1,810 matches
-
lîngă tine... Dar femeie, era mai comod, dacă ar fi fost ceva, să nu stăm vecini, unul lîngă altul... Aurora auzea doar "unul lîngă altul" și se pierdea de tot într-o imaginație bolnavă. Aquiles dormea cu frică. Amenințarea cu "datul foc" nu era fără un suport real. Aurora era chiar pusă să ducă pînă la capăt acest act criminal. Seara, bietul om, controla dacă prin casă nu se află lichide inflamabile. Stătea treaz pînă adormea soția și, din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ajuns să nu mai aibă decât accepțiunea lui cea mai joasă: forța brută. Actorii publici nu mai au decât un singur țel, o singură preocupare, o unică specie de interogativitate: care pe care? Scuipatul a devenit o formă de dialog, datul la gioale - o metodă. În peisajul imperfect, dar decent al Uniunii Europene, facem figura unei rezervații de caftangii. Știu, și „la centru“, în țări cu democrații stabile, există conflicte, replici dure, nervi. Dar la noi ele au devenit pâinea zilnică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
plină zodie a Gemenilor; una spiritualizată cum a fost, cu patru luni Înainte, mult comentatul și recunoscutul Vărsător sau, cu Încă patru Înainte, Balanța. Iertare pentru această incursiune prin astrologie, nici pe departe Încheiată. Această spiritualizare nu este Însă un dat, ci rezultatul unei evoluții - mereu evoluția! - desfășurată Într’un lanț de patru zodii, evoluție reluată deci de trei ori Într’un an și care decurge, ca orice ține de știința spirituală, invers decât În acelea pozitive. Ca, de exemplu, succesiunea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a analizat o genă, „centimetrul“ de „bandă magnetică“ care Înmagazinează și perpetuează indefinit un caracter, ea a sintetizat-o apoi; ea a găsit calea introducerii genei În genomul, proiectul, barem al unei bacterii, precum Escherichia coli care produce astfel, Împotriva datului ei genetic, insulină sau interferon, de care omul, iar nu altcineva, are mare nevoie spre a se descotorosi de diabet, respectiv de cancer... Cuceriri răsplătite, la timpul cuvenit, cu Premiul Nobel. Dar un om nou, apărut astfel sau devenit nou
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
defectele. Și totuși, cine știe care-i calitatea și care-i defectul, În lumea noastră relativă? Așa că, fie arătând cu degetul doar calitățile, Îi rămân prieten... Femeia diferă - ca de la cer la pământ - de bărbat. Cer, pământ? Da, căci bărbatul e, prin datul lucrurilor, un teluric. Și aș putea spune că pentru prima dată În evoluția animală sexele unei specii devin un fel de subspecii, și doar omul Își asigură reproducerea, mai bine spus regenerarea, În baza unui contract, căci ce altceva este
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fel de minus, cu restul antitetic autotrof, un fel de plus... Cât privește pe fidelii mei ascultători, ba chiar și inspiratori mai ales când mă zgârâie protestând astfel la cine știe ce nefericită acțiune, pisicile adică, ele sunt pline de negentropie prin datul lor genetic; dar care se cere Întreținută, nu numai energetic, de o alta. Astfel, și ele râvnesc la un țoi, cu prea puține șanse Însă. Nu e vorba de cele discutate, căci pisica este o antialcoolică convinsă, dreptu-i de nevoie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cedeze apei. Care, devenită aghiazmă, capătă același biocâmp excedentar energetic, dar pentru mai mult timp - câteva luni. Deh! superioritatea evolutivă a viului... Dar blasfemia asta e doar pretextul pentru a oferi un sfat. Eu respect astfel de lucruri prin chiar datul meu genetic, pe când voi doar dacă căpătați răspuns la cele n Întrebări pe care vi le puneți. E vorba de aflarea și păstrarea compatibilității cu tot ce ne Înconjoară. De pildă, băutura. Căreia Îi putem pune eticheta de feminin ori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noroc cu Cristi, dar mă gândesc la aceia expuși la piață. Cum să vinzi ceva sortit independenței, odată scăpat de greaua perioadă dintre Înțărcare și adolescență, aceea În care mulți dintre noi „dau colțul“? Eu, pisoiul, știu să vânez, prin datul meu genetic și Învățătura mămicii - mai bună mămică nici că se poate -, dar sunt prea mic pentru a-mi adjudeca un șoarece. Dar trebuie să trăiesc. Cum? Păi există o categorie de animale numai potrivite vânătorii mele, mai ales că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu prea exacte Întru ale stării civile. Haide deci să rămân tot la Întâi decembrie, dar mai pe Înainte de era noastră. Și, cum amicul Cristi mă Înnebunește cu Triticum În loc de grâu, Felis În loc de pisică, Homo În loc de om, ajung iarăși la datul de acum, România În loc de Dacia, În fond același lucru. Înțeleg că sărbătoritul e sărac și nu poate „face cinste“. Cu sau fără asta Însă, el trebuie să primească urări. Prima și cea mai bună dintre toate, adică șansa de a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și pământului românesc, rânduite de însăși Pronia Cerească, hotare care au fost să fie Țara Românilor, având coloană vertebrală Carpații, cu văi și coline de la Nistru până la Tisa și de aici până la Dunăre și Marea cea Mare și Neagră. Prin datul sorții, Basarabia rar a avut parte de liniște și pace, căci toate nenorocirile, care de veacuri au venit și mai vin și astăzi asupra ei, de peste Nistru s-au năpustit asupra acestei provincii românești. Neamuri fără de lege și fără Dumnezeu
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
se află părțile considerate sacre, anume incinta sacră în mijlocul căreia se află arborele cerului sau coloana cerului, precum și hotarele și răscrucile 3. La Ipotești, arbori ai cerului rămân, deopotrivă, teiul și salcâmul: primul, pentru că era pomenit din vechime ca un dat, al doilea, ca lemn obișnuit locului pentru material de construcție și împrejmuire; ambii, însă, pentru mirosurile îmbătătoare ale florilor. Primul a crescut în sălbăticie, al doilea a fost cultivat pentru foloasele imediate. Eminescu le-a păstrat și remodelat imaginea, amplificându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Geniului însuși îi scapă. Fiind (poate) cel mai aproape de mâna divină, el are intuiții cosmice: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de aur din marea de amar3. Așadar, folclorul s-a născut ca un dat al poporului din mâna divină. Românul născut poet este intermediarul ales între realitate și Divinitate: poezia este un dar divin, iar dintre oameni, cel mai aproape de Creator. El primește și transmite 4. Prin urmare, se poate susține că Poetul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
feluri. Ea a pendulat între primatul biografismului (Sainte-Beuve) și acela al întâietății (absolute) a operei (Proust, Valery, Malraux). Marguerite Yourcenar, de pildă, (cea care spunea că biserica îi ascundea pădurea 7) a nuanțat această dihotomie, afirmând ordinea lucrurilor ca un dat natural care nu trebuie tulburat; căci dacă ele sunt cum sunt înseamnă că există, în spatele lor, o ordine ce trebuie respectată 8, așa încât omului nu-i este permis să tulbure ordinea Universului. Trebuie doar să o înțeleagă. Mergând pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
condiție sine qua non. Dar până a pune în discuție morfologia geniului, e cazul să se reliefeze prin ce semne s-a particularizat, înainte de toate, copilul obișnuit în ochii altora. Revenind la spațiul ipoteștean și admițând că geniul este un dat al naturii (sub al cărui suflu oamenii obișnuiți, oricâte eforturi ar face, nu vor putea sta niciodată), se poate spune că omul genial va fi fiind atins de aripa îngerului, căci acest om este altceva, ceva ce nu stă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Și-n sufletu-mi pusese poveștile-i feerici 79, o spune ca o rezultantă majoră a ființei copilăriei, nu atât din șarja amar-lucidă a maturității; la el, brazda reavănă a contopirii cu realitatea imediată a copilăriei pare a fi un dat imuabil, greu de răsturnat, cum lui însuși îi era greu să-l privească altfel decât ca pe un dat; un dat pe care l-a simțit călăuză credinciosă pe tot parcursul vieții. Un exemplu ilustrativ în acest sens ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
atât din șarja amar-lucidă a maturității; la el, brazda reavănă a contopirii cu realitatea imediată a copilăriei pare a fi un dat imuabil, greu de răsturnat, cum lui însuși îi era greu să-l privească altfel decât ca pe un dat; un dat pe care l-a simțit călăuză credinciosă pe tot parcursul vieții. Un exemplu ilustrativ în acest sens ar fi acela povestit de bunul său prieten Ștefanelli, atunci când, la Viena, datorită împrejurărilor, a făcut o fermecător de frumoasă declarație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aceasta mai târziu. Comentariul lui Eugen Simion este unul esențializator: iarăși copilăria: vârsta când ființa individului învață ceva esențial; și rămâne, în viață, cu ceea ce învață acum81. Ca orice conștiință juvenilă, copilul Eminescu a trăit misterul sfinților ca pe un dat al sorții, de neschimbat; una dintre dovezi ar fi și faptul că prin ceața amintirilor, mama, dulcea mamă, îi apare ca o ființă palidă, un înger (s.n.) care mi-a descântat copilăria cu glasul ei dureros și suferitor 82. Erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
atare. Și-atunci te conformezi. Te pătrunzi de taine neștiute ție, ca un mic actor de mare credință. Când ești copil, primești totul de-a gata; copilul nu se gândește dacă există sau nu Dumnezeu. Îl primește ca pe un dat, ca pe o existență atotcuprinzătoare, moștenită din illo tempore și ajunsă până la el pentru a-l ocroti de câte ori este nevoie. Copilul de la țară aude la tot pasul ferească Dumnezeu ! și trăiește având conștiința împăcată că această formulă îl va scăpa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unui ceasornic de perete 115. E parcă o scrisoare din temniță, atât de copleșitoare este melencolia declanșată de monotonia lacului. Privită din unghiul omului obișnuit, melancolia pare a fi "boala" poetului tânăr, cu care cochetează până la confuzie. Melancolia este un dat nativ cu care coboară chiar eul poetic din cer, odată cu harul divin și inexplicabil al creației. Lui Eminescu i s-au dat în așa măsură amândouă, încât le va resimți ca pe o adevărată povară; rămânând pururi tânăr 116, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a subliniat în Partea I a volumului. Ea are însă un rol și în configurarea artistică a unora dintre topoii universului liric. Constituind o dominantă în poetica eminesciană, cu legături evidente în sfera topoilor esențiali ai Ipoteștilor, aceste teme sunt daturi ale operei; iată de ce, ele merită întreaga atenție și o mai profundă sondare comparativ cu toate încercările de până acum. Dacă această categorie de teme ține mai degrabă de un spațiu geografic riguros definibil, o altă categorie, care va constitui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
speranța în reînviere a iubirii omului obișnuit, neimplicat, în pielea căruia spera să se fi simțit cu mult mai bine: Pot să mai re-nviu luminos din el ca/ Pasărea Phoenix?51 Numai că drumul acesta este unul fără întoarcere, un dat al naturii vizionare a poetului, pe care a trebuit să-l poarte întreaga sa viață până când darul însuși l-a mistuit. Intrinsec țesăturii poetice eminesciene, erosul se împletește cu starea poeziei. Din această perspectivă analizează și Eugen Simion poemul Venere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
urcă și hrănesc o poezie al cărei destin e greu de prevăzut, dar care își găsesc izvorul nu în pure abstracțiuni, ci în inegalabilele trăiri reflectate în poetica eminesciană. Afirmația din Geniu pustiu: Sunt un fantast 54 explicitează condensat un dat natural al poetului. Ce substanță ascunde această afirmație se poate demonstra prin analogie cu versul Eu rămân ce-am fost: romantic 55, știindu-se că romanticul a excelat întotdeauna printr-o imaginație debordantă, exaltată și a cărei origine se găsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pietre durerile le chiamă, nu este altceva decât Cântec născut din ceruri și-al mării crunt abis132. Cântecul și visul sunt indestructibile în laboratorul poetic al geniului, tocmai pentru că poetul noi spune El (adică noi, geniile) l-avem din cer133. Datul acesta, transpus în poezie (N-auzim noaptea armonia din pleiade?/ Oceanele-nfinirei o cântare-mi par c-ascult134), îl face să confunde murmurul universului tainic, perceput în toată măreția sa, cu versul său muzical și armonic. El n-are nimic comun cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de stele dedesubt/ Deasupră-i cer de stele și vor deveni încet-încet sursele primare ale luminii iscate din lumină, care, izvorând îl înconjor/ Ca niște mări, de-a-notul211. Corespondența cer-pământ (apă) exprimă o dualitate complementară obligatorie, ce-i revine Luceafărului ca un dat existențial în sine, întocmai precum soarele și luna, ele nu pot trăi separat, pentru că numai împreună dau viață universului. Luceafărul, deși călăuzește singurătăți, nu mai cade ca-n trecut/ În mări din tot înaltul,212 ci se întoarce în locul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să cadă peste ea În pat și s-o facă terci dimpreună cu copilul din ea, tot acel bălegar al vieții mele prin care zadarnic m-am străduit să-mi luminez viața. Chiar dacă suntem sortiți uitării și pieirii, datoria și datul nostru e să ținem minte totul absolut, la care ea a izbucnit iarăși În plâns, spunând că mereu a Încercat să-și Înfrâneze și să uite pentru totdeauna aceste porniri bestiale care-i Împovărează viața. Numai mărturisind neîncetat, Ortansa, viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]