3,433 matches
-
iulie 1830, independența Belgiei proclamată în același an și insurecția poloneză din 1830-1831. Eliberată foarte scurt timp de complicațiile orientale, fără ca acestea să se stingă cu totul, politica externă țaristă și-a concentrat atenția asupra acelor desfășurări, care amenințau să dărâme sistemul Sfintei Alianțe, deja grav deteriorat în deceniul precedent. Dezvoltarea crizei orientale și independența Greciei păreau să indice destrămarea Sfintei Alianțe. Principiile ei au fost încălcate de însuși țarul. Este însă adevărat că el s-a încărcat cu acest „păcat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
elemente, Să auzi cîinele lătrînd la ușa-nzăpezită, si bivolul în zahana mugind; 410 Să vezi un zeu pe fiecare vînt și-o binecuvîntare pe-orice vijelie; Să auzi șoapte de iubire în tunătorul vifor ce-a dúșmanului casă o dărîma; Și să te bucuri de tăciunele ce-i năpădește cîmpul, și boală ce-i séceră copiii, În vreme ce măslinul și vită cea de vie cîntă și rîd în jurul ușii noastre, si pruncii noștri ne aduc flori și fructe. Atuncea geamătul și-ndurerarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
realului, și piesa își schimbă cheia. Ne interesează mai puțin sau deloc comportările soților Popescu, unul față de altul, ca elemente de psihologie conjugală, și mai mult sau numai starea lor existențială, în speță cea a bărbatului care, după ce i se dărîmă lamentabil precarele certitudini de "șef" căzut în dizgrație, nu se mai poate regăsi în nimic, nici un act al său nu e autentic, nici o intenție finalizată, nici un gest nu-i redă sensul pierdut al vieții. Toate căderile, toate compromisurile, toate eșecurile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
făcut întotdeauna politică... Și peste tot în lume... Nici nu se poate altfel, părinte... (se instalează o pauză plină de suspecte tăceri...) Dascălul: ...Așa e... cum... tace părintele... Octav: Părinte, e adevărat că, aproape jumătate de secol, comuniștii au tot dărîmat biserici, au omorît preoți, au dărîmat în noi credința, că l-au dărîmat pe însuși Dumnezeu? E adevărat? Preotul: ...E adevărat... Octav: Bun. Atunci de ce nu le spuneți oamenilor, în biserică, la slujbă, că nu-i normal, că nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în lume... Nici nu se poate altfel, părinte... (se instalează o pauză plină de suspecte tăceri...) Dascălul: ...Așa e... cum... tace părintele... Octav: Părinte, e adevărat că, aproape jumătate de secol, comuniștii au tot dărîmat biserici, au omorît preoți, au dărîmat în noi credința, că l-au dărîmat pe însuși Dumnezeu? E adevărat? Preotul: ...E adevărat... Octav: Bun. Atunci de ce nu le spuneți oamenilor, în biserică, la slujbă, că nu-i normal, că nu-i creștinește să-i voteze tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
părinte... (se instalează o pauză plină de suspecte tăceri...) Dascălul: ...Așa e... cum... tace părintele... Octav: Părinte, e adevărat că, aproape jumătate de secol, comuniștii au tot dărîmat biserici, au omorît preoți, au dărîmat în noi credința, că l-au dărîmat pe însuși Dumnezeu? E adevărat? Preotul: ...E adevărat... Octav: Bun. Atunci de ce nu le spuneți oamenilor, în biserică, la slujbă, că nu-i normal, că nu-i creștinește să-i voteze tocmai pe cei care au fost împotriva lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Învățământul va fi de calitate. Din păcate, sesizăm o instabilitate a sistemului de Învățământ, datorită fluctuațiilor politice și mai ales ambițiilor și voluntarismelor unor persoane sau grupări politice. Aproape orice ministru și ministeriat Întronat au ținut cu tot prețul să „dărâme” ceea ce au construit predecesorii și să vină cu altceva În schimb. Elementele de continuitate au fost desconsiderate, chiar dacă unele demersuri s-au dovedit viabile. Necazul provine din faptul că nu s-a asigurat un perimetru de neutralitate la nivelul unor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
clipă prielnică și vreme pentru orice Îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naști și vreme să mori; vreme este să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme este să rănești și vreme să tămăduiești; vreme este să dărâmi și vreme să zidești. Vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești. Vreme este să arunci pietre și vreme să le strângi; vreme este să Îmbrățișezi și vreme este să fugi de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Îi spală, numai pe ea nu se poate curăți”. Și tot el zicea Într-un alt loc: „A-l Învăța pe aproapele este treaba unui om sănătos și nepătimaș, altfel la ce bun să construiești casa altuia și s-o dărâmi pe a ta?”. Iar avva Iacob, un frate al acestui părinte Întru căutare, afirma cam În aceeași perioadă: „Vorbele nu ajung: oamenii de azi sunt plini de vorbe. E nevoie de faptă. Fapta trebuie căutată, nu vorbele, pentru că vorbele nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
zi și noapte cu apele.Se poate spune că și el a avut un fel de Baladă a Meșterului Manole, care poartă, probabil, alt nume, dar în mod sigur a avut o longevitate de milenii.Și la el s-a dărâmat noaptea, atâta amar de vreme, ceea ce construia ziua, așa cum au pățit meșterii de la Mănăstirea noastră a Curții de Argeș. * Cele două țări aveau toate temeiurile și premisele să dezvolte relații apropiate, în cele mai diverse domenii. Încă din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
între ele." La începutul anului, fiind din nou la negocierile de dezarmare de la Geneva, am constatat că referirile la criza cubaneză erau aproape inexistente. Care criză? Trecea drept un accident de parcurs care a zguduit mecanismul balanței fără să o dărâme. Politicienii, la fel, nu o mai citau. Se lucra serios la destindere și coexistență pașnică. Teoreticienii însă și-au dat seama ce caz plin de învățăminte au la îndemână și au început să studieze ceea ce spărtura momentană permisese să se
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
atunci când soția lui a chemat o altă moașă, Dichtlin i-a spus că o să-i pară rău. S-a iscat o furtună cu fulgere și casa lui a fost atinsă. Altul declara că un bou care a fugit și a dărâmat gărduțul din fața casei lui Dichtlin a murit a doua zi (N. Cohn, 1976, apud A. Saunders, 1995, p. 113). În acest proces lent de acumulare a „statutului” de vrăjitoare, cel mai important factor este ansamblul reprezentărilor colective, tradiționale, despre lume
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de la circ, până la efectele speciale din filme, se caracterizează prin crearea unui nou tip de credință: În absența dimensiunii religioase (a sacrului), credința În „puterea” acestei magii se Întemeiază pe fabricarea miraculosului și menținerea unei iluzii care nu poate fi dărâmată de argumente raționale sau dovezi empirice. În consecință, Într-o civilizație „des-fermecată” (disenchantment), magia laică, produs al industriilor divertismentului, are o funcție de compensare, umplând golul lăsat de dispariția supranaturalului (G. During, 2002, pp. 28-66). Interesul (recent) al antropologiilor pentru activitățile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca recompensă pentru virtuțile sociale. ș...ț Uneori, cetățenii nu se mulțumeau să evoce trecutul, ci Îl reînviau: În 14 iulie 1794, la Rouen, Reims, Cahorts, Angers și În alte părți, machete ale Bastiliei au fost luate cu asalt și dărâmate În aplauzele spectatorilor. Acest eveniment ține de actul religios, care nu mai este o simplă imitație, ci o reluare a actului sacru inițial, din care oficianții și spectatorii extrag virtuți noi (R. Sanson, 1976, pp. 15-16). Comemorarea zilei de 14
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
legea lui Zamolxis, apropiată prin morala ei înaltă de creștinism, care ar fi înlesnit astfel introducerea religiei lui Hristos". Alți istorici, spune el, au susținut că "lupta creștinismului a avut să învingă zeii Romei..., idolii care au trebuit să fie dărâmați". Mai mult, el susține, cu vădită exagerare, că "nici una, nici alta (din cele două religii) nu fuseseră mai mult decât o lege impusă de sus, fără rădăcini și nu o realitate pentru conștiințe". Astfel, "religia lui Zalmoxis fusese credința aristocrației
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o parte din vechea cale comercială de uscat, care lega apusul de răsăritul Europei, prin Belgrad, Niș, Sofia, Constantinopol. Astfel, în 807, împăratul Nicephor a organizat o expediție împotriva statului bulgar și, în 809, armata lui Krum a asediat și dărâmat Serdica (Sofia), care apoi va fi ocupată definitiv de bulgari. În 813, Krum a asediat Adrianopol și a deportat 10-40.000 de locuitori bizantini, pe care i-a așezat în "Bulgaria de dincolo de Dunăre". În tot cursul secolului al IX
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin toată opera și nu există un motiv real de a-l considera pe Omul din Subterană mai ticălos decît este. De pildă, acestuia i s-a imputat (la modul serios) episodul ceaiului dintr-o replică adresată Lizei: „Să se dărîme lumea sau eu să nu-mi beau ceaiul? Dacă-i pe-așa, zic: dărîme-se lumea, dar eu să-mi pot bea ceaiul întotdeauna“. Nu mai departe decît într-un text cuprins între copertele acestui volum, în Soțul etern, un personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
totul se păstrează mai bine. Este în general un adevăr că ce e străvechi aceea se păstrează mai bine în întuneric, atât în lumea materială cât și în cea ideală. Ceea ce crește are trebuință de lumină, dară ceea ce decade se dărâmă mai ușor la lumină decât la umbră. De aceea, părinte, adause el cu o trăsătură satirică, ce juca împrejurul gurei sale, întunericul e foarte necesar pentru păstrarea instituțiunelor vechi. După ce se puseră camerele oarecum în ordine, contele s-a instalat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și cu arme de tot. felul, românii deveniră neîmblînziți și nu se mai mărginiră la pustiirea șesului cu târgurile sale deschise și cu ogoarele, ci atacară orașe întărite. În an[ul] 1191 luară Anchialos, siliră Varna să li se supuie, dărâmară cea mai mare parte a orașului Triadița (numită odată Sardica), despopulară Stumbion și târâră cu sine din orașul Nissa o însemnată pradă de oameni și vite. Împăratul, neputând veni în ajutorul. tuturor orașelor și ținuturilor încălcate și neștiindu-se hotărî
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toamna anului 1191, și anume în provincia Filipopole, și de astă dată ceva mai comod, luîndu-și și curtea de femei (... ) cu sine; ci prezența lui a fost îndeajuns pentru a stăvi cutreierările romîno-cumane. Jupanul sârbilor se ridicase asemenea ostil și dărâmase orașul Skopia. Isaac Angelos porni în contra lui, îl atacă lângă Morava cu succes, îl aruncă claie peste grămadă și nimici mare parte a oștirii sârbești puse pe fugă. Făr-a da pe la Nissa, împăratul merse pân-la râul Sava, unde se-ntîmpină cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Villehardouin conducea avangarda, corpul principal era sub contele Ludovic de Blois, ariergarda sub bătrânul doge Dandolo. Lucrările de-mpresurare începură cu mare zel, și ei nu cruțară nici o osteneală pentru a submina zidurile masive și puternice ale cetății și a le dărâma prin foc și puterea mașinelor; dar, fiindcă împotrivirea celor împresurați era tot atât de mânioasă și energică, toată osteneala împresurătorilor era de foarte puțin folos și, din cauza precumpănirii numerice a partidului rebelilor și ajutătorilor lor, nu prezenta decât puțină perspectivă de succes
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vâlfă, cumanii se-ntoarseră spre țărmul mării asupra orașului Rhaedestos, bătură cumplit pe generalul Theodoros Wranas, ce le ținea drumul în fruntea unei cete de latini ș-a unei trupe grecești, luară orașul cu asalt, târâră pe locuitori în robie, dărâmară din temelie toate zidirile și făcură înfloritorul port asemenea pământului. Așa de bine învățase cumanii de la oțăriții români acea aprigă ură contra grecilor, care trecu ca o nefastă moștenire, prăsindu-se prin neîntreruptă cultură, asupra urmașilor acestor din urmă și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al românilor și al cumanilor, în contra căruia nu mai cuteza să vâslească nimenea, se rostogoli de atunci fără a găsi împrotivire asupra orașelor Perinthus și Daonion, tîrî cu sine în robie populația de orice vrâstă și de orice sex și dărâmă valurile și zidurile. O soartă tot atât de dezastroasă avură orașele Arkadiopolis, Messene, Tzurulos precum și orășelul Athyra: pradă, pustiire, prinsoare, robie. Athyra își răscumpărase altfel deplina mântuire c-o mare sumă de bani, dar stătea sub prepusul c-ar fi cochetând cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru a supraviețui potopului de zăpadă, își construiește o casă-cetate, numită Vara = „loc înzidit” (12). Mai amintesc doar faptul că, în ambele variante ale legendei babiloniene a potopului, corabia mântuitoare este făcută după dărâmarea casei și, probabil, din materialele ei : „Dărâmă-ți [această] casă, construiește-ți o corabie !” (21, pp. 95 și 166). Arca este mai mult decât o casă. Ea este „casa lui Dumnezeu” (făcută la dorința și după planurile sale), deci un „templu”. Faptul că în mitul babilonian al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bate deci scândura ca să se reamintească timpul acelui cataclism, adică timpul în care Noe din ordinul lui Dumnezeu a construit arca, ca să se mântuiască dânsul și sămânța animalelor. Cât lucra la arcă Noe, ajutat de 100 oameni, pe zi, diavolul dărâma într-o noapte, deci perduse Noe speranța să mai termine arca, până ce spiritul sfânt n-a insuflat lui Noe să bată o scândură răsunătoare. Făcând aceasta și lemnele construcțiunii desfăcute de diavol, la baterea uneia numai din scânduri, prin un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]