2,824 matches
-
imaginilor: „Limpede mă gândesc la aur / panoramez ușor în cele patru / laturi adânci: coajă de fluturi / varul pereților, / spulberă vântul semințe, /foi de geografie; peronul pârjolește noaptea. / Vibrează cablul de dincolo de linii / pulberea câmpului trece orbită / izbindu-se de izolaj, cutremurându-se / în megafoane.” Încadrarea și ordonarea materialului liric sunt realizate dintr-o perspectivă apatică față de imediat și tranzitiv, incluzând pe traseu deformări ce țin de falsa fluentizare a unor surse eterogene. Altfel, poezia lui I. profită prin prelucrare cerebrală de
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
acest drept. Ba da, putem, Îmi vine să-i răspund. Însă, În loc de asta, ridic fără chef din umeri. Probabil că are dreptate. Copilul o să fie unicul ei nepot. O să aibă sîngele ei. O, Doamne, dacă o să semene cu Elinor? Mă cutremur În clipa În care În minte Îmi apare un bebeluș Într-un cărucior, Îmbrăcat Într-un costum Chanel crem, pironindu-și privirea asupra mea și zicînd: „Arăți ca dată de pomană, mamă.“ — Ce faci acolo? Îmi Întrerupe Luke gîndurile și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să-mi spui că londonezii nu conduc? se rățoiește tata la ea. Vrei să-mi spui că nici un locuitor al capitalei noastre nu se urcă niciodată În mașina proprie? — Eu n-aș conduce nici să mă bați prin Londra, se cutremură Janice. Știți și voi cum e, stai la semafor pînă te plictisești... și pe urmă, din senin, te trezești că bagă cuțitul În tine. — Cine? exclamă tata exasperat. Cine bagă cuțitul În tine? — Dale de marmură. Vai de mine și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
privire Îndoită. Sigur, am fost Încîntată că o am pe micuța mea Becky. Dar am rămas la un singur copil. Amîndouă am decis că e mai bine așa, nu, Janice? — Am zis că nu mai trec prin asta niciodată, se cutremură Janice. Nici pentru un milion de lire. Fac ochii roată În jur și văd că toate fetele au Înghețat. Ca și majoritatea bărbaților. — Așa! spune Noura, făcînd un efort vizibil de a-și păstra amabilitatea. Păi, mulțumesc pentru aceste... atît
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de gînd să plîng. Îmi scot rochia cum pot și mă duc la șifonier, să caut altceva. Și atunci Îmi zăresc imaginea În oglindă - și Îngheț. Mă mișc greoi, ca o balenă. SÎnt un monstru... alb și obez și se cutremură pămîntul cînd merg. Mă așez pe pat, ușor amețită. Îmi bubuie creierii și Îmi joacă pete În fața ochilor. Nu-i de mirare că a ales-o pe Venetia. — Becky, ești bine? Luke e În pragul ușii și mă cîntărește din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
percepției ce trece subtil Într-o lege a semnificației „semnul potcoavei”. O fac Însă cu credință. De aceea, În fel minunat, la fel ca În palma ce atinge pielea umedă, simt deja calul. Întâmplarea lui Îmi străbate ființa și o cutremură. Iată primul pas: discursul și istoria rămân sisteme reci, fixe și moarte dacă nu se așază În ele credință și astfel, prin minunea apei ce devine vin, calul există deja, și timpul, și eu. În semnul potcoavei, pentru a-l
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dă literatura, că tragicul trece adesea prin derizoriu și că poate fi văzut mai bine În scenele mici, nu neapărat acolo unde se Întâlnesc două căpetenii de oști, ci și În momentul În care unul cade de pe cal sau este cutremurat de frică. Cred că o a doua extindere interesantă a domeniului istoriei pe care o propui tu aici, Ovidiu, este În termeni temporali, adică istoria se Întinde până la clipa prezentă, pentru că, Într-un anumit fel, istoria suntem noi. Ceea ce are
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
instrumentele pe care le avem la Îndemână, În compararea unor situații, noi spunem că mai buni au fost eroii și, dacă vreți, ne Întoarcem la Aristotel și la tragedia care stârnește mila și frica, omenia din noi. Sigur că mă cutremur interior În fața unei situații În care se joacă viața și moartea, un prag existențial mai ridicat provoacă efecte mai puternice, În vreme ce În fața unei situații În care stai totuși În casă la tine, nu În celulă, numai că nu ai ce
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
legate de marile sărbători (Crăciun, Paște, Rusalii, Urcarea la Cer...), însă și unor figuri de martiri sau Părinți ai Bisericii (Grigorie Taumaturgul, Atanasie, Basilius...), unor patriarhi, episcopi și împărați, ca și unor evenimente din actualitate (invazia hunilor, războiul cu perșii, cutremure), sau conțin învățături (împotriva mâniei, împotriva teatrului și a dansului; aceasta din urmă fiind o temă care apare și în omilii); altele au ca temă diversele ore ale zilei (imnuri pentru dimineață și seară), categoriie sociale din comunitate (clerici, călugări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în „Luceafărul” (1995). O lume bine întemeiată, bine fixată în rădăcinile ei, ce-i garantează stabilitatea atât de plăcută lui Grigore Hagiu, dar cutreierată în răstimpuri de mișcări ilogice, alarmante; o lume care, scăpând o clipă din frâiele gravitației, se cutremură, își iese din solidele articulații, iată motivul cel mai neliniștitor pentru același poet, resimțit cu intensitate capabilă să stabilească legături surprinzătoare și totuși verosimile între lucruri greu de conceput împreună, în consecuția lor, deodată posibilă. LUCIAN RAICU SCRIERI: Autoportret în
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
este oferit de episodul Patimilor și Învierii lui Cristos. Martorii se simt apărați de puterea lui Dumnezeu. Ca și Mântuitorul, ei îndeamnă la pocăință; sunt omorâți, dar înviază la puțin timp. Ca și în cazul morții lui Cristos, pământul se cutremură și o parte din cei necredincioși se întorc la credință. Scenariile nu sunt însă identice, ele prezintă diferențe semnificative. Isus este omorât de oameni; martorii sunt uciși de „fiara ieșită din pământ” - o forță impresionantă, malefică; Isus este îngropat; trupurile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tiranului eshatologic, este în același timp un pre‑ și un semi‑Anticrist. În fine, cel de‑al patrulea fragment al dosarului este de la Ier. 8,16: „De la Dan se aude ropotul cailor și de nechezatul puternic al armăsarilor lui se cutremură tot pământul”. Acestor fragmente din Septuaginta li se adaugă următorul testimonium, a cărui origine este necunoscută: ΓΛ<ς>γ4 ΒΦ∀< ∗β<∀:4< ∀⇔ϑ≅¬ Β∈ ≡8∴≅Λ <∀ϑ≅8™猀< :ΞΠΔ4Η ≡8∴≅Λ ∗ΛΦ: 猀<θ ≅〈Η 6γ68Ζ6γ4 6∀ℜ ≅〈Η
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
illum primitiui decepti, Multa signa facit quoniam cuius pseudopropheta. Praesertim, ut credant illi, loquetur imago; Omnipotens tribuit, ut spiritalis eradat. Recapitulantes scripturas ex eo Iudaei 20 Exclamant pariter ad Excelsum sese deceptos. (Isaia spune: „Iată omul care face să se cutremure întreaga lume Și regii deopotrivă, iar pământul sub el se va face pustiu”. Ascultați, căci un profet a vestit despre el; Nimic nu este neadevăr în cuvintele mele, temei au cele scrise în Lege. Este limpede că lumea se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oamenilor. Ne aflăm deci în fața portretului bine cunoscut al tiranului, avid de putere, megaloman, care, prin comportamentul său atipic (nesocotește atât legile omenești, cât și pe cele divine), creează un dezechilibru în întregul cosmos. Acțiunile sale nefaste atrag după sine cutremure de pământ, inundații, secetă și foamete. Pământul secătuiește, refuză să mai dea roade, anotimpurile se amestecă, iarna luând locul verii, iar vara pe cel al iernii. Dereglarea ritmului vieții pământești este însoțită de răsturnarea tuturor legilor cerești. Lactanțiu introduce o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
odios, respingător, sălbatic, ucigaș, plin de răutate. Va înmulți falsele minuni străduindu‑se să arunce în prăpastia pierzării tot neamul omenesc. Popoarelor care îl vor cinsti din pricina minunilor sale iluzorii le va vorbi cu glas de tunet, așa încât se va cutremura locul în care mulțimile vor fi adunate în jurul lui. „Popoare, seminții și neamuri, va spune el, priviți și vă minunați de marea mea putere, de forța și de autoritatea mea! Ce rege este puternic cum sunt eu? Ce dumnezeu este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
invidie, zic, mama omorului, invidia care rănește de cele bune, invidia care nu caută ce vorbește, ci numai vorbește”125) și a setei de putere, nutrite tocmai de cei pe care îi înconjurase magnificent (Cantacuzinii) cu generoase înzestrări, i-a cutremurat pe contemporani, pe conaționalii Voievodului ucis și pe străini. în privința ordinii în care au fost descăpățânați Brâncovenii, autorul necunoscut al Istoriei oștirei ce s-au făcut asupra Moreii la anul 7223 [1715] ( Nicolae Iorga îl identifică în persoana unui Constantin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al călătoriilor extramundane) și însoțită de patru sute de îngeri, Maica Domnului coboară în profunzimea terifiantă (fără ieșire: „Cine intră în această muncă n-are acela a vede lumină în veacu”), unde „muncile n-au număru”, face o cercetare minuțioasă, se cutremură, compătimește și „lacrămă”. Ea descoperă în acel loc cu „plângere mare, vârtoase” toate „semnele” infernale cu care ne-au obișnuit evangheliile sinoptice: „întunerecu și muncă mare”, „dzăcea smoală pre ei”, „unde era un râu de foc. Și ieșiia pară de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le vindecă pe toate. Se poate vedea că morala pune accentul pe latura subiectivă, sufletească, de factură emoțională, a vieții, privind moartea ca pe o despărțire dureroasă, care sfâșie sau umple de neliniște sufletul, ceva care mă face să mă cutremur și mă azvârle În necunoscut, o experiență străină vieții, care mă umple de teamă. Acest punct de vedere Îl regăsim mult mai târziu la existențialiști, care pun problema raportului dintre viață și angoasă (S. Kierkegaardă, ajungând la concluzia care Închide
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
numeric, și prin contribuția ei la viața economică și socială, și prin valoarea materialului sufletesc, țărănimea deținea primul loc. Luându-și tematica din realitatea rurală, literatura nu trebuia să dezvăluie neapărat (cum sugera doctrina poporanistă) convulsiunile sociale de care era cutremurat satul, ori, în tot cazul, să nu înfățișeze marea proprietate ca fiind cauza mizeriei și a înapoierii vieții țărănești; din contră, literatura trebuia să contribuie la înfățișarea boierului „de neam”. „Ni trebuie - scrie N. Iorga - o cultură a tuturora, de
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
membru al societății secrete Rosa Rosarum. Organizația francmasonică îl va trimite cu o misiune specială în Principatele Române încă neunite, unde va fi manipulat în diverse scopuri și va eșua, practic autosacrificându-se. U. surprinde adevărul istoric, conectându-l cu ezotericul („Cutremură-te pentru misterele ce le porți fără să știi și fii puternic pentru a le putea desluși”). Mierea e o parodie a literaturii șablon, roman politic la limita dintre vis și realitate, construit pe schema ficțiune - nonficțiune, folosită și în
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
a forței izvorâte dintr-o imensă disperare: „Dacă mi s-ar mai da glas, vreodată, nu aș mai propovădui blândețea și bunătatea, i-aș învăța pe tineri să voiască cu putere, să nu le mai fie milă, ci să se cutremure de silă în fața celor slabi. Îmi fac mea culpa, o, Nietzsche!” Cruzimea represiunii nu înrăiește, totuși, sufletul acestei femei bine alcătuite pe dinăuntru. În decembrie același an își înștiințează, din domiciliul obligatoriu, partenerul invizibil (Stello) că în pușcărie „au fost
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
foarte tânăr 21. Despre el au relatat Ennodius și Sidonius. Nici unul nu lasă să se înțeleagă altceva decât că insula era un refugiu al asceților autentici. Sidonius a evocat cu talent poetic tabloul vieții cu adevărat „hristice” de la Lérins. Impresionează, cutremură chiar descrierile minuțioase ale posturilor, veghilor și psalmodierilor; el îl laudă pe Faustus, care ajunsese episcop, că păstrează în continuare „rigorile vechii discipline”22. La fel Ennodius din Pavia, care a scris o biografie a lui Antonius din Lérins, ascet
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se cunoaște ca fiind «experimentul Pitești»” (Filichi, 1994, p. 57). Această transformare a victimei în instrument al călăilor, de nu cumva în călău, este pusă pe seama unor „forțe satanice” care au acționat asupra celor fragili psihologic. Concluzia dă fiori: „Mă cutremur gândindu-mă ce-ar fi însemnat să stăm în anchetă sau în pușcărie nu trei săptămâni, ci trei luni sau trei ani...” (Filichi, 1994, p. 57). Rezistența la anchetă Cum s-a rezistat la anchete în așa fel încât victimele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
orice autocomentariu, pot fi citate următoarele rânduri din prefața - de fapt, tot un poem - așezată în deschiderea volumului Va fi liniște va fi seară: „și altceva în afară de faptul că m-am născut și că trăiesc și că probabil voi muri cutremurându-mă (ceea ce de altfel am vrut să spun și acum doi ani și acum trei ani de zile) deocamdată vai nu pot spune”. Nu știu ce spune poetul în cutare sau cutare poezie, și nici nu mă interesează pentru că el vorbește pentru
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
vânătoare din preajma Japoniei, bătrînul se simțea nerăbdător să-și atingă țelul. Buzele lui aspre se strîngeau ca o menghină; delta vinelor de pe fruntea lui se umfla, aidoma unor pîraie de munte; pînă și-n somn, strigătele lui făceau să se cutremure bolțile corabiei: Ă Toată lumea la pupa! Balena Albă scuipă sînge! Capitolul CXI FIERARUL Profitînd de vremea plăcută și răcoroasă, de vară, care domnea acum pe aceste latitudini și pregătindu-se pentru activitatea deosebit de intensă ce era de așteptat să înceapă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]