1,813 matches
-
și Harry se duse să se culce În camera lui. Și Beth zisese că va merge la culcare, dar rămăsese lângă monitoare, Împreună cu Tina Chan și cu Norman. În sala monitoarelor, scaunele erau confortabile, cu spătare Înalte, și Beth se cuibări Într-unul din ele, legănându-și picioarele. Privea În gol, jucându-se cu părul și făcându-l inele În jurul urechii. „E obosită“, Își spuse Norman. „Toți suntem obosiți“. O privi pe Tina cum se mișca fără Încetare, cu aceeași ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
E singura armă ce sfîșie plictisul. Și ar trebui să ne facă frenetici atît în durere cît și în bucurie. Trezirea aceasta, chiar individualistă, e menită să ne scoată din egoism. Mai toți trăiesc călduț, alungînd orice teroare sau suferință, cuibărindu-se în anestezia plictisurilor, pulsînd, doar, cînd și cînd în cîte-o satisfacție organică. Dar ejaculările astea intermitente sînt departe de a-i întemeinici.” Mă năucește. Pasărea reptilă a început să-l privească și pe el din cînd în cînd cum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
te faci critic?” Deasupra mării vitraliului meu răsare încet soarele luminînd păsările, învelindu-le într-o lumină roșie. Cerul e cuprins de raze vineții dincolo de orizont. Privesc cu speranță acolo. Ce eliberări va declanșa această zi neanunțată? Dar spaima se cuibărește încet, încet, din nou în mine căci, odată ridicat deasupra apei cu o viteză nebănuită, globul înflăcărat se limpezește dovedindu-se a nu fi fost altceva decît ochiul șerpesc, obsesia lui V. tînăr. „-Ai face tu legea”-continuă tînărul Doctor
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră peste pleoapele coapselor toată groaza întunericului nins peste o viață-rană de stele cuibărită-n două brațe, corabie întinsă de moarte... Ea devenise dragostea asociată-n ființe de fum și-n tălpi de cuvinte din când în când deschise piepturi de lacrimi să poată pleca măcar o singură dată toată bogăția infernală a iubirii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
N-ai întârziat decât cincisprezece minute. E clar că ai început să intri în ritm. —Taci din gură, i-am răspuns zâmbind. Scuze. Era minunat să fiu cu el. —Bună, îngerașule, a zis Adam uitându-se la Kate care stătea cuibărită în marsupiul ei. Deși am preferat să mă gândesc că s-a folosit de gestul ăsta ca de o scuză ca să se uite la țâțele mele. Kate n-a zis nimic. Am intrat în cafenea, luptându-ne cu hoardele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
După vreo trei minute, tata se întorsese ca să vadă dacă focul ardea ca lumea și purtase o discuție înfocată, în principal cu el însuși, pe tema meritelor antracitului. (- Dă multă căldură, deși e mai scump.) Eu și Laura am rămas cuibărite pe canapea. Kate stătea în poala Laurei. Și cu toatele, inclusiv Kate, am așteptat plictisite ca tata să-și încheie discursul și să plece. Numai ce-a plecat tata, c-a venit mama. Sub pretextul că voia să ne ofere niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Întinse și el În hol, cu o haină drept pernă. Somnul veni greu - lunga și ciudata lui zi i se derulă prin fața ochilor. Continună s-o vadă pe Lynn Bracken. În zori tresări În somn și se trezi cu Inez cuibărită lîngă el. O lăsă să stea acolo. CAPITOLUL 31 Știa că visează, știa că nu se poate opri. Continuă să tresară În timp ce revedea scena. Inez la cabană: „Lașule!“, „Oportunistule!“, „Mă folosești ca să avansezi!“ Apoi rafala de la plecare, din ușă: „Polițistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
putea răzbate pînă la el. Se căzni să audă „Lynn Bracken“, dar fără alte conotații. PÎcla din jur se făcea tot mai neagră. Mickey Cohen, 1953, de ce ai fugit...? Sfîșie vălul pentru acel nume. Țipete care Îl făcură să se cuibărească În ceva moale. Peste tot În jurul lui fotografii ale lui Lynn. Lynn, blondă și curvă, brunetă și ea Însăși. Lynn despre legătura lui cu Inez: „Poartă-te frumos cu ea și scutește-mă de detalii“. Lynn scriind În jurnalul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Camera 7 de la Victory: paturile băieților de la Brigada Anti-Mafia. Ușa de la 6 larg deschisă. Bud se rostogoli din pat și se ridică În picioare. Inima Îi bubuia, capul Îl durea teribil. Îl dureau și fălcile. Rupsese perna pe care se cuibărise. În camera 6 balamucul de pe lume: scaunul de tortură, sînge pe pereți. Nici urmă de Hinton, de Dot, de Dudley și de băieții lui. Ora 1.10 noaptea: nu avea cum să rezolve acum problema Întrebărilor și a răspunsurilor. Conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
comandantului Parker, care vă asigură de Întreaga lui cooperare dacă și cazul vostru asigură reciprocitate. — Cuvinte mari, sahib, care nu-mi plac deloc. Situația devenea albastră. Dudley Își arătă zîmbetul larg și lingușitor. Bud ieși afară, pe trotuar, și se cuibări În mașina lor Închiriată. Speriat, gata să acționeze. Dudley ieși din clădire. Hatcher și omul de la laborator Încuiară tipografia. Bud spuse: — Șefule, nu prea mai Înțeleg ce faci În ultimele zile. — De cînd, flăcău? — Să zicem din seara trecută, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
De n-aș ști Elena Marin Alexe De n-aș ști că mâna-Ți blândă Mă cuprinde și mă ține Aș simți o grea osândă Cuibărindu-se în mine Și în gânduri întristarea Loc și-ar căuta degrabă Iute-ar fugări cântarea Uscând verdele de iarbă Aș rămâne-nsingurată Căutând prin lacrimi cerul Inima-mi abandonată Ți-ar disprețui misterul Dar în brațele divine Simt iubirea ce
De n-a? ?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83306_a_84631]
-
treacă până și în propriii ochi un om plin de curaj. Începea chiar să creadă că există un destin, un fel de date nescrise cărora nu le poți scăpa, el, care își bătea joc de ideile despre fatalitate ce se cuibăreau acum în sufletul lui. Toate acestea aveau să se repete, într-o formă sau alta. Într-o zi și-a spus: „Am să merg și am să fac scandal“. Dar nu era prea lămurit cui ar trebui să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care, chiar dacă le-ar fi văzut o săptămână în șir ori chiar mai mult, n-ar fi fost sigur că le recunoaște pentru că simțise dintr-odată - mult mai târziu avea să numească această simțire intuiție, aproape uimit că se cuibărise în el atât de timpuriu - că faptele reflectate în privirile chipurilor acelora noi nu mai erau faptele pe care le știa el ori nu mai erau în întregime ori erau, dar ca și cum n-ar fi fost, deci putea spune din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la nesfârșit. — Roddy e drăcușorul, el o ațâță și pe Hilary, care e un îngeraș. Amândoi sunt la fel de răi. Mortimer începu să-i mângâie ceafa. Simțea că e nervoasă. — Iubito, tremuri. Nu știu ce am. Se așeză lângă ea și ea se cuibări instinctiv la pieptul lui, ca o pasăre care își caută un refugiu. Sunt foarte agitată. Mi-e groază să mă confrunt cu ei. Dacă ți-e teamă de Tabitha... — Nu doar de Tabitha... — ...poți fi liniștită. S-a schimbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gărduț care dădea spre mare să înfulec vata de zahăr, savurând deliciosul contrast dintre dulceața sa incredibilă și consistența sa ușor înțepătoare, până când am devorat vreo trei sferturi din ea și mi s-a făcut greață. Era liniște pe faleză. Cuibărit în fericirea mea, nu dădeam prea multă atenție trecătorilor, dar îmi amintesc ca prin ceață de perechi respectabile care se plimbau braț la braț și de câțiva oameni mai vârstnici care au trecut pe lângă mine cu pași mari și hotărâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
linia ferată au cedat locul unui peisaj bogat înverzit: oi mițoase pășteau pe pășunile de pe dealurile presărate cu frumoase case de fermă din gresie și pe ici, pe colo cu câte un sat - câteva șiruri de terase de ardezie cenușie cuibărite intim într-o vale. Mai încolo, au început să apară mormane uriașe de cărbune pe lângă șine, unde ținutul Chesterfield anunța începutul țării minelor, cu orizontul dominat mai întâi de macarale și puțuri de mină și apoi, discret, o fleșă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca o peliculă de film care înconjoară sfera Pământului. E de un albastru delicat și trecerea de la acest albastru la negru se face foarte treptat și minunat.“ Fiona își puse jos cuțitul și furculița în timp ce vorbeam și asculta cu bărbia cuibărită în mâini. — Aveam poze cu el lipite peste tot în dormitor. Scriam și povestiri despre el. Și pe urmă, în noaptea în care a murit în accidentul de avion - am râs nervos - și nu e nevoie să crezi dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Până ai apărut tu. Pe urmă, și mai calm: — Acum ai aflat. Atunci infirmiera păși în față și își puse mâna pe umărul lui. Șopti: — Mă tem că s-a stins. Michael dădu din cap și își înclină din cap, cuibărindu-se în el însuși. Poate că ar fi plâns, dar cred că era doar foarte, foarte obosit. A rămas așa vreo cinci minute. Apoi infirmiera îi luă mâna Fionei dintr-a lui și spuse: Cred că ar trebui să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acum nu mai are rost. Nimic... nu mai are rost. Cuvintele îi secară și privi în gol aparent foarte mult timp. În cele din urmă, mai rosti un cuvânt foarte încet, dar cu emfază: Căcat! Apoi se ghemui și se cuibări pe pat în poziție fetală, cu spatele spre Phoebe. După un timp, ea îl atinse pe umăr și spuse: — Michael, ce-ar fi să rămâi aici în noaptea asta? N-am chef să-mi petrec noaptea singură și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fată ieșiră dintr-o casă și li se alăturară: toți goneau pe stradă, În sus și În jos, ca niște fotbaliști Înnebuniți... Dar unele din bombele incediare căzuseră pe acoperișuri și În grădini, unde nu le puteau ajunge; una se cuibărise pe un indicator De Închiriat, din lemn, care Începuse deja să ardă. — Unde naiba vă e gardianul? Îl Întrebă Kay pe bărbat. — Spuneți-mi dumneavoastră, zise el gîfÎind. Strada este la marginea a două posturi. Stau acolo certîndu-se care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de oraș. Ea îl povestea tuturor celor ce doreau să asculte. Într-o dimineață de mai, coana Maria a fost găsită de o vecină, căzută în fața ușii unde locuia. Ținea strâns între degetele încremenite preșul uzat, pe care și-a cuibărit gândurile multe nopți, într-un singur vis... Bun Aud șuieratul năpraznic al vântului, care în furia lui oarbă țipă printre frunzele zdrențuite, ce par desprinse dintr-o legendă veche de când lumea și mă trezesc. Cu toată vremea rea n-am
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
dându-mi după ureche o șuviță de păr, dacă avem nevoie de plăcințele cu fructe uscate, știu o femeie extraordinară care se pricepe să le falsifice. După prânzul de Crăciun cu familia Shattock, tot ce-mi doresc este să mă cuibăresc În fața televizorului, cu Leonardo DiCaprio În Titanic, dar În loc de asta ajung să umblu prin sufragerie după Ben care se agață de măsuțele nesigure din cameră, rozând cabluri de veioză și furând pungi Întregi de migdale argintii. Pun În balanță pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
au nevoie de mine și pe mine mă vor. O, Îl adoră pe Richard, sigur că da, dar el este partenerul lor de joacă, partener de aventuri, eu sunt opusul. Tati e oceanul, mami e portul: adăpostul sigur unde se cuibăresc pentru a-și face curaj să se aventureze de fiecare dată din ce În ce mai departe. Dar știu că nu sunt un port; uneori, când lucrurile merg foarte prost, stau Întinsă aici În pat și mă gândesc: sunt un vapor În noapte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-se un lux imposibil când era de fapt o necesitate. Triere. Ordinea priorităților. Am greșit complet: lucrurile care pot face rău copiilor sunt pe primul loc, restul vine după. Când mă duc să mă uit ce face Emily, o găsesc cuibărită lângă Paula, care a adormit pe pat. Intru și sting veioza cu Cenușăreasa și le acopăr pe amândouă cu plăpumioara. Jos, În bucătărie, fac un ceainic de ceai de mentă și Încerc să Înțeleg ceva de la Momo. Zece minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui Jane și a lui Michael e o supra getă. Uitasem că doamna Banks era o sufragetă. Nu e bucățica de film pe care mi-o aduceam eu aminte. Am lăsat sosul la minim, apoi m-am dus să mă cuibăresc cu Emily pe canapea. Și iat-o pe ecran, adorabila și țicnita Glynis Johns, Întorcându-se de la miting și defilând În sus și În jos prin casă, cântând: „Fiicele noastre, fiicele noastre ne vor adora/ Și vor cânta recunoscătoare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]