KorAP: Find »[drukola/base=cur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...68 >

1,689 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

cășunat pe tuburi. — Zilele astea mi-e c-o să intrăm toți la bătut tuburi. Văd că nu-mi mai vin zilierii... Nu mai știi de azi pe mâine. Azi facem grilaje, mâine tuburi ori camioane ori avioane... Și doape de cur o să facem dac-o fi nevoie. Se prăpădește Laur de râs. Îi merge la inimă gluma asta deșteaptă a stăpânului. — O să primim comandă, bre, când or să dea ăștia decret să nu se mai Împută aeru’. Hă-hă-hă-hă... O să scoatem un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nevoie. Se prăpădește Laur de râs. Îi merge la inimă gluma asta deșteaptă a stăpânului. — O să primim comandă, bre, când or să dea ăștia decret să nu se mai Împută aeru’. Hă-hă-hă-hă... O să scoatem un ban grămadă pe doape de cur. — S-au aglomerat comenzile la tuburi, aia e, mai spuse moș Victor Înainte să plece și să ne lase de capul nostru În hangarul ăla. La o jumătate de oră În urma lui s-au dus și Andrei și Laur, ca să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
spunându-mi că doar n-oi fi venit În Unitate ca să-i stric aranjamentele părințelului, și mai cu milă, vere, și hai să băgăm În fizic, că până diseară nu se știe, tot cu tuburi și grilaje și doape de cur, să-i fie cu toatele-n gât lu’ moșu’. Luaseră o bucată mare de costiță și pâine și mai luaseră și bere. Ce mai, aveau dreptate. S-a Întâmplat acuma-n prima zi, le-am spus, să nu-și facă griji

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
vandalii și barbarii, bre! Strâmbătura și geamătul abia Înăbușit scăpărau Într-o Înjurătură, aceeași mereu, pe care n-am auzit-o modificându-se În vreun fel cât mi-am făcut de lucru prin hangarul și curtea lui. Futu-te-n cur, spate, doar pe asta o știa, ăsta era tot oful și chinul lui. Așa se Întâmplă probabil de la o vârstă Încolo. Ești din ce În ce mai puțin prezent, deși nimeni n-ar putea spune că n-ai trecut și n-ai dat cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
hernia de disc hărțuindu-l când și când nu era mai mult decât o mică derută. Andrei Îl considera de altfel un caz clasat, păi cât crezi c-o s-o mai ducă el În felu’ ăsta cu futu-te-n cur spate? Până la toamnă Îți garantez că ai să-l vezi Înțepenit definitiv, și doar Îi spusese ce să facă și tot degeaba, nu-i deschis la cap nici cât un pițigoi. Păi dacă-l jelește el pe Antonescu ca pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
el hoții și țiganii, și până la urmă tot cu hoții și țiganii Își face treaba. Cât i-o mai prinde pe-aici, futu-l În gură de zdreanță ordinară și de neam de slugi care suge pula și fute-n cur pă nimica. Ce zici, vere? Mergi cu mine pe litoral după tata, s-o mai Înnădim vara asta cu nămol și floricele? Și-l luăm și pe părințelu’, să-l lăsăm p-ăsta-n pielea goală cu tuburile lui. Mă uitam la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În forme, până și pentru noi era ceva cât de cât complicat, așa că ce pretenții să fi avut de la meșteru’ ăla de doi bani care din copilărie și toată viața lui n-a știut altceva, tot cu futu-te-n cur spate, sfinte Dumnezeule, să și-l mănânce de roate. Și mai gândește-te la o treabă, Relule: ce bani au ei dacă le dă mâna să-i arunce pe așa ceva... Aveam timp Îndeajuns altminteri să meditez la ispitele părințelului, de vreme ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe fereastră la zilierii cu torsuri de gladiatori zbătându-se cu ciocanele În jurul formelor. Adulmecă parcă gesturile lor ritmate, Însuflețite de o Îndrăcire provocată de arșiță, În timp ce moș Victor trece printre ei, se apleacă și se strâmbă. — Futu-te-n cur, spate, futu-te-n cur, spate, Îi citește Andrei pe buze ca un descântec și o rugăciune izbăvitoare, pe fondul căreia n-are cum să nu meargă de la sine ce pune la cale gândul lui. Se gândește și meditează concentrat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
torsuri de gladiatori zbătându-se cu ciocanele În jurul formelor. Adulmecă parcă gesturile lor ritmate, Însuflețite de o Îndrăcire provocată de arșiță, În timp ce moș Victor trece printre ei, se apleacă și se strâmbă. — Futu-te-n cur, spate, futu-te-n cur, spate, Îi citește Andrei pe buze ca un descântec și o rugăciune izbăvitoare, pe fondul căreia n-are cum să nu meargă de la sine ce pune la cale gândul lui. Se gândește și meditează concentrat. Oftează. Desface cu dinții capsa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
un fel de decor care să-i amintească ori de câte ori ar fi simțit nevoia ce vrednic de respect a ajuns, măcar că de mic copil și toată viața lui a bătut la tuburi până s-a demolat definitiv, uh, futu-te-n cur, spate. Așa-i trebuie, Își merită soarta, deși după spusele lui nici la CEC n-avea un leuț chior. Nu-i dădea mâna să se Încurce cu astfel de proceduri, vezi, la ce să fi știut statul pe ce bani

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
el, de unde n-ar mai fi fost nimic până să vrea să știe și cum Îi face, din fier și nisip și ciment furat cu bascula cu acte-n regulă, din antreprizele de construcții și depozitele statului, futu-te-n cur, spate, Îl credeam auzindu-l că-s vremuri grele și nu se știe de azi pe mâine cine pe unde scapă, facem grilaje și tuburi și camioane, da’ de mâine Încolo nu se știe dacă n-o să facem doape să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Odată și-odată tot trebuie să scăpăm, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului carele pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de Viață. — Păi și cum? Nu văd cum, părințele. Cum ai să treci granița cu mâna-n cur? — Pă puțin cinșpe mii tot luăm pe ciment, oh, vino și te sălășluiește Întru noi și ne curățește de toată Întinarea și mântuiește-ne, Bunule, sufletele noastre, cinșpe mii pă puțin, cinșpe mii, cinșpe mii. Până unde dracu’ ajungem cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ăsta-n hangar, nu-i nicăierea. De-a zis văr-tu că-nțepenește, l-ai văzut, ți-a spus, s-a pișat pe mâini că-i degeraseră. Ori vrei să te-ntorci În hale ca să-ți sufle viscolu’ În gaura curului de prin toate cotloanele, sfinte Dumnezeule, să mănânci la praf d-ăla de șpan și să bei motorină și să bați la baros până dai În chelălăială, și hai odată, trage de lanț, trage tare că-și dă el drumu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Mai bine-n fabrică la stat, te-nvârți Încolo și-ncoace, te faci că faci ceva și leafa merge.... Ba nu mai spune, Relule, că altu-i locu’ lui, eh, e și el vai de soarta lui, șontâc-șontâc, futu-te-n cur spate, prin toată harababura asta de șantier din care-au dezertat toți. Ca mâine-l vezi că nu mai poate să se ridice și să se-ndrepte cu futu-te-n cur spate. Rămâne-acolo unde-l prinde nenorocirea lungit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
vai de soarta lui, șontâc-șontâc, futu-te-n cur spate, prin toată harababura asta de șantier din care-au dezertat toți. Ca mâine-l vezi că nu mai poate să se ridice și să se-ndrepte cu futu-te-n cur spate. Rămâne-acolo unde-l prinde nenorocirea lungit și-nțepenit de nu se mai uită nimeni nici cu curu’ la el, nici cotoroanța de Leontina. Ba lasă-l dracului, părințele, că nu se mai satură cât o fi pus la ciorap

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
drum, și-acum văd că vă răsuciți aiurea. După a doua tură de trecut din mână-n mână, sticla e goală. Andrei o aruncă În Întuneric, spre poarta unde se aud câinii lătrând de mama focului, și futu-te-n cur viaț-amară și sfinte Dumnezeule și gata, să fie o sută. Dă banii Încoace, nea, pentru o sută cincizeci de saci. — Ești nebun, băiețică? Unde ai o sută cincizeci de saci? — Vino să-ți arăt! Când aprinde becul de deasupra ușii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și aproape strigând că ce vorbă-i aia, băiețică? Și Andrei se dădea de ceasu’ morții explicându-ne cum că-i chiar o vorbă la locu’ ei, nea, n-o să mai găsiți la banii ăștia să vă dați și-n cur și-n cap. Și n-aveți decât să le lăsați acolo-n curte unde dați cimentu’, și ori că le vinzi proprietarului, ori vii mai târziu după ele când găsești client și le dai cu cinci mii pă puțin, nea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
tren l-om urca, ca să-l scoatem și pe el din gura lupului, ie păcat de Dumnezeu ca să tragă el de pe urma nenorocirilor noastre, și Andrei n-a mai avut Încotro și a fost de acord. Îl vedeam cum stă În cur În mijlocul patului, mahmur Încă de somn și se holba la noi fără să priceapă despre ce e vorba. Unde mai pui că era ca scos din cutie, avea haine noi, o geacă din material de blugi și o pereche de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
se smiorcăie și râde și râdem și fugim toți trei. Nu i-am lăsat barem o lumânare lu’ moșu', face Andrei. — Ce să facă cu ea? iscodește Laur, Însuflețit de curiozitatea lui de târfă prostovană. — Să și-o bage-n cur, vere. — Bine, vere, m-ai lămurit. Da’ unde mergem noi acum? Unde fugim așa de nebuni? — Unde te ducem noi, i-o reteză părințelu’. — Bine, bine, am Înțeles. Și mai luați și voi geanta asta, că mi-a rupt cocoașa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ar duce pe noi, nicidecum noi pe el. Toată vara a alergat pe nisip cu coșul de floricele În spinare și-i și mai tinerel decât noi, trăpașu’ ăsta corcit de văr-miu. Numai să-i arzi un bici pe cur și s-ar duce de nu l-ai mai vedea În două minute. Încetinește doar ca să tragă cu urechea la ce-mi spune Andrei, dar pentru ăsta Laur nu contează, e ca și cum n-ar fi. — Am vorbit cu unu’ din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Ne vom Întoarce, Relule... Ne vom Întoarce bogați și plini de glorie, vom fi primiți cu toate onorurile cuvenite... Sfinte Dumnezeule, am răcit la găoază de cât am fugit. N-a apucat moșu' să ne pună să facem doape de cur. Da’ bășinile mele și-așa nu miros. Simțeam curentul strecurându-se pe sub geam și pe sub ușa compartimentului. Răcisem, da, mă lua cu frig de la atâta zbucium și alergătură de azi dimineață. Am desfăcut și a doua sticlă și am aprins

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
simțitor era? A plâns când i-am spus că nu mă mai primește tac-su În Unitate, și când i-am spus că-i spun lu moșu' cu ce se ocupă el, cât de leșinat e s-o ia În cur și să sugă pula, s-a dat cu capu’ de pereți și s-a rugat de mine cu ceru’ și pământu’ să nu care cumva să fac așa ceva, că o să facă el tot posibilu’ să aranjeze, că știe el cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pierdut ea până Într-atât capul Încât să uite bunul obicei de a Încuia ușa În urma oricui, dar a uitat să mai fie atentă la semnale. Bine că a rămas Laur de caraulă, păi sigur, muta s-o ia În cur și io să iau bolovani În cap, păi n-o veni el bărba’su să-i spună ce poamă ține la ușă? Ba iar e bine: Andrei a luat un kilogram de cârnați Bicaz și patru pâini, două jumătăți de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
copilu’ și să scol tot blocu’ ăsta În picioare. — Ie banii noștri, vere, bolborosește Laur tot Într-o șoaptă precipitată, care tu, cu dovleacu’ ăla de căpățână cât toate zilele, nu vrei să Înțelegi. Amândoi stăm aicea cu pula la cur pentru jafu’ ăla, și mai avem și-o mortăciune-n cârcă, ca mâine vine și ne ridică, ne ia ca din oală ca pe niște dobitoci ce suntem, și pentru ce? Pentru ce-a făcut el, și el umblă liber

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În cealaltă cameră, pe dormeză, și mai țin minte că asta a fost Într-o joi până-n prânz. Atunci a apărut Pepino. Pepino era un băiețaș la vreo douășcinci de ani, slab de vedeai prin el și fără pic de cur și lat În umeri cât un bilet de tramvai. Avea o uitătură ca de cățel bătut, de-ai fi zis că-și cere iertare continuu, mă rog, vedeam c-a Întârziat, dar Îi era de-ajuns cât Îl mustra Steluța

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]