1,631 matches
-
Toată vara, Însă, iată că ntr-o zi, Greierele se trezi Fără musca, fără râma Fără umbră de fărâma. Ce se facă? Hai să ceară La furnică, pan’ la vară, Niscai boabe de secara! Pe cuvânt de lighioana, Voi plăti cinstit, cucoana, Cu dobânzi, cu tot ce vrei!.... Dar furnică, harnica Are un ponos al ei: Nu-i din fire darnica, Și-i răspunde cam răstit: Asta vară ce-ai păzit? Dacă nu e cu banat Zi și noapte am cântat. Pentru
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
n-am văzut-o dar mi-a spus Jenică Melinte că e mai mult decât dureros să privești. Noroc că au putut scoate budanele la timp . Altfel, se ducea și vinul, nu numai crama și pivnițele. - Și eu te asigur, cucoane Stejărel, că de pe piață t ot n-ar fi dispărut Cotnarul. - Apoi de asta nu trebuie să mă asiguri tu, c ă sunt e u mai sigur decât tine. Au ajuns. Până în sat, cale de vreo doi kilom etri, au
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cuconul Stejărel l a îndepărtat însă de la discuți e o altă arătare a trecutului. Cum ridicaseră panta cu încă câ țiva metri, dintr o vale începură a se iți zidurile unor ruine. - Da măseaua asta stricată o vezi? - Ce măsea, cucoane Stejărel? Te doare vreo u na? - Uite acolo, musiu, nu n gura mea. Despre măseaua ce a de acolo e vorba. Într adevăr, așa cum se profilau ruinele arătate, zidurile exterioare neregulat sfârtecate de vreme și prinse încă de o negreală
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de acolo e vorba. Într adevăr, așa cum se profilau ruinele arătate, zidurile exterioare neregulat sfârtecate de vreme și prinse încă de o negreală a unui foc mai de mult, semănau de-a binelea cu o uriașă măsea stricată. - O văd, cucoane Stejărel. - E, ceea ce mai vezi, e tot ce a rămas dintr-o biserică zidită de Eraclide Despot Vodă. Și mai află, domnule profesor, că lângă acea biserică a fost ridicată întâia școală mai răsărită a vremurilor de atunci, așa ca
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
să se oprească iarăși cuconul Stejărel ... - Ale lui Ștefan sunt amândouă, măi Culai, schimbă deodată glasul cuconul Stejărel, am o bănuial ă. Mi-i frică să nu fi fost cândva primar al Cotnarului, Gheorghi ță Mârza . - Dar cum îți veni, cucoane Stejărel să sari de la Ștefan Vodă la Gheorghiță Mârza? - Uite cum și parcă văd că o să mi dai din nou drepta te! - Să constat mai întâi. - Constată. După câte știi și tu, din porunca lui Gheorghiță Mârza s-a pus
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
niște trepte adăugate în urmă, în adâncul beciului urmat de Stejărel Racotă și după ce îi dădu târcol în toate ram urile lu i suinde fu obligat de adevăr să constate că n avea nici pic de a pă. - N-are, cucoane Stejărel. - E, află că toate beciurile din Cotnari, făc ute în u rmă de domnii arhitecți cu școală, sunt pline de apă. Meșterul care a zidit beciul aista, a lui Ștefan cel Mare, sunt mai mult decât sigur, că n
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
mai mult decât sigur, că n a fost absolventul nici unei Academii de arhitectură. Și în beciul lui nu este apă. Trage acum sing ur concl uzia care e de tras. Și iar au pornit-o. - Mai avem mult de mers, cucoane Stejărel? - N oi fi obosit?! Apoi musai, dacă îți place Cot nar - și de aia ăl bei, fiindcă îți place - trebuie să cunoști și Cotnarii. Dacă am fi noi oameni cu cap, cu vinurile lui, Culai, ar trebui să batem
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
aici începe via lui Jenică Melinte. Uite beciul și uite crama... .................................................................................... Melinte nu era acasă, dar i-a „omenit” meșterul Antioh. „La o masă de afară le-a întins repede albitură și i-a poftit să ia loc. - Ai dreptate, cucoane Stejărel, frumoasă priveliște - spuse Neculai Brateș. Fericită idee am avut. - Iar am dreptate! îmi pare bine că îmi dau mereu dreptate. Că la Feiga Papiș, în noaptea aceea , nu și nu, că nu am deloc dreptate. E, nu e așa că
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
aceea , nu și nu, că nu am deloc dreptate. E, nu e așa că e frumos? Iată acesta e Cotnarul! Vestitul Cotnar din cronici și din burțile noastre! - și cuconul Stejărel seceră cu o mână aerul, de jur împre jur. - Care cucoane Stejărel? Că după unii sunt nu mai vreo optzeci de hectare; după alții o sută. Alții îs și mai filotimi, o sută cincizeci. Cuconul Stejărel se așeză la vorbă lungă. - Să ți-l arăt, Culai. Am s-o iau din
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ce-i trebuie și cât îi trebuie, și pe măsura nevoii, schimbă din ce în ce dopurile, mai lungi, așa ca să ajungă mereu la vin. La unul din butoaie a aj uns dopu l de 80 de centimetri! - Băiat deștept, cucoane Stejărel, - Hoț deștept, Culai. Așa. Cocoașele alea sunt viile statului. - Paraclisul? - Da, Paraclisul! Și acolo sunt vinuri strașn ice, Cul ai. Da a avut Paraclisul și doctor bun. Pe Găgiulesc u, cred că e cel mai talentat dintre toți vinificatorii
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
întrebători spre Stejărel Racotă: „nu cumva vrea meșterul Antioh să-și bată joc de noi? Ce mucegai? Bea de atâta vreme și știe că vinul se face din struguri copți, nu din mucegai! - Așa e, Culai. Adică matale nu crezi, cucoane? Păi toată puterea Cotnarului cel adevărat stă în mucegaiul ista! Că vezi matale, grasa de Cotnari nu primește apă mai mult decât îi trebuie. Cum vine mai multă, crapă boabele și leapădă prisosul. Crăpătura aceea mucegăiește apoi, și mucegaiul acela
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cel adevărat stă în mucegaiul ista! Că vezi matale, grasa de Cotnari nu primește apă mai mult decât îi trebuie. Cum vine mai multă, crapă boabele și leapădă prisosul. Crăpătura aceea mucegăiește apoi, și mucegaiul acela e chiar zahărul grasei, cucoane, și cu cât are mucega i mai mu lt, cu atât o să aibă și vinul zahăr mai mult. Din zahăru l aista îi iese tăria și bunătatea. Ajunge și la 19 grade, cucoane! .......................................................................... În finalul ospățului, Neculai scoate stiloul și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și mucegaiul acela e chiar zahărul grasei, cucoane, și cu cât are mucega i mai mu lt, cu atât o să aibă și vinul zahăr mai mult. Din zahăru l aista îi iese tăria și bunătatea. Ajunge și la 19 grade, cucoane! .......................................................................... În finalul ospățului, Neculai scoate stiloul și scrie pe masă: Când din adânc te-mpinge-ndemnul Să bei un vin ca untdelemnul, Te sfătuiesc să iei aminte, Să bei doar vinul lui Melinte, Că-l sorbi mereu și nu se
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
să se mai facă intervenții. Și uite-așa s-a scurs bunătate de zi: eu cu Traviata, ea cu asociaț ia; eu c u Puccini, ea cu ministrul Negură al cooperației; eu cu Mad am Butte rfly, ea cu o cucoană de la Paris, soția lui Coty, marele negustor de parfumuri și proprietar al ziarului „Le Figaroʺ, născută Cotnăreanu, originară de pe la Hârlău... Până la urmă, am obosit amândoi și am mers la culcare, după ce i-am sărutat mâna cu miros de mentă creață
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
onii din nas la miresmele fără cin, uitându-se cu lepădare. După un timp, iaca și Manaș venind de la butiile Cotn arului, cu pestelcă albastră, tichie, ochelari pe vârful nasului (roș) și lumânare (ca Diogene), - Bună ziua la boieri și la cucoane. - Dar unde s cucoanele? întreabă un fârlifus cu monoc lu. - Dar unde-s boierii? Oftează Manaș, suflând în lumânarea Cotnarului. Așa mă întreb și eu (suflând în lumânarea vechimelor): Dar unde s cârciumile? Căci cele care au mai rămas (renovate
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
miresmele fără cin, uitându-se cu lepădare. După un timp, iaca și Manaș venind de la butiile Cotn arului, cu pestelcă albastră, tichie, ochelari pe vârful nasului (roș) și lumânare (ca Diogene), - Bună ziua la boieri și la cucoane. - Dar unde s cucoanele? întreabă un fârlifus cu monoc lu. - Dar unde-s boierii? Oftează Manaș, suflând în lumânarea Cotnarului. Așa mă întreb și eu (suflând în lumânarea vechimelor): Dar unde s cârciumile? Căci cele care au mai rămas (renovate) și cele care se
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
osândită pentru un furt mărunt și apoi deportată în America, i-a dat naștere, închisă fiind în Newgate. A crescut printre țigani, supranumiți "faraoni", până la trei ani, după care magistrații orașului au încredințat-o unei doici. Își dorea să fie "cucoană" ce în mintea ei era o femeie care muncește să se întrețină. La zece ani era o fetiță serioasă, umbla curat îmbrăcată, era harnică, cosea, repara dantele, îngrijea de copiii din casa mamei-doici. La paisprezece ani, mama-doică a murit, Betty
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
umbra îi făcea rău. Mai curând, doamna se temea să nu deranjeze lumea; dar se înșela, domnișoara n-ar supăra, cu siguranță, pe nimeni, căci nu mai era nici un suflet care să trăiască acolo, domnul nu se mai arăta, iar cucoana avea să stea la băi până la jumătatea lui septembrie; asta era atât de adevărat, încât portăreasa îl rugase pe Zéphyrin să dea cu grebla și, de două duminici, Zéphyrin și cu ea își petreceau acolo după-amiezile. Oh! era frumos, era
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-un chiolhan pe ici, pe colo, ar trebui să fii un nătărău nemaipomenit să nu te folosești de-acest prilej și să nu bagi în tine până nu mai poți. E-adevărat că burduhanele se vedeau umflându-se din ce în ce mai abitir. Cucoanele se făcuseră cât niște butii. Nehaliții, ăștia-afurisiți plesneau de-atâta mâncare! Cu gurile căscate și bărbiile unse de atât de aprinși la față încât ai fi zis că-s niște funduri de bogătani, nemaiîncăpându-și în piele de-atâta belșug
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Ce are?!? — Dar la Constanța..., am îndrăznit eu. — Ce Constanța, domnule? Eu trebuie să-mi salvez copilul. — Atâta drum, salvarea... — Ce salvare? O plătesc și gata. Dar că în timpul acesta altcineva avea într adevăr nevoie de salvare, te-ai gândit, cucoană? Dar că băiatul, copilul, ocupă acum patul altcuiva? Dar că-i deranjezi pe medici cu o alarmă falsă? Medicii de acolo chiar lucrau în regim de urgență. Cu un eroism tăcut, anonim, obosiți, îngândurați, cu cearcăne încă de tineri, în
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
și fashionabile“, iar Kogălniceanu divulgă, în provincialul Stihescu, un „nedeprins cu fașionul englizesc“ (Tainele inimei). O imagine comică a aceleiași tendințe apare în amintirile lui Radu Rosetti. Sub influența guvernantei engleze a unei surori mai mici, o boieroaică din Iași, cucoana Anica Lățeasca, își cumpăra trăsură și hamuri din Anglia, își îmbrăca surugiii în livrele de poștalioni englezi și o punea pe guvernantă să-i învețe câteva expresii în limba lui Shakespeare, cum ar fi: oprește, pornește, la dreapta, la stânga etc.
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
livrele de poștalioni englezi și o punea pe guvernantă să-i învețe câteva expresii în limba lui Shakespeare, cum ar fi: oprește, pornește, la dreapta, la stânga etc. Dar surugiii uitau uneori consemnul și o dădeau pe moldovenește, pricinuind astfel furia cucoanei, care se scula în picioare în trăsură și-i rechema sever la ordine: „Vorbește englezește, cioară!“ Un stimulent major al spiritului de imitație îl constituie înmulțirea, într-o măsură considerabilă, a călătoriilor peste hotare. În Propășirea (1844, nr. 18) citim
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și durata acesteia. Până în ziua de astăzi, la distanță de un secol și jumătate, sentimentul nostru față de fenomenele în discuție rămâne marcat sensibil de imaginea lor literară, prin reflexele ce ni s-au creat în școală, când făceam haz de cucoana Chirița și căpătam notă bună pentru asta. O comedie rămâne însă ceea ce este, iar un proces istoric așijderea. Nimeni nu se naște învățat, adevăr valabil și când este vorba de însușirea unei noi limbi sau, pur și simplu, de a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
O comedie rămâne însă ceea ce este, iar un proces istoric așijderea. Nimeni nu se naște învățat, adevăr valabil și când este vorba de însușirea unei noi limbi sau, pur și simplu, de a începe să vorbești. Generațiile succesive râd pe seama cucoanei Chirița, tot așa cum ar râde pe seama unui copil în faza primelor încercări de articulare. La origine însă, ceea ce se cam pierde din vedere, era în parte un râs „elitar“, al celor care asimilaseră cu un ceas mai devreme noul limbaj
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
începeau să-l descifreze. El implica, neîndoielnic, și un oarecare resentiment „de clasă“, din partea unor inși pe cale de a-și pierde un trecător monopol sub asaltul noilor aspiranți la civilizație. Nu toți cei ce, la premieră, râdeau cu poftă de cucoana Chirița știau mai multă franțuzească decât ea. Dar mulți dintre ei regretau că și ea a început să învețe... În troleibuzul 84, o doamnă îi destăinuia alteia faptul că fiică-sa, „din cauză la gramatică“, luase notă mică la limba
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]