139,825 matches
-
cea din Muntenia și din Moldova, și probabil că au avut impresia că era un fel de mezalianță. Nu era echivalent pe vremea aceea. Astăzi lumea nu-și mai dă seama de aceste" - Casa mare de pe Calea Victoriei, renovată și strălucitoare" - Da, e o casă Grădișteanu. Adică tot terenul acela dintre Calea Victoriei și unde cotește strada Niculae Iorga acuma, era un teren care aparținea familiei. Cel care a avut locul către Calea Victoriei era văr cu bunicul meu. Bunicul meu avea casa în
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
că am regăsit o grămadă de tablouri, așa pe la unii și pe la alții. Unele pe la o fostă prietenă a fratelui meu care i le-a lăsat și care a binevoit să mi le restituie. - Bine, și povestea miraculoasă a tabloului... - Da. De pildă, Grădiștenii ăștia care sînt destul de frumoși. Cred că e făcut, după spusele unui critic de artă, dl Radu Ionescu, el crede că ăsta e făcut tot de Hladek, de acel care făcuse miniatura cu Iancu Grădișteanu. Dar nu
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
în altă parte, și la începuturi, și deci n-au iscălit aceste tablouri, dar e clar că e făcut de un pictor de meserie, nu e făcut de un felcer oarecare pe-aicea... - Dumneavoastră vă atașați de obiecte ? - Foarte mult, da. Și m-aș atașa și de case. De pildă dacă aș fi putut să răscumpăr conacul care a aparținut familiei dinspre mama, aș fi făcut-o, dar bineînțeles n-am cu ce. - Dar mai păstrați obiecte pe care le-ați
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
Dar totuși salariul brut era cam același ca al unui ministru, dar era totuși mizerabil față de ceea ce aș fi putut avea. - Vreau să știu de unde pasiunea pentru istorie. Știu povestea aceea că în timpul Revoluției din Octombrie erați la Sankt Petersburg" - Da, e o poveste fantastică într-un sens. Adică în momentul cînd, după Mărășești, în fine,să nu uităm totuși că în lunile care au urmat situația în Moldova a devenit absolut dramatică, și taică-meu s-a temut că murim
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
să spun adevărul, mai cu seamă în momentele grave. Și spune : Nu, domnule, sînt româncă." Și ăla se îmblînzește "Ah, săracii români, noi i-am atras în nenorocirea asta. Dar doamnă, dar eu nu mai am nici o autoritate cu soldații." " Da, domnule ofițer, dar dumneata le cunoști limba, spune-le că sînt străină, că"" Și într-adevăr, omul, cu riscul de a fi împușcat, s-a întors din drum și a negociat cu pichetul de santinele. Au fluierat pentru cei de
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
mama. Și cu ajutorul femeii de serviciu de la etaj, avea un bărbat birjar, s-a urcat toată familia într-o birjă și am luat ultimul tren către Helsinki. Deci povești de basm! - Păstrați ceva în amintire din" - Nu, eram"Fratele meu, da! Fratele meu care avea patru ani, ține minte, povestește de puștile puse în piramidă. Știți cum se face la" - Deci fratele dumneavoastră păstra niște imagini" - Păstra niște imagini. Și ține minte de focuri de pușcă care se auzeau pe cînd
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
Cortina de Fier, dar n-am pierdut complet speranța niciodată. Niciodată. Și de îndată ce s-a putut, am venit." - Am citit în cartea dvs. că și fiica dvs. a învățat românește, ceea ce nu se prea întîmplă în familiile mixte din străinătate. - Da. Mulți"Chiar e destul de dureros. În cazul nostru, era cu atît de meritoriu că s-a apucat să reînvețe românește, pe care o uitase după atîția ani, pentru că nevastă-mea e franțuzoaică. - Dumneavoastră ați învățat-o ? - Era greu să zici
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
și de ajuns, a fost bolnavă, la vîrsta de 12 ani a trebuit să o trimitem la un sanatoriu în Germania. A stat un an departe de noi, cînd s-a întors, nu mai știa românește. - A făcut o școală? - Da, dar la vîrsta de 30 de ani, cînd era măritată, a făcut o școală. Da, asta înseamnă că totuși ea ținea la mine și simțea că-I lipsește ceva dacă nu vorbește limba română. - Nepoata dvs. vorbește și ea românește
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
trimitem la un sanatoriu în Germania. A stat un an departe de noi, cînd s-a întors, nu mai știa românește. - A făcut o școală? - Da, dar la vîrsta de 30 de ani, cînd era măritată, a făcut o școală. Da, asta înseamnă că totuși ea ținea la mine și simțea că-I lipsește ceva dacă nu vorbește limba română. - Nepoata dvs. vorbește și ea românește? - Aia mică, nepoata, dintr-un miracol, s-a măritat și ea cu un român, acum
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
nici un caz, fiindcă mănînc întotdeauna relativ puțin, și gourmet, ar însemna că sînt un om care știe foarte bine să aprecieze...Și mărturisesc că nu sînt foarte subțire la...Mănînc orice, mănînc lucruri foarte simple : cartofi fierți, macaroane, un biftec. Da, un biftec bun cu salată. Dar nu sînt omul care umblă după feluri gătite în mod foarte deosebit, cu sosuri...N-aș zice. Deci nu sînt un bun cunoscător. Îmi place mîncarea foarte simplă, aproape englezească, cu toate că e foarte proastă
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
danseze cu mine. Dar toată viața...Dansez singur, din cînd în cînd, cînd aud niște discuri mă apucă...Mi se mișcă picioarele singure. A fost o mare pasiune în viața mea. - Și acum? Care este pasiunea cea mai importantă? Istoria? - Da. Să mai am vreme, să mai scriu 3-4 cărți pe care le am în cap și n-am apucat încă să scriu. Asta este chiar mai mult decît o pasiune, o îngrijorare, un fel de panică pe care o am
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
cultural publică in extenso ce se afla în plic, justificarea președintelui juriului, Adrian Marino. Cartea lui Pleșu, este făcută praf, "moftangiul" de autor e demascat, în timp ce cartea lui Gelu Ionescu este ridicată în slăvi, pe modelul comunist "așa nu!", "așa da!" (Nu este prima dată că revista "democratică" Observator cultural împarte lumea intelectuală în tabere, pe distincția bine/rău, și dezbină ca să stăpînească, punîndu-l mai ales pe cel lăudat într-o postură de-a dreptul stînjenitoare. Și noi am observat că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
pe vremea comunismului, autostrăzile, într-acolo și-au concentrat eforturile și afacerile. Iară noi? Păi, noi ne mândrim cu suprema realizare a celor cincisprezece ani de genială dictatură proletaro-iliesciană: cu cincizeci de kilometri de șosea spre Marea Neagră. Bravo, Gogule! Ăsta da, efort de integrare europeană! De ce să facilităm accesul oamenilor și mărfurilor în și dintre Vest, când putem, noi și nevestele noastre, să ajungem în două ore pe plajele de la Neptun și Mamaia?! Lipsa de apetit pentru integrare are la București
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
-i exagerez rolul, cu totul modest. Grigore Cugler rămâne un scriitor minor, în ciuda acestei spectaculoase recuperări. Dar - mă întreb retoric - care dintre avangardiști nu e scriitor minor? Sunt curiozități estetice, dar nu mari valori. Disprețul sistematic față de marea literatură poate da altceva decât o literatură ...mică? Exercită atracția stârnită de sfidarea tradiției, înnoirea limbajului, excentricitate și experimentalism. Așa încât, dacă într-o antologie sau o sinteză a avangardei noastre contează, pe drept cuvânt, Mihail Cosma, Jacques G. Costin și Sesto Pals, nu
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
sau altul, eu aș defini ideologia prin ceea ce te face să nu poți gîndi anumite lucruri. Nicolae Manolescu: Un fel de mecanisme de obnubilare, de blocare. M.C.: De blocare și care sînt nu neapărat legate de un sistem politic. N.M.: Da, interesant. Deci nu atît ceea ce gîndești, cît ceea ce nu poți gîndi... M.C.: Exact. N.M.: Fără să fii conștient. M.C.: Fără. N.M.: Asta e. Aici e povestea lui Paul. M.C.: Aici e povestea lui Paul și el a exprimat-o cîndva
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
jargoane foarte complicate. Critica de poezie, proză etc., care se face în revistele mai importante și fără mare tiraj, este mai ales o critică scriitoricească. Adică un scriitor scrie despre alt scriitor. N.M.: Cronicari literari dramatici, nu există? M.C.: Ba da, există. Ei abordează limitat lucrurile. Criteriul nu e estetic, ci comercial mai peste tot. Dar ceea ce mi se pare interesant este că scriitorii, de exemplu John Updike, scriu cronică literară. N.M.: A fost studentul lui Nabokov la Cornell. Poate de la
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
totul mi s-ar eclipsa în minte? S-ar putea spune că m-am perindat patruzeci și ceva de ani pe lume fără să fi început măcar să înțeleg ceea ce se petrece. Presupunînd că într-adevăr se petrece ceva. Poate că da. Uneori, parcă percepi, pe ici pe colo, existența unui tipar. Lucrul trist este că eu nu reușesc să-l sesizez în ansamblu. Poate că există un sens, dar nu tu ești cel chemat să-l decodezi; sau poate că nu
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
adevăr o trunchiere: "Lasă dracu și servici și tot și dă fuga să își ia masca de gaze" (fanclub.ro); "dă-le dracu' de cărți, las' că le băgăm pe toate într-un computer!" (Cotidianul 2002); Pleacă dracu'!" (educv.ro); Da' ieși dracu' afară, nu vezi că am închis?!?!" (educv.ro). O descriere detaliată ar merita și construcțiile cu genitivul, cu valoare de întărire a reacției afective (de respingere sau admirație): genitivul postpus (prostul dracului) - sau cel antepus, și mai expresiv
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
Filip-Lucian Iorga " Nu am vrut să fac poezie, ci limbaj" - Nu pot să nu mă gândesc, doamnă Angela Marinescu, la încărcătura de discursivitate pe care, în mod inevitabil, o poartă orice interviu. Știu că nu vă place discursivitatea. - Da, eu nu am vrut să fac poezie, ci limbaj. Iar când faci limbaj, nu poți să fii discursiv. Poeții discursivi nu fac limbaj. Mai ales în Parcul și în Fugile postmoderne am vrut, în mod conștient, să fac limbaj. Trebuie
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
fac față, nici fizic, nici psihic; dar nu am rupt brusc punțile. Pentru mine, libertatea este de alt gen decât socială" - Vi se pare neimportantă existența unui model literar sau existențial ? - Tot spun că n-am avut nici un model. Ba da, am avut ! Kafka mi-a fost model, de la o anumită vârstă încolo. Are el o nuvelă, Vizuina, în care e vorba despre o cârtiță pe care o pomenesc mereu. O cârtiță care își sapă în pământ un tunel, casa ei
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
e prea mult pentru mine, că teritoriul respectiv nu îmi era propriu. Am accente mistice în scris, dar cred că orice om cu mintea întreagă are așa ceva. Iubirea, de exemplu, e mistică în mod natural. - Sunteți o profesionistă a melancoliei? - Da, sunt. Orice pierdere îmi dă senzația că mă îndepărtez de anumite lucruri pe care, până atunci, le consideram importante și că, până la urmă, era necesară, pentru că eu am câștigat în alt plan. Această translare pe un plan în care câștig
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
pentru reamenajarea Pieței Mari din Sibiu, pentru redefinirea vizuală a Timișoarei, pentru amplasarea Catedralei mult discutate - și nimeni după aceea nu-i respectă pe cîștigători și proiectele lor serioase, de ani de muncă, de studiu, de implicare profesională și morală. Da' ce nevoie avem noi de specialiști ? Aici, toată lumea se pricepe la de toate. Datul cu părerea, pe la colțuri sau la orice tribună, este mai presus de o imaginație debordantă, luxuriantă în cuvinte-imagini. Avem specialități! Stau cu gura căscătă și privesc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
un Apostol Bologa. Dar jocul ipotezelor nu se oprește aici. El are destinul său. Dacă ar fi ignorat, pentru că de atât de multă vreme nu mai avusese "nici o legătură cu patria ungurească", ar putea scăpa, s-ar putea strecura neștiut: Da, dar... Nu se va găsi, oare, nimeni să mă denunțe, din răzbunare sau din simplă plăcere?..." (ibidem, p. 25). Moartea îl pândește, dar nehotărârea îl țintuiește locului. Situația se complică și prin faptul că Remus Lunceanu are o soție și
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
înțelegînd, ca nimeni alta, dramele oamenilor în această perioadă de schimbare a regulilor jocului la nivelul societății. Lumea Marianei Codruț este lumea sacrificaților tranziției, a acelor oameni pentru care schimbările din 1989 au venit prea tîrziu spre a le mai da vreo șansă de adaptare la noua realitate socială. Este lumea celor tăcuți și neștiuți care își trăiesc decent, cu discreție, coșmarul cotidian al singurătății, sărăciei, lipsei de afecțiune, cu speranța că urmașii lor vor avea parte de o viață mai
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
și de funcționar inteligent al Băncii Mondiale, atinsese pragul ultim al posibilităților coardelor sale vocale. Mi-am dat seama pe loc, în calitate de psiholog, că trăirea sa adânc-electorală alunecase într-o zonă numită științific căderea în capcana simțirii isterice și putea da într-o tahicardie care bântuise prin Germania cam prin anul când Vasile Roaită trăgea să moară de sirenă... Sigur că m-am trezit speriat, am pus mâna pe telefon să anunț salvarea și pompierii... -Pompierii ?!, m-am minunat. -Da, domnule
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]