3,235 matches
-
pe jos, și pe platforma de lemn înălțată, zumzetul țânțarilor și întunericul nopții mai dăinuiau, dar se simțea deja arșița dimineții de vară. Nobunaga detesta acel moment al zilei. Când pajii își dădură seama că plecase din apartamentul său de culcare și veniră în fugă, seniorul terminase deja cu spălatul gurii și al mâinilor. Mergând spre vasul enorm în care curgea apă dintr-o țeavă de bambus, luă o găletușă și o cufundă într-o covată lăcuită. Stropind peste tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trasul cu arcul, dar multe dintre săgeți nu-i nimeriră pe războinicii care înaintau, înfigându-se, neputincioase, în pământ. Multe altele alunecau deasupra solului sau ricoșau din zidurile îndepărtate. Dintre apărători, mulți oameni curajoși, pe ei doar cu îmbrăcămintea de culcare, pe jumătate goi sau chiar neînarmați, se luară la luptă cu inamicii în armuri. Paznicii care primiseră liber dormiseră adânc în arșița nopții de vară. Acum, poate rușinați să intre cu întârziere în luptă, alergau să-i oprească pe războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
evenimente, sângele îi năvălise în obraji. — E foarte probabil, spuse mama lui Hideyoshi. Tipic pentru băiatul ăsta. Părul bătrânei albise complet, iar acum stătea așezată în sala principală a Templului Daikichi de la ora când se scula dimineața, până când pleca la culcare, fără să umble aproape deloc și rugându-se, cu evlavie, pentru victoria copilului ei. Oricât de haotică devenea lumea, credea cu desăvârșire, că fiul căruia îi dăduse naștere n-avea să se abată de la Marea Cale. Chiar și acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
brațele și picioarele, scoase un mormăit. — Mă relaxez puțin, comentă el, după care bombăni în legătură cu anchilozarea din ultimele două zile. Plasa de țânțari a fost ridicată? — Am și pus-o, stăpâne, răspunseră pajii, care-l așteptau ținându-i kimonoul de culcare. — Bine, bine. Ar trebui să vă culcați devreme și voi, toți. Și spuneți-le la fel și oamenilor care stau de gardă, mai ordonă Hideyoshi, dinăuntrul plasei. Ușa fu închisă, dar ferestrele rămaseră deschise pentru a lăsa să intre adierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avea să fie aceeași, fiind pur și simplu incapabil să abandoneze ideea că era moștenitorul lui Nobunaga. — Cum adică? întrebă Nobuo. Adevăratul festin abia începe. E o noapte minunată de primăvară și ar fi mare păcat să ne ducem la culcare atât de devreme. Nobuo se străduia, din răsputeri, să-l distreze pe Ieyasu, dar Ieyasu avea treburi de făcut. — Nu, Senior Nobuo. Domnia Sa nu trebuie să mai bea sake. Cel puțin, judecând după culoarea obrajilor. Dați-ne nouă ceașca. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
privire răbdătoare, își manifestă interesul în unele momente, râse, din când în când, și bătu din palme la sfârșitul reprezentației. Profitând de această ocazie, vasalii îl traseră pe Ieyasu de mânecă, dându-i discret de înțeles că era ora de culcare, dar, în aceeași clipă, apăru un actor, într-o înfloritură de instrumente muzicale. — Pentru onorații oaspeți din această seară, vom prezenta acum un spectacol de teatru Kabuki, primit recent în capitală... Omul era incredibil de guraliv. Cântă apoi o introducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toamnă târzie îl cam neliniștiseră; și se temea că, dacă, întâmplător, începeau vântul și ploaia, tabăra lui Nobuo putea spune că voia să amâne momentul sau să schimbe locul, astfel putând fi suspectat de clanul Tokugawa. Hideyoshi se dusese la culcare preocupat de complicațiile neplăcute ale unei asemenea situații, dar, în dimineața aceea, norii se risipiseră și cerul era mai albastru ca de obicei pentru acea perioadă a anului. Hideyoshi îl luă ca pe un semn de bun augur și, urându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de doamnele sale de onoare, aproape ascuns între mătăsurile colorate și foșnitoare ale kimonourilor lor cu multe straturi. Râsul femeilor continuă să se audă de-a lungul coridoarelor aurite, în timp ce făptura măruntă a conducătorului suprem al Japoniei era condusă la culcare. În cei doisprezece ani de viață care-i mai rămăseseră, Hideyoshi și-a consolidat autoritatea asupra națiunii, frângând, pentru totdeauna, puterea clanurilor de samurai. Patronajul său asupra artelor a creat o opulență și o frumusețe celebrate și astăzi ca Renașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
depărtare, am băgat de seamă că geamul de la chilioara mea sloboade un licăr de lumină. “Eu nu aveam de ce să aprind lampa când am plecat spre lac. Atunci, cine?” Am intrat în chilie. Lampa era aprinsă și patul pregătit pentru culcare. “Dumnezeu are grijă de toate...” - am gândit amuzat. M-am așezat în pat și am început să citesc, ca de obicei. În fiecare seară, reușeam să citesc măcar câte un capitol. În acea seară, însă, abia am parcurs câteva paragrafe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a simțit că eu nu am liniște când te văd... Așa mi s-a întâmplat alaltă seară, când am intrat fără să-mi dau seama cu ulciorul cu vin în chilia părintelui, încălcându-i porunca. După ce tu ai plecat la culcare, m-a dojenit. --De unde până unde are părintele atâta putere asupra ta? Doar nu ți-i tată?. --Ba îmi este, dragule. El m-a crescut de la doi ani. În timp ce îmi vorbea, îmi ținea mâinile strânse la sân și ardea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pornit spre chilie, cu răcoarea serii pe umeri... Lumina slobozită printre frunzele liliacului de sub fereastra chiliei mele îmi dovedea că sunt așteptat. Din nou am găsit totul așezat de mână de gospodină. De la papanașii de pe farfurie, la patul pregătit pentru culcare. Dumitrițele din oală răspândeau mireasmă de toamnă așezată... În timp ce mâncam, mă tot întrebam cât are să rămână în umbră această ființă care are atâta grijă de mine?... La sfârșitul mesei, m-am dus la izvor, să mă reculeg. “Ce faci, dragule
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ochi, spre a mă convinge că nu visez... Când i-am deschis, am constatat că ușa chiliei era deschisă și vântul se juca cu foile unui volum din cele zece cu “Documete privitoare la Istoria orașului Iași”... Știam că la culcare am închis ușa și nu am lăsat nici un volum cu documente pe masă, ci le așezasem pe prichiciul sobei... Cine a umblat prin încăpere înainte de a mă trezi eu?... Și unde-i nepricopsitul care m-a purtat prin atâtea locuri
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Zicând acestea, bătrânul a pornit cu pas ușor pe poteca ce duce spre chilie. Îl urmez îndeaproape. Știam tot ce urmează din acest moment. Și așa s-au petrecut lucrurile, fără nici o abatere: rugăciunea de seară, masa și apoi, înainte de culcare, sporovăială sub clar de lună... A cam trecut destulă vreme de când nu ai mai dat pe la mine, fiule. A trecut, părinte, dar iată-mă-s aici, cu bucuria în suflet că te-am găsit sănătos și plin de viață, ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dar te-aș întreba dacă te mai bântuie gândurile despre cei vechi care ne-au deschis drumul în lume? Apoi boala veche nu se mântuie cu una cu două, părinte. Dacă-i așa, atunci am să te rog ca, înainte de culcare, să-mi aduci aminte să caut în „lada mea de zestre” și apoi om mai vedea... Ne-am așezat pe două buturugi în chip e scaune. Am vorbit apoi multe de toate și bătrânul mi-a dovedit - dacă mai era
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
trece osia lumii, în jurul căreia ne rotim cu toții... Priveam la cerul nesfârșit, căruia bătrânul știa să-i dea viață prin spusele lui...La un timp, glasul începe să pălească, semn că a obosit și ar fi vremea să mergem la culcare. Sfințite, nu-i cumva timpul să ne retragem? Tot vorbind, timpul a trecut și... Și ...Hai la culcare, moșnege! Nu înainte, însă, de a umbla în „lada de zestre” de colo din cerdac. Uite că eu am uitat de asta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
viață prin spusele lui...La un timp, glasul începe să pălească, semn că a obosit și ar fi vremea să mergem la culcare. Sfințite, nu-i cumva timpul să ne retragem? Tot vorbind, timpul a trecut și... Și ...Hai la culcare, moșnege! Nu înainte, însă, de a umbla în „lada de zestre” de colo din cerdac. Uite că eu am uitat de asta, părinte. Să te uite necazurile, fiule. Și acum, la treabă!... Cu aceste vorbe, bătrânul a pornit spre chilie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
oricărui muritor...Nu știu cum să-ți spun, dar îi o treabă cu dichis, fiule...Însă...las’ pe mine!... Și atunci să te văd! Bucurie mai mare nu mi-ai putea face, sfințite părinte. De când aștept eu momentul aista. Și acum, la culcare! Noapte bună!... Îmi fac cruce și mă întind pe crivatul cu așternut aspru-călugăresc. Nu-mi trebuie multă vreme ca să adorm, ca sub o vrajă. Visele urmează unul după altul cu repeziciune. În ele îl am mereu în preajmă pe bătrân
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
adresat: Și mâine mai este o zi, fiule. Ai dreptate, părinte, dar mâine e o altă zi. Și sper să fie plină ca cea de astăzi. Acum însă singura treabă cuminte pe care o putem face e să mergem la culcare. Între timp, n-ar fi rău să te gândești ce am putea descâlci mâine... Noapte bună! Noapte bună, părinte! Ajuns în cămăruța mea, mi-am făcut rugăciunea și mam lungit în culcuș cu miros de levănțică, semn că bătrânul schimbase
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
trage și la anul... Să te audă Cel de Sus, fiule! Dar nu trebuie numai să speri, ci să fii sigur că te aștept!... Am mâncat în tăcere, iar la sfârșit bătrânul m-a trimis, ca de fiecare dată, la culcare. M-am întins în hamacul știut cu gând să ațipesc, dar, ca niciodată, nu aveam astâmpăr. M-am zvârcolit ca șarpele pe jeratic. Mereu îmi aruncam privirea spre locul unde știam că trebuie să se afle călugărul. Îl vedeam cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sună scurt din zurgalăi Să-ntrebe: nu-i greșeală, măi? Și-alt sunet nu-i, doar foșnet moale De fulgi pufoși căzînd pe văi. Pădurea-i mîndră, adîncă-n vale Dar treburi am și multă cale, Să tot străbat pîn' la culcare, Să tot străbat pîn' la culcare. Robert Frost Foc și Ghea]\ Mulți spun că lumea va pieri prin foc, Mulți spun prin frig și gheața. Din tot ce știu, dorind far' de noroc Eu sînt cu cei ce vor prin
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
nu-i greșeală, măi? Și-alt sunet nu-i, doar foșnet moale De fulgi pufoși căzînd pe văi. Pădurea-i mîndră, adîncă-n vale Dar treburi am și multă cale, Să tot străbat pîn' la culcare, Să tot străbat pîn' la culcare. Robert Frost Foc și Ghea]\ Mulți spun că lumea va pieri prin foc, Mulți spun prin frig și gheața. Din tot ce știu, dorind far' de noroc Eu sînt cu cei ce vor prin foc. De-ar fi din nou
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
o viziteze pe bunica. îNu, nu era prostituată.) Acum, când valurile cu accente rurale ale vocilor în cea mai mare parte bărbătești începuseră să mă învăluie, simțeam același soi de moleșeală ca atunci când eram mică. Voiam să mă duc la culcare, dar eram paralizată de teama că, dacă mă voi ridica și voi spune noapte bună, voi atrage atenția asupra mea. Făcusem o mare greșeală așezându-mă. întotdeauna detestasem faptul că eram înaltă. Uram chestia asta într-atât, încât la doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eram convinsă că mariajul ei s-a dus pe apa sâmbetei pentru simplul fapt că atunci când purta tocuri soră-mea era la fel de înaltă ca James. Mândria lui de bărbat pur și simplu n-a putut suporta așa ceva. 14tc "14" La culcare. Iată ce-avea să urmeze: căscaturile, întinsul brațelor, frecatul la ochi cu pumnii strânși, plescăitul din buze și o serie de „mâhhh“-uri, îmbrăcatul în cămașa de noapte din lâniță moale cu imprimeuri cu ursuleți, cuibăritul sub greutatea protectoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pumn de Pringles pe care mi le-am îndesat în gură. După asta, sentimentul de panică s-a mai diminuat. Chipsurile m-au făcut să mă simt mult mai bine. Neil mi le donase după ce aflase că sunt trimisă la culcare mai devreme. Nu intenționasem să mănânc decât câteva, dar am sfârșit prin a devora toată cutia. Nu pot să închid un ochi dacă am în casă o cutie deschisă cu chipsuri delicioase. Aș fi dat orice pentru niște somnifere. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de individul ăsta, Luke... —MAI TACI DRACULUI DIN GURĂ, s-au ridicat mai multe voci. — Când o să fii aici de cinci săptămâni, o să înțelegi ce vreau să spun, a zis Clarence cu superioritate. 26tc "26" Când m-am dus la culcare în noaptea aia, eram destul de confuză. Luke nu e chiar așa de rău, a spus o voce dinlăuntrul meu. Ai mințit în legătură cu el. I-ai mințit pe toți ca să-i atragi de partea ta. Ba e foarte rău, a insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]