2,624 matches
-
e de vină, că el trebuie esterminat. N-avem nevoie a adăogi că Salisbury era pe cale de a semna un ultimatum egal cu acela al Rusiei cătră Poartă și că-n momentul din urmă earl of Beaconsfield a găsit de cuviință, cu sau fără cererea marchizului, de a-i da instrucții contrarie și de a mântui libertatea de acțiune a Angliei. Dar această din urmă împrejurare formază sămânța celeilalte opinii, atât de răspândite, că toată conferința n-au avut de scop
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
privi acel tratat ca neexistând. În cazul Întâi Rusia pretinde ca puterile signatare tratatului să ceară împreună de la Poartă. primirea deplină și în forma lor originară a tuturor hotărârilor luate în conferența preliminară, aceasta pe orice cale vor găsi de cuviință. Dacă puterile mari se pot decide de a primi acest punct de vedere, atunci Rusia nu mai are nici cauză, nici nevoie de-a ieși din concertul european. Atunci ea are posibilitatea deplină de a evita orice complicație războinică. Dacă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o deosebită însămnătate. [27 februarie 1877] DE LA ȘCOALA TEHNICĂ În unul din numerii acestei foi spusesem că se 'ntîmplase oarecari neorânduieli la școala tehnică, a cărora încheiere nu se putea prevedea la moment, din care cauză n-am găsit de cuviință de-a ne întinde în detalii asupra cestiunii. Acuma însă, când tot incidentul e închis odată pentru totdeauna, vom da în câteva șire o relație cu totul obiectivă a întîmplării, pentru a înlătura toate faimele eronate, câte se lățise în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
punturi, ea are însă o țintă generală: dorința de a cunoaște politica esterioară a guvernului în privința tuturor faptelor importante cari s-au produs de la venirea lui; cu toate acestea adause că d. ministru poate începe cu partea care găsește de cuviință. D. ministru de esterne tractă mai cu samă puntul al 3-lea din interpelare, relativ la misiunea specială a agenților trimiși la Londra și la Paris pentru negociarea aranjamentelor vamale cu unile din marile puteri europene și declară că, asupra acestui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
MARE"... "] "Moartea lui Petru cel Mare", dramă în 5 acte de Eugene Scribe, care a fost jucată joia trecută în beneficiul d-lui Mihail Galino, formează o demnă încheiere a stagiunei. De câte ori vedem câte - o piesă grea, reprezentată cu atâta cuviință precum cea de joi, ne vine din nou în minte întrebarea repertoriului, pe care am ridicat-o de - atâtea ori în coloanele acestei foi. Teatrului românesc îi trebuie un capital de piese bune, actorilor un capital de roluri potrivite cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ascunse, scara întreagă de tonuri a fost observată cu măiestrie. Dar dacă d. Galino a fost eroul serei, jocul celorlalți colegi ai [săi] nu e mai puțin vrednic de laudă. D-na Evolschi a reprezentat până-n capăt, cu toată frumoasa cuviință, caracterul resignat și înțelept al țarinei, întrerupt numai prin puternicul amor pentru contele Sapieha. D-na Conta a jucat cu simțământ și naturalitate pe Olga, iar d. Manolescu a fost de astă dată mult mai bine înrolul de amorez, decât
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care l-a depănat așa încît nu s-a ales nimic din gura d-sale. Se înțelege de sine că d. Popovici ni este foarte indiferent și nu d-nia lui e de vină că n-are talent și nici buna cuviință pentru a învăța cincisprezece șire pe de rost. Dar ne pare rău că, din cauza unui figurant, publicul au pierdut deodată și într-un moment iluzia ce o produsese o reprezentație pe care o credem de model. · Fiindcă nu sperăm a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a întrebuința mijloace silnice dacă Turcia nu va esecuta reformele. [25 martie 1877] FONDAȚIUNEA DIEZ Atragem atențiunea cititorilor asupra articolului privitor la FONDAȚIUNEA Diez, pe care-l reproducem din "Timpul". După cât știm, nici un alt ziar românesc n-a crezut de cuviință de-a da samă despre acest articol, însemnat din multe punte de vedere. Scrisoarea d-lui Hugo Schuchardt e într-un stil atât de demn și depărtat de toate mizeriile politice ale zilei încît faptul că mai exista încă învățați
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sau stăpânul său. Consecința era că, atât la beneficii, cât și la datorii, contribuția se raporta la partea ce o primea drept folosință. Și țăranii din această categorie aveau, în afara vitelor de muncă, alte animale pentru care primeau cele de cuviință pentru întreținerea lor. În satele din studiul nostru, mijlocașii reprezintă un procent de circa 40%. Pălmașii, numiți și codași, cu înțelesul de dezavantajați de diverse situații, de împrejurări nefavorabile, erau locuitorii satelor care răspundeau la obligații prin efectuarea lucrărilor fără
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la școla incipientă umbrăreșteană. Încă din 20 august 1863, Ministerul de Interne făcuse cunoscut prefecturilor că satele libere de „moșneni (răzeși), fiind emancipate, au toată latitudinea [...], întocmai ca și târgurile și orașele, să-și creeze orice venituri vor găsi de cuviință, spre îndeplinirea deosebitelor trebuințe ale localității, precum îmbunătățirea școlii” și alte nevoi. Din acest text rezultă că satele libere aveau deja școli, ceea ce nu se prea poate dovedi, dacă vedem că satele răzeșești sunt primele care încep să acționeze în vederea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
151 - nu sunt lucruri esențiale, de o gravitate căutată, cele pe care și le spun femeile, ci sunt pline de omenesc în aparenta lor banalitate. Prin această cozerie se creează o notă de intimidate, de confort al discuției, de bună cuviință și glumă. Se întâlnesc într-o biserică, deoarece locașurile sfinte erau unele din puținele locuri accesibile femeii medievale și unde putea să apară singură fără pericolul unei compromiteri morale. Biserica conotează sacrul, puritatea, angelicul, iar tinerele cred și sunt cucernice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fie perceput de cei din jur drept un ignorant, pentru că dă crezare unei femei, dar soția îi arată că autoritatea nu vine din percepția colectivă asupra unui lucru, ci ea este darul celor puțini și înțelepți. Melibeus consideră apoi de cuviință să ignore spusele femeii, bazându-se pe instituita concepție misogină a epocii, potrivit căreia femeia nu reprezintă decât răul și niciodată nu va exista una cu adevărat bună, după cum proclamase și regele Solomon. Dar Prudenția nu se bazează pe declarații
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nevasta:/ Mulți înțelepți ne-au dat povața asta.”1039 Scriitori analizați sunt umaniști profunzi nu doar pentru că aduc în prim plan condiția umană, dar manifestă o blândă înțelegere față de slăbiciunile acesteia: „Tirană-i pofta n orișice ființă,/ și surghiunește buna cuviință.”1040 Devin apărători ai 1036 Charles A. Owen, op. cit., p. 305. (trad. n.) 1037 Ibidem, p. 306. (trad. n.) 1038 Ibidem. 1039 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 494. 1040 Ibidem, p. 495. 278 cauzei femeii, fie că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tribunale. De fapt, este vorba de a găsi ceea ce este „mai bun și preferabil pentru cetate”; și iată cum se ajunge la o paralelă Între formula decretelor cetății („Sfatul și poporul au convenit”) - adică „Sfatul și poporul au crezut de cuviință că e mai bine să..., li s-a părut de preferat să...” - și tipul de Întrebare care se punea cel mai adesea oracolului: e mai bine și preferabil (loion kai ameinon esti) să facă așa sau așa?1 Răspunsul oracular
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de către Î.P.S. Eftimie Luca, episcop al Romanului. Ambele biserici (cea nouă și cea veche de la Făgheni) au clopotnițele așezate în față, lângă intrare, care stau ca niște bătrâne evlavioase, gătite de sărbătoare, cu straie curate și sobre, după cuviință. Biserica cea nouă păstrează încă urmele șantierului. Dacă îți arăți uimirea și întrebi de ce s-a construit noul lăcaș, părintele Hodoba te lămurește, zâmbind: „E ambiția tărnicenilor. De aproape o sută de ani își doresc această biserică. Și eu i-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
151 - nu sunt lucruri esențiale, de o gravitate căutată, cele pe care și le spun femeile, ci sunt pline de omenesc în aparenta lor banalitate. Prin această cozerie se creează o notă de intimidate, de confort al discuției, de bună cuviință și glumă. Se întâlnesc într-o biserică, deoarece locașurile sfinte erau unele din puținele locuri accesibile femeii medievale și unde putea să apară singură fără pericolul unei compromiteri morale. Biserica conotează sacrul, puritatea, angelicul, iar tinerele cred și sunt cucernice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fie perceput de cei din jur drept un ignorant, pentru că dă crezare unei femei, dar soția îi arată că autoritatea nu vine din percepția colectivă asupra unui lucru, ci ea este darul celor puțini și înțelepți. Melibeus consideră apoi de cuviință să ignore spusele femeii, bazându-se pe instituita concepție misogină a epocii, potrivit căreia femeia nu reprezintă decât răul și niciodată nu va exista una cu adevărat bună, după cum proclamase și regele Solomon. Dar Prudenția nu se bazează pe declarații
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nevasta:/ Mulți înțelepți ne-au dat povața asta.”1039 Scriitori analizați sunt umaniști profunzi nu doar pentru că aduc în prim plan condiția umană, dar manifestă o blândă înțelegere față de slăbiciunile acesteia: „Tirană-i pofta n orișice ființă,/ și surghiunește buna cuviință.”1040 Devin apărători ai 1036 Charles A. Owen, op. cit., p. 305. (trad. n.) 1037 Ibidem, p. 306. (trad. n.) 1038 Ibidem. 1039 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 494. 1040 Ibidem, p. 495. 278 cauzei femeii, fie că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acești bani unui alt student pe care nu-l vedeau și nu îl cunoșteau. Suma pe care cel din urmă o primea era înmulțită cu 3 de cercetători. La rândul său, acesta putea să răspundă dându-i cât considera de cuviință primului student pentru a-i mulțumi pentru gestul său. El putea de asemenea să păstreze tot și să nu înapoieze nimic... Într-o lume ideală, logică și demnă de încredere, primul ar da mai departe cei 10 dolari ai săi
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
flecarii. Îl sărbătorim toți, cu un zel idolatru, ne oblojim mizeriile lângă templul lui și îi stricăm liniștea cu festivitățile noastre dulcege. Nu ne mai este rușine de Eminescu! Iar nerușinarea aceasta nu se va vindeca decât după ce vom avea cuviința unui 15 ianuarie tăcut, rece, purificator”. Iată două citate care ilustrează perfect două mentalități, două perspective de abordare a lui Eminescu astăzi. Una e hagiografică, festivist-protocronistă, în perfect concubinaj uneori cu impostura și mizeria umană, cum am exemplificat mai sus
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
vechea mea boală a geloziei, ceea ce am tăgăduit, dar fără folos. După o oră de discuție, când aprinsă, când calmă, i-am arătat că pe bună dreptate găsesc că-și permite cam multe libertăți față de el și că depășește limitele cuviinței, deși nu are nici o intenție rea; după care am mângâiat-o puțin și ne-am despărțit Împăcați În aparență, ea plângând cu multă amărăciune. După aceea am ieșit și-am plecat cu barca la Temple. De aici, la Westminster Hall
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
antibolșevică, pentru care el fusese trimis a doua oară în Balcani 121. Iată, pe scurt, cât de diferite și de fluctuante pot fi perspectivele asupra celor petrecute în anii 1918-1919. Totuși, povestitorii au favorizat o singură narațiune, cu adnotările de cuviință; teama de "răuvoitori" și de "falsificatori ai istoriei"122 i-a urmărit întotdeauna. Deși nu mai sunt de mult contemporani cu cele povestite, istoricii, dar mai ales pedagogii, se simt încă datori să-și scuze eroii pentru opțiunile lor. Ignorând
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de Nicolae I. Antonovici, în lucrarea sa România în războiul european. Șase tablouri naționale alegorice reprezentând fazele îndeplinirii idealului nostru național (pentru teatru și serbări), Lupașcu, Bârlad, 1920. 187 Același orator (Vasile Sevastian, dirigintele școlii din Rădeni) a găsit de cuviință să lege marea istorie a neamului de istoria micii comunități aflate în sărbătoare. Astfel, el amintea, "în altă ordine de idei", că în aceeași zi "este și patronul băncii populare Ajutorul săteanului din localitate", care tocmai împlinea "20 de ani
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
tematizării naratorului joacă un rol apropiat celui de captatio benevolentiae, respectând riguroasele cerințe ale retorismului latin, de care parodia, cum am văzut, nu era străină. Iar atunci când simte nevoia introducerii unei doze de sarcasm în opera lui, Seneca găsește de cuviință să parodieze "poezia epică prețioasă și intenționat alambicată care se practica în cercurile clasicizante ale vremii și mai ales în școlile de retorică"146. În acest scop, introduce un poem ai cărui "protagoniști" sunt Febus Apollo, zeul soarelui, și Cynthia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a gândi). Parodia e unanim generată de confuzie: textul arborează de multe ori persoana întâi chiar în fragmentele de omnisciență aparținându-i impersonalei persoane a treia, deci naratorului. Acesta își construiește, în afara evenimențialului din text, un retorism aparte, găsind de cuviință să se întrebe, chiar atunci când ne așteptăm mai puțin, cum să procedeze pentru a construi personaje viabile, o intrigă tensionată, dacă e cazul să ironizeze America, binecuvântând-o cu un final fericit: "Dar cum să izbutesc să înregistrez în secvența
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]