1,806 matches
-
Cum 10, dom'le ?! Da. Păi, 10... ce, trăgeau doi la un... erau grămezile făcute aiurea !... Și i-am dat o lecție ! Legat de dosar... mă duce dincoace, la Golăiești. Aici chiar că mi-o sărit țandăra... Ne ducem la cules, ne ducem cu mașinile, cu autobuzele, cu oameni, când ajungem acolo, în centru, la Golăiești, ăia erau la birt, țăranii. Tot la fel, eu eram în spate și ăia în față. Când am ajuns: „- Dom’le, da’ cum, dom’le
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cu oameni, când ajungem acolo, în centru, la Golăiești, ăia erau la birt, țăranii. Tot la fel, eu eram în spate și ăia în față. Când am ajuns: „- Dom’le, da’ cum, dom’le, dumneavostră ne chemați pe noi la cules porumb și ăștia stau și beau aici ?!” „- Păi, nu-mi spuneți mie ! Și eu văd treaba asta ! Da’, las’ că-i spun la... cine-i ăsta, cine cu noi șef !” Tot doi erau de la partid ! „- Dom’le, uite ce-mi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
importantă și deținătorul ei avea în subordine o ierarhie, căreia îi aparținea paharnicul al doilea, paharnicul al treilea, pivnicerii, vădrarii ș. a. Autoritatea sa în domeniu era deplină: nici un proprietar de vii, din apropierea orașelor Huși, Hârlău sau Cotnari, nu putea începe culesul fără aprobarea lui. Pe lângă atribuțiile administrative și militare, paharnicul cel mare avea și sarcina de a percepe din regiunile viticole ale țării, deseatina de vin cuvenită domnului. Paharnicul al doilea, cu reședința la Huși, „ține locul paharnicului cel mare și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din acest oraș, în răspunsul dat la chestionarul nunțiului din Polonia (14 decembrie 1668, Roma): „La Huși sunt 150 de suflete, și acolo stă un preot. De la biserică nu are nimic pentru că este săracă, are ceva de la oameni la vremea culesului, și vrea să plece, pentru că nu are cu ce trăi”. Din chestionar aflăm că la Huși și Bârlad a slujit timp de 9 ani Don Giovanni Bulgarul, „de națiune bulgară, de 50 de ani”. Bisericile catolice par să nu fi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lemn acoperită cu paie, nu e casă pentru preot. Oamenii obișnuiesc să dea după datină și puteri două vedre de vin pe an preotului de fiecare casă, care după măsura italienească valorează 5 căni (bocali) de vin fiecare, la vremea culesului, și cine poate mai dă și o mierță (merza) de făină, care face cât jumătate de baniță italiană (mezza - 4-ta - italiana) și 20 de denari de casă, și la fel și la Bârlad, și preotul trebuie să slujească în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
drink cu zahăr, lămîie, apă Seltzer și un strop de chinină, ca să aducă a gin tonic. Nimeni În Vale nu auzise de apa tonică. Toată vara vremea a fost perfectă pentru bumbac. Fierbinte și uscată zi de zi. Am Început culesul după 4 iulie și tot bumbacul era strîns la termen, la 1 septembrie. Am scos cu puțin mai mult decît am băgat. Costurile de operare ridicate și costul ridicat al vieții - cred că traiul În Vale mă costa vreo șapte sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-i impute replantarea, a luat-o pe seama lui, deși recolta din anul precedent, sporită printr-o cultură istovitoare, adusese Elizei 1 200 000 lei. Când e vorba de un interes material, nu se dă în lături, vine la Flo rica: culesul, vânzarea fructelor etc., restul timpului este la Cumpăna, singurul loc în lume, spune ea, pe care-l mai iubește. Tot Dinu i-a rezolvat darea fermei la stat. De nu s-ar fi făcut, nu se însărcina cu dânsa și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de observare, povestire, lecturi după imagini, jocuri didactice. Astfel, convorbirea „Toamnă, toamna harnica și de toate darnica” poate fi planificată după un șir de activități de observare: „Fructe de toamnă” , „Legume de toamnă”,lecturi după imagini: „Muncă oamenilor toamnă”, „La cules de vie”, memorizare „Toamnă”. Prin intermediul metodei conversației se rezolvă sarcinile educării limbajului : activizarea vocabularului, precizarea și fixarea cuvintelor, fomarea unei vorbiri corecte și expresive.Intr-o convorbire , copilul își pune în valuare nivelul limbajului , își dezvăluie personalitatea. Activitățile pe grupe
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
sfârșeau ca și seratele literare cu același ceai tradițional, speranța și mângâierea caracudei. Dar violoniștii junimiști își exercitau talentul și la alte petreceri în afară de cercul nostru literar și muzical. Așa îmi aduc aminte că într-o zi de toamnă, pe la culesul viilor, cu vreo 30 de ani în urmă, căci vai, zecimele de ani trec repede fără să le prinzi de veste, am fost invitat la răposatul Alecu Șendre, pe atunci un tânăr și vesel profesor universitar, la o vie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
formă de biotehnologie, adică agricultura, care-i permite ca pe doar 9% din suprafața uscatului să obțină hrana, și nu numai, pentru 6 miliarde de oameni, revine și la ocupațiile sale primordiale, din vremea vârstei de aur: vânătoarea, pescuitul și culesul. Despre cules voi vorbi astăzi. Ce culege omul? În nici un caz pădurețe, cu mult inferioare, măcar ca gust, suratelor lor cultivate. Fructele de pădure au mai mult valoare terapeutică; valoare alimentară, adică energetică, fructele nu prea au În general. Omul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
biotehnologie, adică agricultura, care-i permite ca pe doar 9% din suprafața uscatului să obțină hrana, și nu numai, pentru 6 miliarde de oameni, revine și la ocupațiile sale primordiale, din vremea vârstei de aur: vânătoarea, pescuitul și culesul. Despre cules voi vorbi astăzi. Ce culege omul? În nici un caz pădurețe, cu mult inferioare, măcar ca gust, suratelor lor cultivate. Fructele de pădure au mai mult valoare terapeutică; valoare alimentară, adică energetică, fructele nu prea au În general. Omul culege mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
frunzare și lemn. Și astfel revenim la biocenoză, adică la acea asociație de plante și animale, mai corect de autotrofe și heterotrofe, pe care se sprijină existența și evoluția Vieții pe Terra; și, mai ales, la a vedea dacă acest cules e sau nu bun și pentru natură. Existența biocenozei se bazează pe circuitul de energie și substanță de-a lungul unui lanț trofic care până la urmă se Închide; musai. Dacă ne imaginăm un cerc vertical, În locul său de sprijin pe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
au apucat să Împrăștie sporii, este stimulată o nouă lansare de spori, din partea ciupercilor mici, tinere; creșterea acestora presupune o nouă stimulare a degradării substratului de către ciupercă, mai precis de către miceliul secundar, partea esențială și mai ales rămasă intactă În urma culesului, a ciupercii. Cu alte cuvinte, va fi sprijinită Îndeplinirea rolului ei În natură. Substanțele menționate mai Înainte nu sunt adunate pentru ea, precum face sfecla de zahăr În rădăcinile sale, ci sunt puse la dispoziția biocenozei. Un pericol există totuși
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
parte, dacă e bună sau nu, oricum, o cale neconștientizată. O măsură de precauție poate fi aruncarea apei În care au fiert ciupercile. Poate ar trebui să ne Întoarcem mai mult spre natură, Învățând fiecare, Încetul cu Încetul, și știința culesului, decât să ne lăsăm În seama pieții. Și, de ce nu, să le cultivăm, acolo unde există multe deșeuri, În special animale, contribuind astfel la protejarea mediului. “Radiosfera”, 7 august 1995, ora 9,21 43. Etanolul Între bețiv și automobil Dacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu una, ci o suită de diviziuni succesive ale muncii, pe măsură ce apăreau noi domenii de activitate umană. Evident, fiecare nouă ocupație se bucura Întotdeauna de un statut social superior celor vechi. În același timp, ocupațiile foarte vechi erau abandonate. De cules nici nu mai era vorba. Vânătoarea și, parțial, pescuitul au fost abandonate În brațele sportului. Cam sângeros, dar așa-i omul... Agricultura a rămas Încă, dar din păcate nu prea iubită, așteptând Înlocuirea sa cu biotehnologia. Exemplele, fixate În scrierile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poate ar fi mai nimerit să nu ne pripim valorificând “plenar” acea circumstanță atenuantă, ci s’o lăsăm doar ca subiect de meditație. Până la urmă, tot natura hotărăște. “Radiosfera”, 21 octombrie 1996, ora 12,07 103. Oameni și veverițe la cules Ce veți fi zicând astăzi, ascultându-mă? Poate: iar mănâncă ăsta ciuperci! Mărturisesc, drept pretext al subiectului de astăzi, că-mi plac În strachină, dar În natură mai abitir. Căci ciupercile se culeg, sunt “obiectul muncii” uneia dintre ocupațiile primordiale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pretext al subiectului de astăzi, că-mi plac În strachină, dar În natură mai abitir. Căci ciupercile se culeg, sunt “obiectul muncii” uneia dintre ocupațiile primordiale ale omului, lângă vânătoare și pescuit - tot un fel de vânătoare... sau poate de cules, deci o formă intermediară. Însă, rând pe rând, vânătoarea și pescuitul și-au pierdut importanța și au devenit sporturi, omul agonisindu-și cele necesare traiului prin exploatarea unor ecosisteme artificiale, antropizate dar eficiente: ogorul, grajdul, iazul. Au devenit niște sporturi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca necesitate, nu ca divertisment. Măcar pescuitul și-a mai lăsat o portiță de scăpare, datorată aspectului său dual: a devenit sport În aspectul său vânătoresc, dar a rămas necesitate, pescuitul oceanic, În aspectul său culegător. A treia ocupație primordială, culesul, e doar pe cale a deveni sport, cuplată fiind În bună măsură cu turismul. Hoinărind pe vreun câmp, găsim ceva de băgat În gură, ba chiar de dus acasă; ca mine astă-vară când, străbătând câmpurile Basarabiei, e drept, În scop științific
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
străbătând pădurile - ruginite ori Încă verzi - suntem atrași de ciuperci și de fructele pădurii; sau de vreo floare pentru Radio Iași la ai săi 55 de ani... De capul nostru, deci individual, ori chiar instituționalizat, ne asigurăm astfel, adică prin cules, o parte din necesarul de hrană; cules, pentru că n’am contribuit cu nimic la existența acelor lucruri, așa cum facem pentru obținerea unei recolte. Poate de asta suntem tentați la a exagera, dar și la a risipi. A exagera. Se știe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
atrași de ciuperci și de fructele pădurii; sau de vreo floare pentru Radio Iași la ai săi 55 de ani... De capul nostru, deci individual, ori chiar instituționalizat, ne asigurăm astfel, adică prin cules, o parte din necesarul de hrană; cules, pentru că n’am contribuit cu nimic la existența acelor lucruri, așa cum facem pentru obținerea unei recolte. Poate de asta suntem tentați la a exagera, dar și la a risipi. A exagera. Se știe că Între nivelurile trofice, să spunem Între
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care a făcut-o. Această fracțiune de energie, ce se poate transfera fără a deregla ecosistemul, e variabilă, În funcție de nivelul trofic și caracteristicile ecosistemului, dar se situează În medie În jurul a 10%. Cam aici ar trebui să limităm și noi culesul, În special atunci când nu culegem fructe, ci Însăși corpul acelor organisme, ciuperci, scoici, melci etc. A risipi. Comoditatea ne Îndeamnă să culegem mai Întâi, iar mai apoi să alegem ceea ce ne convine, aruncând restul. Un exemplu tipic Îl constituie decimarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ținând de comandamente sociale: a ne asigura pe noi, ori a vinde altora ceva ce am primit gratis, energia solară, care oricum cade pe pământul nostru; dar care văduvește ecosistemul nostru În favoarea altui ecosistem. Ar mai trebui amintit că prin cules omul face concurență animalelor ce populează În mod obișnuit acel ecosistem. Treaba nu e chiar atât de rea; nu trebuie să uităm că acele animale Își extind domeniul de pe care-și culeg hrana și peste agroecosistemele noastre, adică dijmuiesc recolta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dijmuiesc recolta. N’avem decât să le urmăm exemplul, extinzându-ne și noi baza trofică, lucru bun, căci astfel transformăm presiunea noastră asupra mediului dintr’una punctiformă, rezumată la ogor, În una difuză, deci tolerabilă. Mai există un soi de cules. Asta s’ar putea chema suprarecoltare ori valorificarea totală a producției agricole, făcută de altcineva decât proprietarul. Căci cel ce are e risipitor prin natura lucrurilor, iar aici e vorba de asigurarea hranei nu doar a lui, dar a ansamblului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mult, În condițiile conservării premiselor obținerii ei și În viitor. Asta a Îmbrăcat, dea lungul timpului, forme felurite; Religie, s’o exemplific cu interdicția, fixată În Vechiul Testament, de a aduna spicele rămase În urma secerătorilor ori strugurii nebăgați În seamă la cules; acestea aparțineau străinilor, văduvelor, orfanilor, săracilor. Sau o tradiție, bazată pe o uitată magie, ca “pomana pomului”, adică câteva fructe, de regulă greu accesibile, ce se lasă, la noi, după cules. Ori, În sfârșit, limitele tehnologice care nu permit, mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rămase În urma secerătorilor ori strugurii nebăgați În seamă la cules; acestea aparțineau străinilor, văduvelor, orfanilor, săracilor. Sau o tradiție, bazată pe o uitată magie, ca “pomana pomului”, adică câteva fructe, de regulă greu accesibile, ce se lasă, la noi, după cules. Ori, În sfârșit, limitele tehnologice care nu permit, mai ales la mecanizare, o recoltare integrală. Prin alte părți, În Franța de exemplu, suprarecoltatul e o practică curentă, dar În condițiile unei educații Îndelungate, care evită distrugerile. Lăsând laoparte aspectul educațional
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]