KorAP: Find »[drukola/base=cușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...131 >

3,251 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

de copil problema libertății: viața în cușcă sau viața în afara cuștii. Nu-mi ținusem promisiunea. Leii, tigrii, panterele aveau să moară de bătrânețe în cuști; nu le deschisesem drumul spre pădure. În schimb, aveam impresia că scăpam eu de o cușcă. Trăiam pe atunci, și mai târziu la fel - voi mai vorbi despre asta - cu ideea fixă că nu trebuia să mă leg de nimic, să mă atașez de nimic, pentru a fi liber. Îmi spuneam că orice devotament, orice fidelitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
am încercat în toate felurile să-mi îndulcesc cât de cât viața. Mă străduiam din răsputeri să nu iau în tragic ceea ce mi se întâmplase. Patru ani mi se păreau un abces. Încercam, mai ales, să uit că dintre toate cuștile prin care trecusem aceea era cea mai asemănătoare cu ce văzusem la circ. Gardienii semănau cu îngrijitorii, iar noi semănam cu animalele captive. O vreme, însă, toate străduințele mele s-au soldat cu eșecuri. Deținuții aveau parcă o pasiune specială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
dorm în același pat, într-atât mă loveam întruna de el. Dar lumea are prostul obicei să nu te lase să uiți exact ceea ce ai vrea să uiți; încât îmi aminteam mereu școala de corecție, spitalul, noaptea când dormisem în cușca de la circ, moartea Emiliei, anii de pușcărie... Într-o zi m-am dus să-l caut pe tata. Luchi nu mi-a dat voie să-l văd decât în fugă, motivând că era bolnav și că o ceartă cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii cu o căldură și un devotament ce-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri sau prin grădini zoologice a fost egoistă; în ea nu m-am văzut decât pe mine. Pe când Hingherul suferea dezinteresat pentru fiecare câine lovit. Era în stare să doarmă lângă un câine bolnav și cred că a și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mă gândesc că visam și să încerc să mă rup din el. Dar numai treaz poți să zici: „Nu mai stau aici, nu-mi place. Plec”. Visul îl visezi și îi aparții. Te lovești de gratiile lui ca de o cușcă... Am aprins lumina și am luat de jos cartea. Am recunoscut ultimul rând citit: „Humanitas, Felicitas, Libertas erau cuvintele înscrise pe monedele din timpul lui Hadrian”. Ba chiar am zâmbit amintindu-mi de visul lui Caligula, ca întreaga omenire să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
chiar mândru să-i sperii pe cei din jur prin păcatele mele. Cum reprezentările mele de-atunci erau extrem de naive, legate de puțina mea experiență de viață, mi se părea că eretic este cineva care nu vrea să stea în cușca unei credințe sau a unor păreri prea comune. Cu anii, această idee simplă și funestă mi s-a înrădăcinat bine în minte încât am ajuns să mă port ca atare. Meșterul de cruci m-ar fi dat afară mai din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
acceptam existența ca să-l pot învinui eu. Bravadă? Mai mult decât atât: dorința mea pustiitoare de a nu fi limitat, stingherit de nimic și, poate, mai ales de sentimentele pe care le observam la alții. Imaginându-mi că trânteam ușile cuștilor, nu făceam decât să mă zăvoresc în ele. Până ce am rămas singur. Acum n-am nici timp, nici nu vreau să joc rolul eroului care se pocăiește. Dacă sunt sincer, e tot dintr-un motiv profund egoist. Îmi caut în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
libertatea? mă întrebam. Să trăiești fără un gardian care să-ți interzică să părăsești o încăpere? Eu mă înăbușeam uneori chiar în camera mea fără zăbrele. Atunci nu știam ce anume îmi dădea acest sentiment de animal mutat dintr-o cușcă de la grădina zoologică sau de la circ într-o cușcă personală, nepăzită. Acum înțeleg că mă apăsa singurătatea. Trăiam în cușca ei. Ieșeam pe stradă, să văd lume, să aud voci omenești, să mă pierd în mulțime. Numai că nici acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
să-ți interzică să părăsești o încăpere? Eu mă înăbușeam uneori chiar în camera mea fără zăbrele. Atunci nu știam ce anume îmi dădea acest sentiment de animal mutat dintr-o cușcă de la grădina zoologică sau de la circ într-o cușcă personală, nepăzită. Acum înțeleg că mă apăsa singurătatea. Trăiam în cușca ei. Ieșeam pe stradă, să văd lume, să aud voci omenești, să mă pierd în mulțime. Numai că nici acolo nu mă simțeam liber. Oamenii treceau pe lângă mine ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
chiar în camera mea fără zăbrele. Atunci nu știam ce anume îmi dădea acest sentiment de animal mutat dintr-o cușcă de la grădina zoologică sau de la circ într-o cușcă personală, nepăzită. Acum înțeleg că mă apăsa singurătatea. Trăiam în cușca ei. Ieșeam pe stradă, să văd lume, să aud voci omenești, să mă pierd în mulțime. Numai că nici acolo nu mă simțeam liber. Oamenii treceau pe lângă mine ca pe lângă un obiect. Îi uram pentru nepăsarea lor, fără să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
de capete care gândește cu creierul tău sau de care ești gândit? Mi-am impus să stau nemișcat ca să mă liniștesc. Ceilalți au rămas și ei nemișcați. Cu ochii țintă la mine, așteptând. Eram ca un cobai închis într-o cușcă luminoasă de sticlă, supravegheat de mii de paznici care aveau, toți, chipul meu și-mi ghiceau gândurile. Știau când voi deschide ochii, când voi mișca un deget. Eu însumi mă transformasem în haită contra mea. Eram haită și hăituit. Gândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
un bust. Deși un vrăjitor african mi-a prezis că în ziua când voi avea un chip de piatră voi muri. Îl priveam cu un sentiment de teamă amestecată cu compasiune. Stătea în sala cu oglinzi ca un leu în cușcă. Leul îmbătrânise și era bolnav. Se așeza seară de seară la masa de răchită ca un rege, dar nu mai cunoștea nimic din ce se întâmpla în regatul său. — Crezi, domnule sculptor, că moartea e un punct final? mă cercetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă săturasem de atâta rațiune. Trăiască oglinzile, trăiască reveriile! Ele mă scoteau din cuști, îmi ofereau libertatea. Erau ca un somn strălucitor, în care mă puteam crede orice. Șef de trib? Am surâs. Asemenea vise naive erau bune pentru era rațiunii. Acum puteam să-mi sporesc ambițiile și pretențiile. Puteam să fiu pilot de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mi-o purta. Găsise cu câteva zile în urmă, undeva la marginea bălăriilor, o pasăre frumos colorată care parcă abia aștepta să fie pusă într-o colivie. Fericit, Filip o ținuse în sân până ce îi împletise din crenguțe subțiri o cușcă mică, delicată, în care o așezase cu grijă și dragoste pe un pumn de iarbă. Îi dăduse și un nume. Prințul. „De ce Prințul, domnule Filip?” l-am întrebat ca să nu-l înjur. „Așa. De ce să nu fie prinț? Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
alții. Trebuie să te consolezi cu acest adevăr, nu-ți mai da aere, nu te mai învârti ca un păun, ferește-te de ridicol, domnule Daniel. Laura semăna într-un fel cu tata. Vroia să mă vâre din nou în cușca mediocrității mele, să mătur de-acolo toate cojile viselor mele, să renunț la tot, să-mi vâr nasul ca într-o murdărie în adevărul meu jalnic, să nu-mi pierd timpul în sălile cu oglinzi, și de ce? Cum de ce? Ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
băiete, că trebuie să te lași domesticit. N-ai vrut”, mi-a reproșat el cu tristețe în glas. Am vrut să-i explic că partea proastă nu era că nu mă lăsasem domesticit, ci că văzusem și în dragoste o cușcă. Și pe el îl iubisem, dar... Tata dispăruse însă între timp. Nu mai aveam cui să-i spun. Am simțit că alunec și m-am trezit. Sau am visat că m-am trezit. 39 Mă durea capul și-mi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
spun că lumina e dulce și că nevoia de a iubi nu moare, cum nu moare setea, decât odată cu noi. Dar furtuna e ultima șansă ca să mă ridic deasupra mediocrității măcar acum; altfel aș vedea și în podul acesta o cușcă, în care aș rămâne, domesticit de guzgani... De cum ies din ascunzătorile lor, guzganii îmi pândesc răsuflarea, mă caută, ar vrea să mă atingă. Mă întreb chiar ce vor face fără mine. Nopțile lor vor rămâne pustii. Fără un scop. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

stabilirea paternității progeniturilor canine -, de unde a apărut javra asta? — Te rog, lasă-mă să-l păstrez, îl imploră Ben. Un vagabond l-a lăsat legat de crucea din piață și urmau să-l ia și să-l închidă într-o cușcă. În locul adolescentului, aproape adult, cu CD player portabil și role, Jack văzu un băiețel de șapte ani, trist după plecarea mamei, rugându-l de zece ori pe zi să-i dea voie să țină un cățeluș. Jack, deja greu încercat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

zăcere în pușcărie, legea le dă o comisie de analiză a purtării lor. Comisia le poate da drumul. Se întorc printre noi. Vom crede că ei, închiși după trei-patru rânduri de gratii, se sufocă. Se descurcă pe metru pătrat de cușcă mai bine decât mulți dintre noi pe hectare. Putem fi înșelați de faptul că înăuntru, cu mâncare dată la ore fixe și doctor la dispoziție, putem trăi, tot nu ne descurcăm în lumea de afară. Lașitățile însă ne vor însoți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Putem fi înșelați de faptul că înăuntru, cu mâncare dată la ore fixe și doctor la dispoziție, putem trăi, tot nu ne descurcăm în lumea de afară. Lașitățile însă ne vor însoți. Bănuim că dacă au ucis stau țepeni în cuștile lor ani lungi. Or, ei mișcă. Se aerisesc, se plimbă, joacă fotbal, șeptică, pocher, pun lumea la cale. Merg la Club, la spectacole sau la făcut artă. Merg la Regina-Mamă, comandantul închisorii, Carmen Mihail, să se plângă. Merg în camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
ca la teatru, ce gura mă-tii, rusule, ești tare? Și Ben Laden, altă nebunie, nu e de-al nostru ăla. Seara, după teveu, ce fac? Spăl ciorapii, când îmi fac igiena. Gratiile, după Medragoniu Mă simt ca-ntr-o cușcă. Camera normală și după aia vin două rânduri de gratii, care separă geamul și ușa. Cred că nu este normal. Se exagerează, cum se spune că suntem prea periculoși. Doar în dosar există pericolul. Dar, în rest, nu cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
la timp. Ora nouă e când vor dânșii. Pentru că dacă dânșii sunt în altă parte, cu o intervenție undeva, nu poți să ieși. Vin mai târziu, probabil după ce termină intervenția. Și ieșim, cu chiu, cu vai, două ore afară. Între cuștile de-afară, ăla e aerul. Aer în altă cușcă: gratii în stânga, gratii în dreapta, gratii deasupra capetelor. Și acolo cușcă. Prânzul la fel, prin gratie. Mănânc mai mult ciorbă. N-am multă poftă de mâncare. Pentru că astea sunt în permanență. Felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
dacă dânșii sunt în altă parte, cu o intervenție undeva, nu poți să ieși. Vin mai târziu, probabil după ce termină intervenția. Și ieșim, cu chiu, cu vai, două ore afară. Între cuștile de-afară, ăla e aerul. Aer în altă cușcă: gratii în stânga, gratii în dreapta, gratii deasupra capetelor. Și acolo cușcă. Prânzul la fel, prin gratie. Mănânc mai mult ciorbă. N-am multă poftă de mâncare. Pentru că astea sunt în permanență. Felul doi e format din trei lucruri: cartofi, fasole sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
nu poți să ieși. Vin mai târziu, probabil după ce termină intervenția. Și ieșim, cu chiu, cu vai, două ore afară. Între cuștile de-afară, ăla e aerul. Aer în altă cușcă: gratii în stânga, gratii în dreapta, gratii deasupra capetelor. Și acolo cușcă. Prânzul la fel, prin gratie. Mănânc mai mult ciorbă. N-am multă poftă de mâncare. Pentru că astea sunt în permanență. Felul doi e format din trei lucruri: cartofi, fasole sau varză - când e sezon. Și să mănânci același lucru tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
țigări bune... La un Kent merge două Viceroy, se învârte la suma aia. Cu cât e țigara mai scumpă... Se face penala și din chiștocuri, dacă nu ai, nu ai. Acum e greu la meseviști să te descurci, că e cuștile astea, nu poți și tu să fii la un geam, la o aia. Dar nu ne lăsăm! Un ciorap gros mai rar se vinde. E valabil la ăștia cu 20-25 de ani, io dacă am o treabă trag papuci prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]