1,546 matches
-
furtuni ale marii răsturnări orientale. România seamănă unei mici insule care mai curând ori mai târziu amenință a fi înecată de valurile unui imperiu slav de sute de milioane și acest pericol nu se poate desigur înlătura prin satisfacerea unei deșertăciuni, printr-un titlu pompos, printr-o scânteietoare coroană de rege. La acest articol n-avem de adaos decât că noua aspirațiune pare a deveni atât de costisitoare ca și așa numita Independință. Suma ce ne-a costat independința se compune
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
la Curte s-ar fi observat cu oarecare părere de rău lipsa d-lor Lascar Catargiu și general Florescu în ziua proclamării regatului. În adevăr amândoi bătrânii senatori au avut bucuria senină în acea zi de-a vedea, nu pentru deșertăciunea lumească a lucrului, dar pentru importanța lui politică în vederea unor evenimente viitoare, erigerea României la rangul de regat. Însă în această bucurie senină a trebuit să cază o picătură de amărăciune: fostul colonel de vânători, actualul general Leca, a luat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
amicul fratelui Rosenthal, sunt pe calea de-a deveni un al doilea Ierusalim. D. Rosetti n-a cruțat nimic pentru a-și asigura victoria. Scrisori autografe adresate cătră oameni oculți, lipsiți de orice merit și orice trecut politic, lingușiri aplicate deșertăciunii copilăroase a unor băieți de prăvălie, caracterizarea de rebeliune a actelor primăriei, neadevăruri și citări de acte apocrife în raporturile cătră rege, c-un cuvânt tot ce spiritul fanariotic de lingușire și minciună poate inventa, s-au întrebuințat pentru a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu Austro-Ungaria și că această comunitate cată să se manifeste prin fapte. Pîn-aci cităm pe "Pesther Lloyd". N-avem nevoie a spune că în relațiile României cu Imperiul austriac, cu monarhia habsburgică, formațiunea unui regat unguresc aparte, îmbibat de toată deșertăciunea și lipsa de omenie a unei rase inculte și suficiente, nu are nici o influență și nu joacă nici un rol. Ele pot fi bune ori rele, abstracție făcând de Ungaria și mai cu seamă de maghiari. Din contra, daca există în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a Domnului - care adoră pe Dumnezeu În duh și adevăr (Ioan 4, 23), se aseamănă În slavă cu Dumnezeu și sunt nemuritori Împreună cu El, primind viața cea veșnică prin Cuvântul, tot așa, cei ce se Închină acestora (zeilor) se aseamănă deșertăciunii demonilor și vor pieri Împreună cu ei În gheenăă”159. Sfântul Ambrozie al Milanului ne istorisește și despre martiriul fiilor preotului Eleazar. Astfel, Împăratul prigoni‑ tor Antioh a poruncit să fie duși la cazne fiii preotului Eleazar, mai Întâi cel mai
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni înscrise într-un album adolescentin: „Până când va târî sufletul mantaua mâhnirilor sfâșiate? /.../ Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe o bucată de pâne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tânguitor-juvenile, regizate în decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian în singurătate”, „clavirul... cernit și stins”, „serenada plopilor”, „sonata tăcerii”, „romanța apei” etc. etc.
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
acum abundent, atestă o fantezie asociativă extrem de mobilă, cu îndrăzneli „moderniste” în linia unui Adrian Maniu, prelucrând abil sinestezia simbolistă și forțând, în sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mâhnirilor sfâșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mâhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sunt ale unui poet oarecare: „iedera glasului tău în vânt”, „drumul ca o melodie se pierde”, „foșnetul serii de hârtie”, „În clavir sunt accente vechi, ca într-un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
frază, și cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste vestminte mincinoase nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. / Eu, mulțumită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei". Se face mult caz, astăzi, despre imposibilitatea de a cunoaște adevărata istorie, că învingătorii îi decid "adevărul", că istorie obiectivă nu există, ci doar "narațiuni" despre istorie, adică povestiri care țin mai mult de ficțiune decât de realitate. Eminescu o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ar fi de observat că, deși adept al atitudinii (și al examinării faptelor prin prisma ei) cuprinse în celebra formulă, autorul pare mai puțin înclinat (sau mai puțin capabil) să filosofeze pe marginea subiectului, să genereze contemplarea lumii din perspectiva deșertăciunii. Preocuparea lui pare a fi mai mult istorisirea faptului înspăimântător și înconjurarea lui în lamentații aducătoare de expresivitate. Cel ce a scris stihurile despre uciderea lui Grigore Ghica - text care lui N. Iorga îi provoca o iritare maximă: „banală plângere
VERSURI PENTRU MOARTEA DOMNULUI GRIGORIE GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
sunt sexul și banii. Aceștia sunt dușmanii de moarte ai nemuririi. Nu este deloc ușor să vă eliberați inima de aceste ispite. Este nevoie de Învățătura potrivită și de multă experiență personală pentru a percepe adevărul vieții și a Înțelege deșertăciunea ispitelor lumești, fie ele sex, bani sau glorie. În această privință, chinezii din vremurile vechi ne Învață că femeile frumoase sunt bărci care ne poartă către țărmul morții, bogățiile pământești sunt străine vieții, iar copiii sunt datoriile din viața actuală
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Întâi până la capăt. Cu cât sunteți mai lipsit de noroc și mai frustrat, cu atât sunteți mai aproape de găsirea unui dascăl potrivit. Prin aceasta Înțeleg un dascăl În ale vieții, care să vă poată arăta esența vieții, despuiată de toată deșertăciunea și fala ei. Cu cât Învățați mai multe despre filosofia vieții, cu atât veți ajunge mai repede la marea revelație că totul este deșertăciune În această viață trecătoare. Dao Începe cu efortul autoimpus de a nu privi la bărbații sau
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Înțeleg un dascăl În ale vieții, care să vă poată arăta esența vieții, despuiată de toată deșertăciunea și fala ei. Cu cât Învățați mai multe despre filosofia vieții, cu atât veți ajunge mai repede la marea revelație că totul este deșertăciune În această viață trecătoare. Dao Începe cu efortul autoimpus de a nu privi la bărbații sau la femeile frumoase și a nu asculta muzică decadentă. Cel care se poate preface surd și orb la tentațiile externe se află deja pe
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
perechii corelative pe care o discutăm (compară cu supra, 2.1.4). Și nu doar trupul cunoscu acea schimbare la față:√ ci și credințele și mitologia, percepțiile și conștiința, limbajul și valorile căzură deodată ca un sistem energetic, se dovediră deșertăciune și urâciune în ochii Domnului (M. Cărtărescu, Orbitor) El nu doar cunoștea oamenii, √ ci și îi stăpânea: iar înstăpânirile sale erau întotdeauna strivitoare (H-R.Patapievici, Zbor în bătaia săgeții) Cântarea lor nu este însă doar expresia bucuriei, comentariul grațios al
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
în care vocabula între dobândește conotații diferite în raport cu cele geopolitice. Nu e de mirare că, în această ordine, psihologia sud-esticului e desenată oarecum manicheic, precum în poemele lui George Magheru: "O mână făurește în înțelepciune, / Iar pentru cealaltă tot e deșertăciune. / Pentru o mână frumusețea-i ordine, /în cealaltă e haos și dezordine; / O mână e de marmoră de Păros/ Iar cealaltă de lut și haos" ș. a. {Judecarea lui Balkaneus). Tot de aici, proiecțiile moralizatoare și îngroșările caricaturale ce specifică - precum
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
maladiile de destin, împlinirea actului și refuzul sau ratarea lui, neodihna și indolența. Câtă vreme nu există un sens prescris al vieții finite, din iminența sfârșitului se pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument pentru faptul că nimic nu are sens și că orice act se absoarbe în vanitatea lumii. Dacă este resimțită ca provocare, șansă și prilej, atunci ea poate fi folosită ca argument pentru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ianuarie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, Un sighilion patriarhal, pp. 158-159: "Ierimia, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Constantinopolului - Noua Romă - și Patriarh Ecumenic. Fiindcă din nou Biserica Vechii Rome, înșelându-se de mândra deșertăciune a astronomilor săi, cu nechibzuință a schimbat preafrumoasele așezăminte despre Sfintele Paști, stabilite și hotărâte de cei 318 Sfinți Părinți ai Sfântului Întâi Sobor Ecumenic din Niceea, care cu cea mai mare sfințenie se respectă de toți creștinii din întreaga
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
se trudește cultura apuseană, de jos în sus, în loc să aștepte coborârea cerurilor. Credincios creștinismului primelor timpuri, Răsăritul a păstrat nealterată așteptarea sfârșitului și acest sfârșit ca țintă a strădaniilor sale. El nu s-a lăsat răpit pe plan religios, de deșertăciunea controverselor fără rost, sau de arhitectura supusă stricăciunii...". 8 Pentru o mai bună înțelegere a problematicii teologice extrem de delicate a iconomiei, a se vedea Pr. Arhim. Dr. Chesarie Gheorghescu, Învățătura ortodoxă despre iconomia divină și iconomia bisericească, ediția a II
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
calitatea tehnică, ci și înseși caracterele picturii și poeziei lor sunt foarte diferite, chiar divergente. Un mic animal grotesc vrea să ilustreze versul lui 176 Blake, Tyger ! Tyger ! burning bright... (Tigru, tigru care arzi...) Thackeray și-a ilustrat singur Bâlciul deșertăciunilor, dar caricatura cu surâs afectat a lui Becky Sharp n-are nimic de-a face cu personajul complex din roman. Există puține asemănări de structură și calitate între Sonetele lui Michelangelo și sculptura și picturile lui, deși în toate putem
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
intre în serviciul diplomatic rus13. Cu toate acestea, declinul societății internaționale și al moralității ei, care uniseră monarhii și nobilimea creștinătății, este evident spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Declinul nu a fost nicăieri mai dureros de clar ca în deșertăciunea teatrală a încercărilor verbale ale lui Wilhelm al II-lea de a-l opri. El i-a scris țarului rus în 1895, referitor la francezi, că: Republicanii sunt revoluționari de natura. Sângele Maiestăților acestora este încă deasupra acelei țări. A
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
săi numesc "demonice" structurile distructive care prevalează asupra elementelor creative. De asemenea, ideea de kairos este definită ca moment al intersectării veșniciei cu istoria pentru a da naștere unui nou început. În același timp, tot ce este istoric este supus deșertăciunii pentru că nimic din ce este lumesc nu este eliberat de sub puterea demonicului. Scopul platformei lor politice era o societate teonomică similară Europei secolului al XII-lea.146 Este semnificativ că mulți dintre acești gânditori simt actualitatea teologiei istoriei inaugurate de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
marilor prozatori interbelici, Rebreanu, Călinescu sau Camil Petrescu, mai ales, ca și caracterul anticalofil al scrisului, pe care îl subliniază scriitorul însuși, prin mărturisirea preferinței pentru arta care are în vedere, în primul rând, "structurile interne ale lucrurilor, "dezbrăcate"" de deșertăciunea formelor care, în scris, devin detalii "inutile"", atestă înrâurirea pe care o are asupra scriitorului creația de valoare, indiferent că se înscrie în sfera romanului obiectiv sau a celui subiectiv. Construit sferic/simetric, asemenea romanelor lui Liviu Rebreanu, Marele zid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
festivist exaltat, iar în tonalitatea scripturală nu poate fi obturat și un sunet mai grav, mai întunecat, mai sceptic uneori. Mai mult decât atât și rog să fiu corectat dacă greșesc destinul general conturat de istorie pare atenuat de umbra deșertăciunii invocate de Eclesiast și aici, în deplină concordanță cu "ideologia" eminesciană, pe care d-l Theodor Codreanu o evocă, pe cât de competent pe atât de nuanțat. Nu e o distincție dominantă a scriiturii, dar ea poate fi citită ca o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o extraordinară analiză comparativă între poezia Timbru și poemul Memento mori, criticul identifică o serie de apropieri izbitoare între cele două producții lirice, ajungând la concluzia că "performanța unică a lui Ion Barbu este că a concentrat vasta panoramă a deșertăciunilor din Memento mori doar în pătratul zilei unui catren, transformând o epopee într-o teoremă lirică". Dar, așa cum argumentează autorul acestui volum, poetul nu s-a lăsat sedus doar de perfecțiunea și bogăția sensurilor versului eminescian, ci și de romanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
compartiment n-ar fi repertoriul de slugi de casă Hogarth, casa în alb vedenie, peluza albă, șicul ei semibolta pe aripa dreaptă, melcul fecundează cu sine însuși în vis, obține vise, nu vă mai numesc slugi, vă numesc prieteni! înlocuind deșertăciunea peisaj, clipele de negru compact Ruginoasa Tîrgu Frumos DN 28 așteptare răsplătită, mașini-trasoare descriu cotiturile cu încetul, de credință pînă aderă la tren, negrul nopții moaie înghețul, Tîrgu Frumos crucea începînd din deal, țigara același loc, aceleași gesturi, patru chiștoace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
exterioare după veacuri, poalele nu-i sînt nici tencuite, suspensiile de lumină pe ceasul Amurg, vine ceasul și acum este, papistașii mai aproape, îmbogățiți și ei nemăsurat în zile de praznic, faciamo festa tutta via! Întors către Sine paliativ la deșertăciune, km 63+5 peste Moldova la munți luați în nume propriu, dar nu în desfătări se va opri dorul omului, te-ai obișnuit cu binele, cum să vreau să se termine, că sînt om din lume! angajez destinele altora, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]