Bosnia-Herțegovina este obiect al conflictului dintre sârbi și croați, fiind divizată în anul 1929 între banovina Croației și restul regatului. În anul 1941 teritoriul Bosniei-Herțegovina este inclus în Statul Independent Croat, creat cu sprijinul Germaniei. Teritoriul Bosniei se transformă într-un spațiu de conflict între forțele germane, croate, monarhiștii
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
Mediteraneene. Conform WWF, teritoriul Bosniei și Herțegovinei poate fi împărțit în trei ecoregiuni: pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec din Munții Dinarici și pădurile de foioase ilire. Bosnia și Herțegovina este locuită de trei popoare constituente: bosniaci, sârbi și croați. Tensiunile dintre aceste popoare rămân ridicate și adesea provoacă controverse politice. Conform recensământului din 1991, Bosnia și Herțegovina aveau o populație de 4.377.000 de locuitori. În timpul războaielor din Iugoslavia din anii 1990, au avut loc în toată țara
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
fiind de de locuitori în 1,16 milioane de gospodării; adică cu mai puține persoane decât la recensământul din 1991. Din punct de vedere etnic, conform datelor din 2000 citate de CIA, bosniacii reprezintă 48% din populație, sârbi 37,1%, croații 14,3%, și alte grupuri 0,6%, inclusiv evrei, romi și albanezi. Conform unor estimări neoficiale ale BHAS citate de Departamentul de Stat al SUA în 2008, 45% din populatie se identifică din punct de vedere religios că musulmani, 36
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
toamna anului 1915, Bulgaria s-a alăturat Puterilor Centrale în Primul Război Mondial și a cucerit majoritatea teritoriului de azi al Republicii Macedonia. După sfârșitul Primului Război Mondial, zona a revenit sub control sârbesc, ca parte a nou formatului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor și a trecut prin reintroducerea măsurilor antibulgare din prima ocupație (1913-1915): din nou, clericii și dascălii bulgari au fost expulzați, semnele și cărțile în limba bulgară eliminate, și toate organizațiile bulgărești dizolvate. Guvernul sârb a urmărit o politică
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
1918, Bitola a rămas un oraș de front și a fost aproape în fiecare zi bombardat de avioane și artilerie și a suferit aproape o distrugere totală. După sfârșitul primului război mondial (1918) Bitola a fost inclusă în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, numit mai târziu Regatul Iugoslaviei. Orașul a devenit un oraș de frontieră neglijat, la doar 14 de kilometri de Grecia. Declinul Bitolei a continuat în toată această perioadă, împreună cu declinul general în Vardarska Banovina (Vardar Banovina), care a
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
militare, Subotica a devenit orașul cel mai mare din Regat, dar numai pentru o perioadă scurtă; populația orașului Belgrad a crescut rapid, reocupând primul loc la începutul anilor 1920. După sfârșitul războiului, Belgrad a devenit capitala noului regat al sârbilor, croaților și slovenilor, redenumit ulterior Regatul Iugoslaviei, în 1929. Regatul a fost împărțit în "banate", iar Belgradul împreună cu orașele Zemun și Panciova au format o unitate administrativă separată. În această perioadă, în Belgrad s-a simțit o modernizare semnificativă și rapidă
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
ambele maluri ale Dunării, aparținând atât Šumadijiei cât și Banatului (Borcea, Ofcea, Krnjača, Glogonjski Riț, Jabučki Riț). Conform recensământului din 2002, principalele grupuri etnice din Belgrad sunt: sârbii (1.417.187), iugoslavii (22.161), muntenegrenii (21.190), romii (19.191), croații (10.381), macedonenii (8.372), și musulmanii (că etnie) (4.617). Sondaje mai recente, din 2007, au arătat că populația Belgradului a crescut cu 400.000 de locuitori în doar cinci ani de la ultimul recensământ oficial. Până pe 2 august 2008
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
vestul Galiției), Ucrainei (estul Galiției, nordul Maramureșului și nordul Bucovinei), Italiei (Trentino-Tirolul de Sud și o parte a regiunii Friuli-Veneția Giulia) și Serbiei (Voivodina). Primul Război Mondial, dezintegrarea Cisleithaniei la sfârșitul lui octombrie 1918 prin fondarea Cehoslovaciei, a Statului slovenilor, croaților și sârbilor și a statului Austria Germană, ieșirea Ungariei din uniunea reală precum și Tratatul de la St. Germain din 1919 au condus la, respectiv au pecetluit sfârșitul Austro-Ungariei. Republica succesoare a păstrat numele „austriac”, a abolit nobilimea și i-a expulzat
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
declarat încrederea în statul național: Polonezii din Galiția voiau să se lege de un stat polonez nou înființat, rutenii Galiției nu voiau nici într-un caz să ajungă sub stăpânire poloneză. Cehii se străduiau pentru un stat cehoslovac, slovenii și croații voiau să construiască alături de sârbi un stat al slavilor de sud. Germanii din Boemia și Moravia nu voiau să recunoască statul pe care deja juraseră cehii, deoarece se temeau că, în țările Coroanei boeme, vor ajunge ca minoritate sub stăpânire
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
pe care deja juraseră cehii, deoarece se temeau că, în țările Coroanei boeme, vor ajunge ca minoritate sub stăpânire cehă. În Transleithania, naționalitățile nemaghiare nu s-au putut coaliza, deși erau (sub)reprezentate în Dieta Ungariei. Însă slovacii, românii și croații nu doreau să trăiască mai departe sub autoritate maghiară. O ieșire din această situație confuză din punct de vedere politic și juridic putea fi găsită la fel de puțin în timpul războiului ca înainte de 1914. La 16 octombrie 1918, la sugestia guvernului cezaro-crăiesc
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
uniune personală cu țările austriece. Uniunea reală care exista de la compromisul din 1867 urma să fie astfel terminată; maghiarii voiau să desfacă toate legăturile politice cu țările austriece. Problema naționalităților Cisleithaniei nu putea fi însă separată de aceea a Transleithaniei: croații din Dalmația austriacă voiau să fondeze statul slavilor de sud împreună cu croații ungurești, cehii austrieci voiau să creeze Cehoslovacia cu slovacii ungurești. Încercarea prin "Manifestul Popoarelor" de a face posibilă o nouă ordine a Dublei Monarhii Imperiale și Regale sub
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
1867 urma să fie astfel terminată; maghiarii voiau să desfacă toate legăturile politice cu țările austriece. Problema naționalităților Cisleithaniei nu putea fi însă separată de aceea a Transleithaniei: croații din Dalmația austriacă voiau să fondeze statul slavilor de sud împreună cu croații ungurești, cehii austrieci voiau să creeze Cehoslovacia cu slovacii ungurești. Încercarea prin "Manifestul Popoarelor" de a face posibilă o nouă ordine a Dublei Monarhii Imperiale și Regale sub conducerea măcar nominală a Casei de Habsburg-Lorena era astfel sortită eșcului. Dorințele
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Cehoslovac au preluat conducerea reprezentanței guvernului de la Viena, a comisiei pentru administrarea țării ("Landesverwaltungskommission"), a poliției și a instituției pentru aprovizionarea cu cereale în vreme de război. Galiția s-a alipit nou înființatei Polonii. Începând cu 29 octombrie, slovenii și croații au fost cofondatori ai noului stat al slavilor de sud. Guvernul maghiar a reziliat în 31 octombrie 1918 uniunea reală cu Austria, act prin care Austro-Ungaria a încetat să mai existe. Ministrul de externe comun Gyula Andrássy cel Tânăr s-
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
tratate - Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye din 1919 cu Austria și Tratatul de la Trianon din 1920 cu Ungaria - au fost oficial stabilite cedările teritoriale și granițele statelor succesoare monarhiei. Tratatele au confirmat recunoașterea juridică a noilor state Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, "Regatul sârbilor, croaților și slovenilor" (din 1929 Regatul Iugoslaviei) precum și cedările teritoriale făcute Italiei și Regatului României. Austriei Germane i s-a interzis integrarea în noua republică germană. În mod deliberat, Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye nu a utilizat termenul „German” în numele statului: tratatul a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
termenul „German” în numele statului: tratatul a fost încheiat așadar cu „Republica Austriacă”, iar numele de „Austria Germană” purtat pînă în acel moment nu a mai apărut niciodată. Ungaria a fost nevoită să renunțe în favoarea Cehoslovaciei, a României, a Regatului sârbilor, croaților și slovenilor precum și a Austriei la două treimi din teritoriul anterior al statului și a trebuit să-i detroneze pe Habsburgi. În literatura de specialitate există adesea contradicții în menționarea statelor care, din punct de vedere juridic, sunt considerate succesoare
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
să-i detroneze pe Habsburgi. În literatura de specialitate există adesea contradicții în menționarea statelor care, din punct de vedere juridic, sunt considerate succesoare Austro-Ungariei. Astfel, potrivit "Dicționarului de drept internațional" (în ), doar Austria Germană, Ungaria, Cehoslovacia și Statul slovenilor, croaților și sârbilor sunt state succesoare dispărutei Austro-Ungarii, în vreme ce România, Polonia și Italia, care în alte surse apar de asemenea drept state succesoare, nu au fost puse la socoteală deoarece statalitatea lor avea o existență anterioară sau, în cazul Poloniei, noul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
programul trialist al slavilor de sud, în a cărui formă conservativă slovenii nu erau incluși. Prin acest plan, ar fi trebuit ca, pe lângă partea austriacă și cea maghiară a monarhiei, să fie înființată o a treia parte sub conducere croată, croații fiind grupul de slavi meridionali cel mai numeros și cu cea mai puternică tradiție istorică din Monarhia Habsburgică. Acest stat al slavilor de sud ar fi trebuit, în interesul întregii monarhii, pe de o parte să slăbească Ungaria și pe
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
germană ale Transleithanei, a făcut ca partea maghiară a populației să crească până la abia ceva mai mult de jumătate din populația totală. Între 1880 și 1910, procentul cetățenilor Ungariei care se declarau maghiari (fără a-i pune la socoteală pe croați) a crescut de la 44,9% la 54,6%. Cu ajutorul unui drept de vot reacționar, care permitea participarea la vot doar părții privilegiate a populației, în 1913 numai 7,7% din populație avea dreptul de a alege (sau de a ocupa
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Banatul istoric însumă o suprafață de 28 526 km. Diverse surse indică cifre ușor diferite de aceasta. La împărțirea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuită o suprafață de 18 966 km² (aproximativ 2/3 din total), Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor 9 276 km², (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei 284 km² (aproximativ 1% din total). Teritoriul istoric al Banatului este, astăzi, împărțit astfel: Trei mari orașe, care n-au făcut parte din Banatul istoric, și-au extins
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
Jurgen Melzer în minimum de seturi, pentru a trece apoi de austriacul Daniel Köllerer care reușește să-i ia un set. În turul patru îl elimină pe Juan Carlos Ferrero, iar în sferturile de finală trece în patru seturi de croatul Marin Cilic. Pe 13 august, îl învinge categoric pe Rafael Nadal în semifinale și ajunge în premieră în ultimul act la un Mare Șlem. Adversarul său în finala de la New York era Roger Federer, în fața căruia del Potro nu câștigase niciodată
Juan Martín del Potro () [Corola-website/Science/317100_a_318429]
-
Aceasta este o listă a șefilor de stat din Iugoslavia de la crearea Regatului sârbilor, croaților și slovenilor în 1918 până la destrămarea Republicii Socialiste Federative Iugoslavia în 1992. În istoria federației, niciun șef de stat nu a fost ales pe cale democratică. Iugoslavia Regală a fost guvernată după monarhia constituțională a Casei Karađorđević din 1918 până în la
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]