2,185 matches
-
vie. O, dac‐ ar fi să numeri morții toți De când există‐ n lume omenire, Ar trebui să stai și să socoți 282 Zile și nopți fără contenire. Dacă‐ntr‐ o zi și‐ar părăsi mormântul Plini de mânie, răzvrătiți și crunți, Mulțimea lor ar copleși pământul, Acoperind pustiuri, mări și munți. Ar fi atunci ca‐n vremea de apoi... și‐ am fi cu toții pedepsiți amarnic Fiindcă glasul morților în noi A răsunat d‐ atâtea ori zadarnic. Nu ne‐ ar feri de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
din partea clanului Shibata, vasalii clanului Tokugawa nu primiseră decât o listă de cadouri, fără ca, în rest, să li se arate nici un fel de recunoaștere. În cea de-a treia zi, fură primiți în audiență la Ieyasu. Era toiul unei ierni crunte. Cu toate acestea, Ieyasu stătea așezat într-o încăpere mare, fără nici un foc nicăieri. Nu părea a fi un om care fusese afectat încă din tinerețe de greutăți și de răsturnări de situație. Carnea obrajilor săi era durdulie. Lobii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el. Murai se împletici înapoi, spre peretele de scânduri din spatele lui, abia ținându-se să nu cadă. Pălind la față, avu prezența de spirit de a nu rămâne în picioare, dar nici să se întindă complet pe podea. Privindu-l crunt, Inuchiyo îi vorbi cu o furie nedisimulată: — E scandalos să-i șoptești seniorului tău la ureche un plan imoral și laș, pe care oricărui om ar trebui să-i fie rușine să-l rostească. Te consideri samurai, dar habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cuminți, muncitori, cu mult bun simț și chiar prietenoși, am lucrat din zori și până în noapte începând din ziua sosirii. Răul cel mare era că, precum se întâmplase și la Priponești, conducătorii locali erau tocmai opusul celor conduși. Era perioada cruntă a asupririi opozanților ori a simplilor suspectați, și al pervertirii celor de la conducere mai cu seamă. Era ca o modă anapoda, ca în fruntea localităților să fie puși cei care se aflaseră câțiva ani mai în urmă pe ultima treaptă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
La moartea lui G. Pruteanu S-a stins un om, un avocat, Un demn bărbat contemporan, Rămas-am într-un greu păcat, În acel crunt, fatidic, an. O viață-a apărat o limbă, A blestemat pe-ai ei dușmani N-a acceptat că se tot schimbă Pe agramați nu da doi bani. O vorbă doar vrea să ne spună Ne arăta doar sensul limbii românești
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
ca ei. Și după cum pofta vine mâncând, cu ochii injectați de patima distrugeri,i și-au îndreptat privirile spre marii scriitori ai literaturii mondiale, care trăiseră pe pământ rusesc. Unora ca Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Gogol în acele vremuri de idioțenie cruntă a sfârșitului de mileniu, manifestată printr-o inchiziție literară atroce, mai ceva decât în Evul Mediu, pur și simplu li s-a refuzat statutul de scriitori și ar fi vrut să-i scoată și din mințile oamenilor. Mă îndoiesc și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu pușca. Pentu că-i știu povestea, sub hidoșenia lui eu văd ce-a fost odată, adică pe băiatul inteligent, cu ochii iscoditori și ageri, plăcut la chip, sfios și totuși, acum, răpus de ghearele necruțătoare ale nebuniei. O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic... La noi vine mereu o femeie tristă ca un cimitir. Își șterge mereu ochii cu un colț de basma curată, de parcă acum a scos dintr-o ascunsă ladă de zestre. Femeia e
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să râd în hohote... Oare moartea s-ar sfii de mirosul înțepător al clorului? Mă ceartă că am știut de mort cu o zi înainte și am lăsat-o să mai intre în apă... În noapte aceea sfârșesc în îmbrățișarea cruntă a celui pe care l am redat lutului, ca semn de prețuire pentru binele făcut mamei sale. Dar el revenea seară de seară. -Știi ce vă ziceam despre morți, când erați mici, îmi șoptește mătușa mea Aglaia, care mă speria
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
înainte, Ostiță e fugărit de un vânător beat, care îl amenință cu pușca. Urmările sunt tragice: copilul frumos și inteligent de altădată e „masiv, are chipul tâmp și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze (...) O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic...” Cu toate acestea,Ostiță nu face parte din categoria personajelor malefice, de care vom vorbi ceva mai încolo. Oarba este și ea o victimă - a senectuții.Văduva unui bărbat - moș Dumitrache - fost
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pendulează firesc între cele două lumi, remarcabilă fiind tensiunea sugerată la trecerea pragului dintre acestea. Bună înotătoare, eroina e pusă în situația de a recupera trupul unui bărbat înecat. Se pare că reușește, însă în „noaptea aceea sfârșesc în îmbrățișarea cruntă a celui pe care l-am redat lutului, ca semn de prețuire pentru binele făcut mamei sale.” Rezolvarea vine pe filieră populară - cele două cepe date de pomană conving pe orice mort să nu mai facă vizite celor vii. „Împlinesc
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a îndepărtat de mine, iar eu m-am simțit de parc-aș fi căzut din vârful unei stânci. — Ce părere ai de chestia asta? m-a întrebat el. —Nu te cred, am răspuns eu cu o voce morocănoasă din cauza dezamăgirii crunte prin care trecusem. Toată așteptarea aia care rămăsese fără nici un răspuns... Pe cuvânt de onoare, m-a asigurat el, în timp ce ochii îi scăpărau în noapte plini de sinceritate. —E imposibil, am răspuns eu, reușind, în sfârșit, să mă concentrez asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
târât către baie luând peretele în brațe. Din cauza petelor negre care-mi dansau în fața ochilor, abia dacă mai vedeam podeaua. Dar cum am vomat, m-am simțit din nou bine. Era clar că nu aveam să dau în primire atunci. Cruntă mi-a fost dezamăgirea. 53tc "53" înainte să-mi dau seama, stăteam pe un scaun în Sala Abbot - din milă pentru necazul prin care treceam, mi se permisese să stau pe unul din locurile bune - iar Luke trebuia să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
teanc de hârtii. Se părea că Luke scrisese un roman. —Așa, a zis Josephine dregându-și glasul. Prima întrebare este „Ce droguri știi că folosește Rachel?“, iar Luke a răspuns „Cocaină, cocaină pură, ecstasy...“ îmi venea să mor. Așa de cruntă îmi era dezamăgirea. N-aveam să fiu cruțată deloc. Luke, Luke al meu, se întorsese, fără îndoială, împotriva mea. Până atunci mai exista o speranță, însă, în clipa aia toate speranțele îmi fuseseră spulberate. —„... amfetamine, hașiș, iarbă, ciuperci magice, LSD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trezit așa de disperată, încât m-am dus la slujbă. Ăsta e paiul de care se agață cel care e pe cale să se înece. Cum am ajuns acasă, am luat telefonul cu mâini tremurătoare și l-am sunat pe Chris. Cruntă mi-a fost dezamăgirea când cineva - am presupus că domnul Hutchinson - mi-a spus că nu e acasă. Nu mi-am lăsat numele. Ca nu cumva să nu mă sune. Apoi, luni am trecut din nou prin tot iadul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avea să se termine cu imaginea mea și a lui Luke cu mâinile împreunate deasupra capului, legănându-ne și cântând „Războiul s-a sfârșit“ sau „Abanos și Fildeș“ sau orice alt cântec pupincurist pe tema încheierii conflictului. Dezamăgirea a fost cruntă. Ba chiar m-am simțit puțin ofensată. Asta până când mi-am amintit cât de oribil mă purtasem cu el. Dacă Luke încă îmi purta pică, avea tot dreptul. Dar spusese că voia să ne vedem. Poate că motivul era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aici e cam tot atât de cald ca într-un frigider. De obicei îmi petrec timpul tremurând, pentru că mama nu mă mai lasă să am o pătură electrică de când ultima a luat foc atunci când am uitat s-o închid după o beție cruntă. Din fericire, Ruth a dat buzna în camera mea să vadă dacă purtasem una din bluzele ei în seara aia și a simțit imediat mirosul de fire arse. Și în ziua de azi tot mai susține că mi-a salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ori în sec), și de ce n-ați aruncat dracu’ sticla? Păi mi-am pus eu ceaiul, de ce s-o arunc? Aici s-a pus și Țârțâc pe râs, cum râdea el fără sonor, și o dată s-a oprit cu fața cruntă: Bine, fă, da’ ce fel de ceai ați pus? Să nu-mi facă rău! Păi, ai băut? Numa’ l-am mirosit - atâta-ți trebuia, să mai fi și băut... Dumneavoastr-ați băut, domnu’ Tudor? N-am băut, nea Țârțâc, m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
America, nici nu crede cu adevèrat în plecarea mea, ea nu stie cè pentru mine nu existè alternativè, cè nu am de ales! Ce știe o femeie că ea despre nopțile și zilele mele de singurètate când eu mè înverșunez crunt împotriva trupului meu de parcè toatè suprafață pielii mi-ar fi strèbètutè de o haitè flèmândè de lupi?! Ce știe ea de rènile pe care mi le fac eu insumi în carnea de dinlèuntru a sufletului meu?! Închipuindu-mi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
căciuli de blană, În plină vară, pături, casetofoane, pachete de cafea și țigări Kent. Numai și numai Kent par să fumeze oamenii cu ceva stare din țara aceea, mi-e greu să vă explic de ce... Geamantane burdușite, oameni transpirați, polițiști crunți, cu figuri de bătăuși, Înjurături cum nu-mi aminteam să fi existat altădată În această limbă... Înjurăturile Începeau, firește, după ce călătorul pleca de acolo cu valiza deschisă, cu săpunuri și spray-uri și țigări curgând din ghemotoacele de lenjerie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a nu fi un boșo Iar eu tot nu hotărâsem dacă să mă tirez pe șest la autobuz, când Pisăloaga Casandra mă va scăpa o clipă din vizor, ori să stau până când el o să dispară dincolo de frontiera păzită de fețele crunte și umerii Înstelați ai băieților cu ochi albaștri. Deodamdată Traian Încă mai era acolo, cu geanta pe umăr și haina plină de buzunare și fermoare, Într-un halou de Hugo Boss, grăbit să scape la check in și de geamantanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Scormoneau prin răni vechi. Răbufneau în judecăți aspre, necruțătoare. O mânau spre prima ei dragoste. Se împotrivea. Își interzisese să-și mai amintească vreodată de acea perioadă. Prima ei dragoste... Ce infernală deziluzie! Doar oroare, umilință, cruzime, perfidie și răzbunări crunte... Dar, mai ales, groaza, groaza că și-ar putea surprinde soțul într-una din multiplele, nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După care, trebuia să îndure tiranica, sadica insistență de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de viața ei. Fericirea nu trebuie să depindă de un bărbat. Inclusiv fericirea noastră, a spus Julia făcând un gest larg care îngloba întreaga masă. Problema multora dintre primele soții este că nu-și dau seama că răzbunarea cea mai cruntă înseamnă să-și vadă de viața lor și să-și găsească fericirea în altă parte. Asta e o chestie cu mult mai sexy decât să pândești prin colțuri întunecate și să plănuiești cum să te răzbuni pe fostul soț. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
recitească, pentru a șaptea oară, cele trei articole săptămânale. A consemnat pentru dumneavoastră, da, s-ar fi cuvenit de-acum să se întrebe pentru cine. Voluptatea și viciul se derulau parcă în virtutea unei inerții rele, invocând parcă osteneala și dezamăgirea cruntă a maestrului Vergilius, acel poet nevricos, neîmpăcat cu lumea, despre care toți credeau de-acum că ar fi murit de inimă rea. Duhurile rele, Rafaele, ar fi dat să-ți mănânce și ție inima. Te optinteai din răsputeri să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sau căpitanul Anginieur, care ne ajută la rezolvarea a numeroase probleme logistice și care, prin articolele sale din L’Asie française, contribui la nașterea, la Paris și În Întreaga lume, a acelui elan de solidaritate care salvă Tabrizul de soarta cruntă care-l amenința. Prezența activă a străinilor constitui, pentru anumiți clerici ai orașului, un argument Împotriva apărătorilor Constituției, „o adunătură - citez - de europeni, de armeni, de babi, de necredincioși de toate soiurile”. Populația rămânea, totuși, opacă la această propagandă, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În mare grabă ca să analizeze și să-și exprime opinia asupra a ceea ce Începea să fie numit de către unii bășcălioși, din aceia care n-au nici un pic de respect, greva morții. Reportera, Încrezătoare, Își făcea de zor treabam, Într-o cruntă amăgire, Întrucât interpretase spusele sursei sale de informație ca Însemnând că muribundul, literalmente, se căise de pasul pe care era gata să-l facă, adică să moară, să răposeze, să dea ortul popii, și prin urmare hotărâse, să dea Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]