1,599 matches
-
și execută și se prezentă imediat cu o delegație pentru a lua legătura cu mine. Prin ei am cunoscut soarta lor, o epopee întreagă de când fuseseră influențați de germani în 1940, și de când începuseră o cursă nebună, aș putea spune, cutreierând teritoriul Germaniei pentru a-și putea găsi un rost, să-și înjghebe o gospodărie și astfel să-și justifice oarecum plecarea din România, unde unii avuseseră o situație chiar foarte bună. Auzisem ceva, încă din 1940, despre acest lucru, dar
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
propagandă lipsită de logică și rațiune, tocmai când forurile de conducere germane știau, sau trebuiau să știe că războiul era inevitabil și că toți acești oameni erau împinși către o viață nomadă, fără sens, ajunși curând în situația țiganilor care cutreierau de secole Europa în lung și în lat, fără niciun căpătâi. Nu, sunt erori mari, nepermise, care nu pot avea decât consecințe grave, foarte grave. Pentru moment, acești oameni (care constituiau o părticică din toți cei plecați cu ani în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
martor al timpurilor, important este doar că ești alături de aceste ziduri și aceste pietre pe care le au privit odinioară Cezar și Tiberius; te gândești că Vivaldi a simțit Anotimpurile aici, că D’Annunzio a visat aici, că Pirandello a cutreierat aceste străzi... În Firenze au răsunat pașii lui Dante și încă se aud loviturile de daltă ale lui Michelangelo; Da Vinci visa cu ochii deschiși la invențiile sale și desena roți și aparate zburătoare pe dosul pânzelor pictate. În Italia
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Ce aștepți de la lector? GS. Da, poezia e vitală pentru mine. O pun pe același plan cu adevărul iar adevărul mi se pare încântător și primejdios de complex. Nu sunt în largul meu când îmi pun viața în literatură. Am cutreierat locuri, am văzut lucruri, dar înțelesul lor e complex. Lectorul meu ideal e cel care simte complexitatea paradoxul că ceva poate fi neprețuit și totuși ușor de înlocuit a ce se petrece. Mi-ar place ca poezia să intensifice sentimentul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
neliniștile ca-ntr-un sabat. Revenirea la suparafață reprezintă ieșirea la o stare neutră, deci neinteresantă pentru poezie, dar este rândul chemărilor alpine să treacă pe prim plan, să devină obsedante: „Dacă umblu și mă zbucium, laud munții și-i cutreier Simt că sunt o-ncrețitură din giganticul lor creier.” (Căutătorul de comori) Munții „veșnici” și „codrii” configurează o rezervație naturală eternă; cântări în lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se înscriu într-o simbolistică dionisiacă, supratemporală, forțând limitele concretului. Un
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Ion Barbu au cântat aspectele elementare ale materiei. Atracția spre elemente a lui Nicolae Labiș reprezintă o constantă a zestrei lui imaginare și poetul a avut conștiința solidarizării organice cu materia: „Dacă umblu și mă zbucium, laud munții și-i cutreier, Simt că sunt o-ncrețitură din giganticul lor creier.” (Căutătorul de comori) Din realitatea imediată: clocotul pădurii, suspinele copacilor, vuietul apelor, cerbii, căprioarele, poetul sare în universal, dezvăluind emoția creatorului, totdeauna proaspătă, mereu uluitoare: „... mă scăldam în pâraie cu ochii deschiși
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de lângă Beiuș (Belényes), au fost executați 37 oameni, la scurt timp după plecarea trupelor ungare, iar în localitatea apropiată Ginta (Gyanta) au fost uciși 47 de maghiari. Garda Maniu organizată la Brașov de avocatul originar din Reghinul Săsesc, Gavril Olteanu, cutreiera Țara Secuilor (Sântdominic-Csíkszentdomokos, Gheorghieni-Gyergyószentmiklós) prădând și ucigând. Cea mai teribilă faptă a lor rămâne masacrul de la Aita-seacă (Szárazajta), unde s-au săvârșit decapitări cu toporul. Pe 15 octombrie, în Aghireș (Egeres), au fost masacrați 15 oameni, la Huedin (Bánffyhunyad) 11
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
rezultatul acelor patru ani și a intensivei propagande turistice de atunci. Înainte, "Ungaria nu cunoscuse Transilvania" - pentru foarte mulți oameni, perioada a însemnat momentul cunoașterii. Pe deasupra, acest lucru s-a făcut în ambele direcții: orașele Ungariei, mai ales Budapesta, erau cutreierate de zeci de mii de transilvani, prin intermediul organizațiilor de cercetași și "levente" (organizație premilitară). Din cauza claustrării epocii comuniste, măreția imaginii orașului dunărean, neatins încă de bombe, a persistat încă mult timp în memoria celor din Transilvania. Totodată, a fost și
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ci este însuși Poetul; adică o ființă umană sensibilă, care își exprimă anumite sentimente, stări sufletești etc. în așa fel, încât chiar Cititorul își poate revendica trăirea acestor sentimente; (!!) evitați formulările de genul „Fiind băiet, lui Eminescu îi placea să cutreiere pădurile...”; - în literatura epică (și dramatică) -personajul este „creat”; el prinde contur și personalitate sub ochii cititorului; - uneori poate fi ilustrarea unui principiu predeterminat; - prin intermediul personajului / personajelor, scriitorul își dezvăluie ideile și sentimentele; - este surprins sub orice aspect posibil: 1
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
o propune: parnasian, antonpanesc, expresionist și "șaradist", vine cu cîteva obiecții. Parnasianismul său nu era unul în continuitate cu Grecia decorativă a lui Hérédia sau Leconte de Lisle: "Helada la care aderasem acum zece ani era Helada lui Nietzsche: Elanul, cutreierînd dinamic ființele și ridicînd extatic un cer platonician. Legătura dintre această primă fază și a doua? E căutarea unei Grecii mai directe, mai puțin filologice. E vorba desigur de o Grecie, simplă ipoteză morală, din care derivă o normă de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a alege, ca atunci când a plecat din lumea tatălui său ca să-și împlinească destinul. Făt-Frumos a ales în momentul în care a hotărât să se nască "întru Tinerețe fără bătrânețe...". Patimile lui se nasc din menirea lui: "sunt nevoit să cutreier lumea până voi găsi făgăduința pentru care m-am născut"805, cu alte cuvinte, darul care i-a fost promis și care nu poate fi dat decât de Ființa însăși, dincolo de universul terestru, parcurs pe care C. Noica îl descrie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
căutându-i poate încă ieșirea, sau poate o posibilitate mai viabilă de instalare. Căci nu-i deloc ușor să primești libertate peste noapte; de la a o primi până la a o poseda efectiv e drum lung și ocolit, peste un pământ cutreierat în adânc de galerii cât firul de păr și sumedenie de chemări sufocate. Îi vedea în fresce voievozii întemeietori strivindu-l sub picioarele lor ca pe un strugure mare, încă nezvântat de zeama-i turbulentă, și ei îl vedeau, la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
delfini zugrăvite pe peretele din dreapta tronului, și jocurile lor vioaie o molipsiră de bucuria proprie unui efemer fără ieșire. Simțea că nu doar cu ochii din orbite o privise arhitectul, ci cu ochiul unui vârtej mult mai adânc ce-i cutreiera făptura, stârnindu-i sângele. Cunoștea bine lovitura acestei vipere divine, duhul fără astâmpăr al marii curgeri - astăzi numite îndeobște heracliteene, după numele celui aflat încă, pe-atunci, ireperabil de departe în avalul ei. Din încolăcirea în care somnolează, zvâcnește fulgerător
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din furt prometeic. A dărui era infinit mai important decât a avea ce dărui. Ce nu bănuia Ondine era că îngăduința lui Ian s-ar fi dorit expectativa alertă a unui imbold irezistibil la acțiune: unificarea unei hoarde de afecte cutreierând încă în risipire pe aiurea și destinate să-l împungă cu lăncile lor afară din așteptare. Arhitectul părea resemnat cu pasivitatea numai ca stare de reculegere întru găzduirea unei acțiuni încă de venit, provenind de dincolo de el și transmisibile de-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aritmice. "Înțeleg. E normal să-ți pese", își dădu cu părerea Ondine după ce fu pusă în temă. "Tu nu ești omul nepăsării", mai adaugă ea după câțiva pași, privind înspre larg. Cum el nu răspunse, ecoul propriilor cuvinte continuă să cutreiere o vreme mintea femeii. Abia rotocoalele lor repetate îi sugerară autoarei că pronunțarea suna, poate, prea sentențios. Ultimul lucru pe care l-ar fi dorit ar fi fost să-l rănească și mai tare pe omul de lângă ea printr-o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
au putut vedea oase în piei înnegrite. Prădarea alimentelor și ridicarea vitelor a lăsat populația, care a mai scăpat prin păduri, fără hrană. Numărul micșorat al locuitorilor nu a putut relua munca pe ogoare mult timp, de teama hoardelor care cutreierau țările, și apoi și din lipsa uneltelor agricole, pierdute sau confiscate. Foametea cumplită, care a urmat timp de trei ani de zile, completată de bolile molipsitoare, a mărit numărul victimelor omenești, încât notițele contemporanilor arată că el ar fi fost
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a concentrat întregul lui program de viață: să trăiască numai pentru „Acela care a murit pentru noi toți”, pentru că „numai Dumnezeu este bun” (Lc. 18, 19). De aceea Francisc a și pornit în misiuni, împreună cu frații, „doi câte doi”, să cutreiere lumea și să predice Vestea cea Bună, în ascultare, sărăcie și în armonie cu Biserica. La sfârșitul vieții, înainte de a se întâlni cu Surioara Moarte, el le-a dictat fraților testamentul, în care a recunoscut cele trei mari valori care
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
culoare, sunet și poezie fraților misionari. Papa Inocențiu al III-lea le-a acordat franciscanilor dreptul de a predica în stilul predicatorilor ambulanți, prin exhortație. Franciscanii misionari, asemenea unor cantori, semănau sfințenie și cunoștințe creștinești în ținuturile pe care le cutreierau. Scopul predicării franciscane era atunci de a ajunge la coardele inimii, și mai apoi să le ridice până la înălțimea bucuriei spirituale. În predici frații vorbeau despre Dumnezeul Bunătății și al harului, iar ascultătorii erau chemați la penitență și la adorație
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
din Valahia, Moldova și Transilvania, începută de generațiile misionarilor franciscani din secolele XIII și XIV, avea acum o nouă perspectivă, cu toate dificultățile și confruntările de amploare, ale epocii. Misionarii franciscani și-au desfășurat apostolatul lor de bine și pace cutreierând meleagurile Moldovei, Valahiei și Transilvaniei, răspândind credință și cunoaștere în limba română, cultivând programatic conștiința originii latine a acestui popor, cu care ei au împărțit și lipsurile și puținele bucurii, rezistând împreună în fața războaielor, a năvălirilor și a tuturor vitregiilor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
A vorbit întotdeauna foarte frumos despre români. Iohannes Baptista del Monte s-a născut într-o familie de marchizi și la doar 12 ani a intrat în ordinul franciscanilor; din 1663 a fost misionar în Muntenia și Moldova, dar a cutreierat, predicat și învățat practic întreg teritoriul locuit de români. În mijlocul unor primejdii de nedescris, a fost răpit în mai multe rânduri de către tătari, a servit ca interpret în timp de război, a fost un diplomat de mare calibru, servindu-l
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
păstrau cu evlavie o iconiță, primită în dar, de la Episcop. El, presimțind ororile comunismului, îi îndemna „să ridice o biserică și în sufletele lor, atunci când nu vor mai fi preoții”. Oamenii vorbeau despre „Sfântul cu inimă de moldovean”, care le cutreiera Moldova binecuvântându-i și învățându-i. El a rămas mereu în sufletele lor și ale noastre, unindu-ne în rugăciune. Fericit este astăzi poporul al cărui Dumnezeu este Domnul și a fost păstorit de omul lui Dumnezeu, Anton Durcovici! 5
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a războiului, este omniprezentă. În piețele publice ale tuturor orașelor și satelor se înalță monumente impunătoare și solemne închinate celor căzuți. Văduvele de război, în număr de 600 000, condamnate de convențiile sociale să ducă o viață de sacrificiu, solitară, cutreieră cimitirele. Pe străzile de pretutindeni se strecoară, neobservate și resemnate, în cadrul ceremoniilor oficiale, siluetele cernite ale acestora. Alături de ele, foștii combatanți "cu mutrele sparte" se reunesc în asociații. Ei mărturisesc, povestesc scenele dramatice din timpul bătăliilor și se așteaptă să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
misterului, a găsit cheia inimilor...87". Inimile de care este vorba, tocmai, trăiesc ele însele această fierbere și această efervescență generală. Sunt însuflețite de o imensă poftă de a trăi și de a simți, exacerbată de război. Eros și Thanatos cutreieraseră mână-n mână câmpurile de luptă. Această explozie de bucurie nu se manifestă brusc. Dimpotrivă, la început francezii sărbătoresc triumful cu moderație. În ciuda a tot ce este deja de văzut, de făcut la Paris, scrie în noiembrie 1919 naratorul din
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în calea urgiilor istorice și nu în ultimul rând, un important suport economic și social”, sună una dintre ziceri. Și alta: Nu este un bun român cel care nu rămâne fermecat de nostalgia Poetului, atunci când își amintește „Copil fiind, păduri cutreieram”, și nu este om deplin cel care nu cinstește Pădurea așa cum o merită această minune a naturii”. Merită, într-adevăr cântată și respectată pădurea ca și oamenii care trudesc pentru ea. Pădurea ne-a salvat de la multe greutăți. Deși mici
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
unele locuri, între sat și pădure, vii și livezi. Casa noastră, lângă clădirea școlii, ceva mai la deal, biserica și pe urmă pădurea, locuri de paradis pentru jocurile copilăriei și pentru asta, se vede, nu am rezistat ispitei de a cutreiera în lung și în lat acele neuitate și frumoase alcătuiri ale lui Dumnezeu. La școală am fost dat înainte de a fi împlinit șapte ani, însă școala mea erau dealurile și pădurea. După câteva luni de încercare, am fost luat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]