3,585 matches
-
un paradox de patimi zămislit, ce liniștea i-o ciugulește - el, vierme pe acest pământ, buricul lumii se dorește! Dar mai știam că din ce-i viu doar omu-i marele rebel, mereu trudind să-și schimbe soarta după un plan croit de el. Atât e de-omenesc să vrei prin ne-ncetată adaptare, încât o viață fără scop se tot usucă până moare. Dator e omul, așadar, față de Cel ce l-a făcut, să tindă la desăvârșirea primită-n starea de-nceput
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
într-un dulce sat moldovenesc, aspirațiile mele, înalte de altminteri, erau circumscrise unui spațiu mult mai restrâns. Chiar faptul că am ajuns profesoară de română la un liceu din București părea vecinilor din satul natal un act temerar, ca și cum îmi croisem drum cu hachetta prin junglă dâmbovițeana. Eram, până de curând, într-un punct la mijlocul vieții când aspirațiile deveniseră deja certitudini și mă simțeam, recunosc fără falsă modestie, mândră, pentru ca le împlinisem "on my own". Dar viața pune uneori puncte de
OLEACӐ DE SCARLETT de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376884_a_378213]
-
acasă. Aici am dat piept cu o altfel de lume, croita după alte tipare decât cele știute până atunci care, înainte de a ma speria prin ineditul ei, mă fascina mai degrabă. Venisem plină de energie și pregătită sufletește să îmi croiesc drum în lumea nouă, să tai liane și hătișuri figurate ca să ajung în luminișul meu, dar aici părea că nu mai era nimic de făcut. Autostrăzile largi cât să fluidizeze traficul din București în 5 minute chiar și la o
OLEACӐ DE SCARLETT de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376884_a_378213]
-
ușor să nu te trezești din al nostru vis sublim în noaptea asta ai fost mireasa sufletului meu prin pat zac încă împrăștiate dorurile mele udate cu lacrimi și suspine de iubire te legăn ușor dormi iubire,dormi un vis croit din sărutări privirea ta se pierde în mine surâd, în freamătul nopții de iubire în mângâieri amețitoare iubesc,plutesc în brațele iubirii Referință Bibliografică: CHEMĂRILE IUBIRII / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie
CHEMĂRILE IUBIRII de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376898_a_378227]
-
13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului CĂRĂRI DE DOR autor, Bertoni D Albert Cărările iubirii sunt deschise Trecând prin ele orice muritor Iubirile nescrise, dar promise Sunt ridicate numai peste vise Din dorurile care dor când îți e dor Cărările croite-n patimi grele Cu greu se vor deschide-n timpul lor Dar de arunci cu ochiul peste ele Vei constata că au niște zăbrele Să nu te lase ca să treci în viitor Cărările ascunse, din inimă Sunt pietruite-n timpul
CĂRĂRI DE DOR de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376940_a_378269]
-
de membri ai puzderiilor de uniuni ale scriitorilor, s-au întocmit mii de enciclopedii, antologii, dicționare cu meșteri ai beletristicii de nivelul zero! Cum zero, dacă nu are o cifră în față exprimă neantul, toți trepădușii carnavalului livresc și-au croit numeroase publicații, uniuni, organizații, asociații, posturi de radio și tv și etc...! De la clasici, la literatura prezentului sunt atâtea resurse poetice pentru cântecele românești. Chiar dacă depășiți numeric, până la înădușire, mai avem și azi textieri, creatori adevărați, cu talent, bun simț
ANDREEA ANDREI. MUZICA ŞI POEZIA CÂNTECULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376962_a_378291]
-
ca o lavă, Dar în toat-amărăciunea, în profunda lăcrimare, Simt că mâna Ți-e la lucru, simt a Ta îmbărbătare, Tu cunoști vremea și timpul, știi când soarele răsare, Când se naște-un om pe Terra, deasemenea când moare, Tu croiești destinul lumii, binecuvântezi poporul, Cei ce-și pun nădejdea-n Tine, găsesc Viața și Izvorul, Dă-mi putere Doamne Tată să accept și rău și bine, Chiar dacă prea grea e crucea și mi-e inima-n suspine, Să-nțeleg că
ACUM ÎN CLIPE GRELE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377809_a_379138]
-
frumoase vi le fur, cărările de lut le duc în spate când vremea rea ne tot desparte Ascult tăcerea ca o simfonie, altarul păcii-mi ești tu mie genunchi în flori de iasomie și-n lan de gând doar bucurie. Croiesc tipare pe măsură, când primăvară iarbă fură și-n tril de păsări doar viori arcuș și-n inimă fiori... Mă împărtășesc iar cu prescură să scap de clipa cea de zgură și-n strana primei bucurii privesc doar fețe de
UN TRUBADUR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377850_a_379179]
-
periculoase: mică de statură, cu părul alb-colelie, strâns într-un coc firav, cu rochia sobră, dintr-o catifea cenușie, veche de când lumea, cu pantofii ăia scâlciați... o înfățișare care n-avea cum să stârnească nici un pic de încredere! Procurorul își croise demult o teorie de la care nu se abătea niciodată: cei mai periculoși criminali sunt cei anoști, care trec neobservați, se infiltrează, amețesc victima, apoi o înșfacă perfizi, lăsând îndurerate familii nevinovate! -Nu! tună Procurorul, provocând spaimă în auditoriu, o tresărire
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
ochii tăi, Privește cerul nopții care plânge Și voi simți iertarea în văpăi. Obrazul, hai, întoarce-l către mine Să înțelegi durerile ce-ți port, O geană a urcat spre bolți senine, Iertarea este singurul suport! NEMURIRE Albe destine îmi croiesc prin mare Adorm pe stânca unui dor tardiv, Acum că timpul suie către soare Același cânt mă ține iar captiv. A mai apus o stea între speranțe, Adoarme țărmul mării legănând; Ascult în temeri fine rezonanțe, Amurgul mă cuprinde fremătând
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
fiecare zimbru. Dar cum drumurile, oricât de mari sau mici ar fi ele, tot duc undeva, așa ajunse și grupul la palat. Fierarul se înfățișă Împăratului. Ședea Împăratul pe tronul său de aur, un jilț adăpostindu-i posteriorul, un jilț croit din fire de foc, de era cald și bine pe jilț. Când intră Marcel, barosul nimeri tocmai în dreptul ferestrei, pe care o astupă așa de bine, că se făcu beznă în camera tronului. - Fugi de la fereastră! țipă cu spaimă un
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
Moara,-n cer, după trei zile, S-a oprit din măcinat, Soarele, cu-n zmalț subțire, Scaldă țolul argintat. Dar în pacea matinală Se iscă un tărăboi, Când copiii merg spre școală, Ca albinele-nspre roi. Părinții, tăcuți ca muții, Își croiesc printre troiene Pârtii, necesare curții Pentru trebi cotidiene. Năvălesc spre cer fantasme, Imnuri din bucătărie, Și miroase pur, ca-n basme, A sfânt, a copilărie... După prânz, spre sat coboară Zarvă dinspre derdeluș, Țâncii fug pe ulicioară, Mame-i strigă
IARNĂ ÎN SAT de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378040_a_379369]
-
cum să nu plece, dacă societatea se descompune, e în stare de putrefacție...de dispariție?! Uitați-vă ce se întâmplă în această numită republica moldova, oameni buni! Toate canalele de informare în mase sunt cumpărate de guvernanții, care manipulează lumea, croind-o după placul lor, promăvând pe programele tv agresivitatea, jocurile violente . Se reduce frecvența comportamentelor prosociale de întrajutorare, solidaritate, altruism și se propagă agresivitatea , care sunt cauza conflictelor în familie și societate și le țin întro starede permanentă alertă... Este
CINE-AU ÎNDRĂGIT STRĂINII?!… de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378048_a_379377]
-
era cald și începuseră să bată, deși Soarele slăbise. Oamenii au început să se rărească. Nu știu dacă profesorii au discutat ceva cu mama și neamurile lui Nicu, pentru că prea repede au plecat cu mașina cu care veniseră. Soarele își croia cărarea domol spre apus. Nicu era întins cu capul spre apus. Maică-sa sta în genunchi și-i ținea capul în mâini și-l legăna ca și cum ar cerne. Începuse să însereze. Pe drumeagul dinspre sat s-a apropiat o umbră
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
apare asociată cu două variante cromatice( verde, mov) de reprezentare a astrototemului solar, (fig.E) asociat acestui fitototem, pentru rolul său determinant bunului mers al vegetației plantelor, dar în special al viței de vie. Ciupagul de la Podeni, respectând linia de croi a cămășii încrețite în jurul gâtului, cu mâneca tripartită, largă la capăt, se încadrează în tipul de cămașă femeiescă fără poale cel mai des întâlnită în Mehedinți. Originea elemetelor decorative, însă ce descind din fito și astro totemuri, indică faptul că
FITOTEMUL DE ORIGINE FANTASTICĂ ARUM ALPINUM-RODUL PĂMÂNTULUI- ELEMENT DECORATIV PE UN CIUPAG DE LA PODENI- MEHEDINȚI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376345_a_377674]
-
ne v-a regăsipe plaja aceea cu flamurăîn dungi albe și albastre... XXIII. AMFORĂ, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015. în zgomot de pânză albă se topesc munți înzăpeziți cărări printre nămeți îsi croiesc miei cântând evadare alpină ca într-o încleștare sublimă ai evadat din mine în ascunse peșteri cerești nopțile mi le împreună ca un șirag de mătănii ziua-ntreagă în arșița verii să te strig cu glas de câmpie verde cu
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
să vii până la asfințit seceră luna coboară printre vise coapte zadarnic merele suferă de claustrofobie pământeană în brațele mele de lut arzând ți-am rămas amforă ... Citește mai mult în zgomot de pânză albăse topesc munți înzăpeziți cărări printre nămețiîsi croiesc mieicântând evadare alpinăca într-o încleștare sublimăai evadat din mineîn ascunse peșteri cereștinopțile mi le împreunăca un șirag de mătăniiziua-ntreagăîn arșița verii să te strigcu glas de câmpie verdecu tăcerea desei păduria cărei taină doar mierla o știen-ai să vii
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
fii tânăr!... ˮ; „Dacă anii zbârcesc pielea, lipsa de entuziasm zbârcește sufletul.ˮ Parcă vibrația verbului este mai profundă, mai intensă în cazul cărții Universul vacanțelor. „Călătoriile făcute în lumea largă, împreună cu fiica mea, Andaluza, ginerele, Tibi și nepoata, Mara, croite pe alt plan, pe alte coordonate, traistă doldora de impresii și trăiri, niciodată nu apucă să se reverse în scrieri pe măsura măreției creațiilor făcute de Domnul, la care s-au adăugat cele create de mintea și brațul omenescˮ- ne
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
pe stea, Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci, Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci. Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând, Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând, Și oftatul- 'și croiește drum spre inima din piept În privirea ce se stinge de momentul ce-l aștept. A-ncremenit și vântul de tristețe și de plâns ; De la cine să -'nvețe-'ntr-o- mbrățișare - strâns, De la păsări răpitoare, care rup muguri cu gura; De la oameni
PESTE DEALURI ȘI COLINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376505_a_377834]
-
clatină. Țara mea-i vatră străbună De vreo mii de ani încoace O trufie ne răzbună Și poporul supus, tace. Țara mea-i țară frumoasă Cu voinici și fete dragi, În câmpii e luminoasă Și odată erau fragi. Țara mea, croiește-ți soarte, Și te apără de moarte, Și de fulgere-˝ți pică Tu, român, ia, te ridică! Referință Bibliografică: Tu, român! / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2037, Anul VI, 29 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
TU, ROMÂN! de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376507_a_377836]
-
meu, dar niciodată nu crezusem în finalizarea ei. Eram colegi de mulți ani, dar atât de aproape încă nu te simțisem niciodată. Tresar de plăcerea pe care o transmite atingerea ușoară a mâinilor tale și aud cuvintele răsunând în ureche, croindu-și drum până în cămăruța sufletului meu. Ai spus ceva sau mi s-a părut? Ai vorbit tu sau inimile au șoptit îngânând cuvinte nerostite? Sau poate era doar închipuirea ... Oare dorința aceea de a-ți auzi glasul blând se transformase
ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376568_a_377897]
-
a început să sufle în vârtejuri spulberând zăpada și troienind-o. În dimineața următoare, cu greu Gheorghe a răzbit afară pe ușă, căci zăpada adusă de vânt blocase intrarea și gerul înghețase totul. Odată ieșit a trebuit să înceapă ași croi pârtie printre troiene ca să poată răzbi până în târla caprelor și la porci. Deși foarte ger, vântrul continua să sufle și ningea spulberat . Nămeții erau până la ferestre și dacă mai continua astfel existau toate șansele să rămână izolați până timpul se
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
cu tractorul, astfel sigur vom ajunge. Cu mașina pe vremea asta am risca să rămânem înzăpeziți. - Așa e! Până în vale troienele erau încă intacte și zăpada depășea cu mult, un metru înălțime. Prin curți sătenii osteneau cu lopețile să-și croiască pârtii. Viscolul începuse să scadă puțin în intensitate însă continua să sufle și ningea cu nemiluita. Tractorul înainta anevoie pe coastă devale croindu-și drum cu plugul și în cele din urmă au ajuns, lăsând în spate o pârtie care
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
intacte și zăpada depășea cu mult, un metru înălțime. Prin curți sătenii osteneau cu lopețile să-și croiască pârtii. Viscolul începuse să scadă puțin în intensitate însă continua să sufle și ningea cu nemiluita. Tractorul înainta anevoie pe coastă devale croindu-și drum cu plugul și în cele din urmă au ajuns, lăsând în spate o pârtie care dispărea repede sub chiciura albă, șfichiuitoare ce venea în rafale necontenite, unind turmele vălătucite ale norilor care acopereau în întregime cerul, cu troienele
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
ce îl luase în stăpânire. Câte un lătrat de câine se auzea ca din fundul pământului din curțile troienite. Abia când au ajuns aproate de drumul ce urcă către Govăra, au zărit primele urme ale trecerii unui tractor care urcase croind pârtie. Ei au continuat drumul către Vedea, pe luncă cu plugul, lărgind pârtia care se vedea că fusese făcută mai devreme. Din șosea până hăt în depărtare, aproape de liziera pădurii, se așternea câmpul acoperit de plapuma vălurită de nea, de
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]