1,962 matches
-
antenele. Trebuie știut tu că lor nu place distrus alți oameni dușmani. Ei spune mare păcat ucis ce e viu. Ei întreabă dacă voi nu bahlah aveți. - Cum adică? - Părinți vor știe dacă oameni nu avut undeva semeni nu așa deștepți, bahlah, pentru ca să dușmani transforme în ei. Nu e bine ucis pe nimeni. Bella își simți tot sângele cum îi năvălește în obraji. - Și dacă noi nu avem o ființă în care să ne transformăm dușmanii, înseamnă că n-au să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de Z, oare nu acolo ar fi trebuit să fim, în loc să umblăm după alambicul ăsta? Johansson surâse trist. - Bătălia aia e pierdută. Nici tu, nici eu și nici chiar cu toții împreună nu vom putea stăvili ceea ce cred eu că a deșteptat Bella acolo. Animalele alea oribile au să ne distrugă pe toți, indiferent dacă el știe sau nu lucrul ăsta. Nu avem de ales. Știi la fel de bine ca și mine... Barna oftă din rărunchi. - Ai dreptate. De fapt, gândul care nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
curând așa o să fac și eu. Primejdia, care mă neliniștea totuși, nu-mi provoca insomnie. Și adormeam la loc de fiecare dată, ai fi zis că încercam să construiesc un zid în însăși materia somnului. p. 147 Când m-am deșteptat, Sigrid nu mai era acolo. Am țâșnit din cameră, strigând-o, panicat. -Sunt aici, îți aduc micul dejun la pat, răspunse ea. Liniștit, mă dusei să mă stropesc cu apă înghețată. Am auzit deschizându-se ușa care dădea în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
neci suflarea cea dulce și mirositoare a unei femei... Eu, dimpotrivă, am să-ncerc a împrospăta ș-a idealiza în el ideea acelei femei... Am scris un cântec ș-am să-l cânt azi la ospăț... Prin visăriile vinului voi deștepta visul cel frumos al acelei femei albe... Ea-l va însufleți, îl va-ntoarce... De nu, nu strică! ARB[ORE] Ea-l va întoarce! Și știi tu cine-i acea femeie pe care vrai s-o scufunzi în inima lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scrisoare Scrisă chiar de a ta mână, Lăpușnene, de scăpare; Și pe când uitam cu dânsul datoria de soție, Trup fără de vro voință și cuprins de nebunie... Tot el a trimis în taină să-l ucidă... l-a ucis. Cum mă deșteptai atuncea din grozavul, negrul vis... Nu i-a fost de-ajuns o moarte... trebuia rușine-adîncă, Trebuia ca la mormîntu-i să urmeze-o pată încă, Trebuia ca, cu rușine, să mă-mbrac în negru port Și să nu-ndrăznesc privirea-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și mormânt... noapte și lumină... demon și angel. Una merge pe mărirea unui Cezar.......... cealaltă se-ngroapă-n praful unei curți vechi și meditează asupra ruinelor lumei... Partea [a] II [-a] a visului Satan ce învinge... partea mea cea forte... deșteptată numai din când în când prin a doua a mea ființă, prin ființa de înger care geme din când în când prin glasurile poporului - - și sperie, ca dintr-un somn de moarte, partea mea întîi, ce învinge alături cu Mihai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chin s-o poarte Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mărei moarte! ANUL 1848 [sau] MOARTEA - MORS (apare din pământ într-o haină simbolică) 2254 Sunat-a moartea aspră... tu-n lume ce aștepți? Au vrei tu ca poporul român să îl deștepți? În van îți e chemarea și cântecul în van: Necată-i românimea pe-a lumei ocean. Cu suflet rece, aspru, sublimul rege Nord Va amorți pe liră-ți românul tău acord Și fiii plini de viață ai Asiei pustii Vor stinge
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nori! Muzica urmează misterioso. Negura lăsată cu desăvârșire - O pauză - Când se ridică iară, scena e ca întîi; același trunchi, aceeași galbenă lumină de lună străbate prin stâncile sdrobite și lumină planul cel ruinat. Mureșanu arată că s-ar fi deșteptat dintr-un somn neliniștit, cu visuri de-o impresiune puternică. Fruntea sa e osândită și fața în delir adânc. Muzica melodramiză încet aria lui Deșteaptă-te române El o declamă încet și espresiv, rezemîndu-se cu mâna stângă pe liră. ) [VARIANTA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Poporul, ochii-n lacrimi, jură în ceasul sunt C-o Românie una esistă pe pământ Și au făcut Credința, Voința lor cea tare Din două țari mici, slabe, o Românie mare. Când oasele-mi albite destul îs și ajung Ca să deștepte-o țară din somnul ei cel lung Ce poate face-atuncea sufletul meu cel mare, Care din noaptea morții înfiorat apare, Sufletul meu de flăcări, de veacuri dezmierdat? Zburam, un basmu palid, prin cerul înstelat, Pierdut, într-a mea noapte, pân
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că viitorul cu lan de flori s-așterne. Ca Spiritul Genezei de fericiri eterne E îngerul ce-apare... sub chipul de regină, Ca să domnească lumea ca ziua cea senină, Ca roza cea vergină ce doarme și visează Pîn'n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. Nu știai că destinul, în vocea-i de aramă, În fruntea unui popol, ca să domnești, te cheamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
momente în viața popoarălor când...... " "Este trist lucru ca...... " Cînd........... " "... este de datoria oricărui cetățean român... " Da, d[omni]lor! Vedeți acvila română a lui Ștefan și Mihai zburând prin aerul românesc și, cu zgomotul român a românelor sale aripi, deșteptând inima romînimei române și speriînd lumea neromînă. Da, d[omni]lor! Traian, împăratul romînilor...! " {EminescuOpVIII 378} {EminescuOpVIII 379} TEATRUL TRADUS VÎRFUL CU DOR BALADĂ ROMÎNĂ ÎN TREI PĂRȚI Textul de F. de Laroc [Carmen Sylva ] Muzica de Zdislav Lubicz Traducere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și oasele mele nu vor să mă mai servească. (șede) Curios, ce nu ți se-ntîmplă într-o singură zi, de multe ori atâtea încît ți se pare vis și la sfârșitul zilei îți freci fruntea spre reamintire, ca și când te-ai deștepta din somn. (merge-nspre fereastă) Să șez în pace nu pot! Acuma o fi la director!... Cum s-o fie purtând el? O cum aș vrea să-l văz. Are multă finețe el, maniere la vorbă, la intonație. Dă-i Doamne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fost odată nu mai poate ca să fie, E că acea fericire care-n mână ai avut-o Ai pierdut-o pentru tine dar și mie mi-ai pierdut-o. Cine știe dacă-n urmă amoroasa ta văpaie N-ar fi deșteptat în mine iar a inimei bătaie, {EminescuOpVIII 463} N-ar fi încălzit de-a pururi învălișul ei de gheață Pentru a schimba cu totul amărâta mea viață? CHALKIDIAS Da... Te-ai amăgit în mine... Ce păcat! LAIS Dezamăgit Ești și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
A vorbi este ușor. LAIS Însă cum e cu putință să te schimbi așa, deodată? Care zeu, cuprins în suflet de-o invidie ciudată, A putut să amorțească al tău cuget de er u?... O, ascultă-mă pe mine și deșteaptă-te din nou, O, pătrunde-te-n adâncul unei inimi turburate Cumcă cel ce nu e liber este mort pe jumătate. Deci arunc-a ta viață pîn' ce nu e de ocară, Până nu-i încă pătată de robia cea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate acele crude imputări ce ți-am făcut. Dând altuia pentru mine toate câte le-ai avut, De viața ta întreagă pe deplin te-ai lepădat, Încât șters este trecutul... LAIS (la pieptul lui) O, noroc neașteptat!... E un vis? Deșteaptă oare sunt? Ah, nu mai pot pricepe... Însă haide. Haide-afară, casa asta încă-ncepe Ca să-mi facă silă... Vino!... Nu așa! (ea sună într-un disc) Ei, Timas, vină! (TIMAS vine pe ușa din stînga) Haina ta repede. Dă-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
domniei-tale. Alergai acasă; neciodată în viața mea decât atuncea n-am auzit o voace mai clară, care striga ca o amerințare în fundul sufletului meu." Fugi! Aleargă! " striga voacea din mine și eu zburam mai mult decât mergeam. - E Iulia încă deșteaptă? întrebai pe-un servitori ce-mi ieși înainte. - Contesa? întrebă el. - Da, da, contesa!... - Contesa e desigur încă deșteaptă, căci a trămis de-abia de cinci minute nu știu unde pe camerieră. {EminescuOpVIII 572} Eu alergai în camera soției mele. Iulia sta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spre a nu fi silit de a-i urî. Te găsii pe domnia-ta și pe Iulia, soția d-tale... era fiica ei; ea era frumoasă și încă neci o tentațiune n-o pusese în lumina-i adevărată. Atunci se deșteptară pentru un moment vechile mele visuri de un amor fidel și escuzam pe maica din cauza fiicei; pe maica ei o iertam, care lovise așa de adânc cel mai sânt din toate simțămintele, dacă esistă într-adevăr ceva sânt în scurt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să binevoiască a uni al său glas cu al lui. Henrietta, împinsă de o putere căriia nu putea a se împotrivi, cântă cu dânsul; se auziră atunci două glasuri cerești ce murmura foarte dulce o muzică scrisă pentru îngeri. Nina, deșteptată de această armonie dumnezeiască, se sculă în uimire, crezând că se află în farmecul vreunei vedenii de noapte, dar nu cuteză să intre în camera fiului său. Locuitorii Sorrentei, ce venea de la sărbătoarea din Neapol, se opriră dinaintea casei lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cerber, căci am ajuns la disperare din cauză că nu-mi pot face înțeleasă concepția mai largă. (Charles Sanders Pierce) Fac și io-n așa fel să mă țin după unul. Mai vine unul, tot la fel. Hopa, gata, deja m-am deșteptat. Apăs pe buton, nimica. Ăia băgau cardul, apăsau pe buton, extrăgeau și gata. Hai să mergem la ăia cu guguloaiele. Era o barieră lungă vreo 20 de metri. Vreo nouă jumătăți de șosea. Apăs pe butonașul roșu, apare pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
când, Îi dă câte o lovitură și lui Hitler. Actual și combativ, nu?”. Nu era ușor să-i urmărești codul, să-ți câștigi porția de râs. Florin Mugur descrie asemenea scenă de năuceală: „Sună telefonul. Unsprezece și ceva, Întuneric. Te deștepți din somn, buimac. - Da, cine e? - Paul. Ai auzit ce i-a spus amiralul Nelson lui Alioșa Karamazov? - Care amiral, ce...? Te dezmeticești greu. Cine să fie amiralul? Dar Alioșa? Despre Dostoievski au scris mai mulți, Îi treci rapid În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
bacalaureat până ce a trecut dincolo de suferință), dar mintea lui a călătorit prin cele mai ascunse tainițe, a scormonit cu Îndârjire de miner străfundurile gândului său bogat, și-ale trupului altoit cu abcese și cangrene (...). Te desprinzi din fiecare pagină ca deșteptat dintr-un vis. Cum sunt unele vise despre care-ți vine greu să crezi că au fost Înlănțuiri eliberate de controlul rațiunii. M.Blecher a fixat ca pe fluturi coșmarele În slove: acul a Înțepat numai viermele, dar aripile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
îi scot pantofii din picioare. Pe stradă trece un camon. Mi-e teamă că-l va trezi. Dar nu, el doarme în continuare, visează. Mă întind lângă el și adorm și eu. Din când în când, gălăgia de afară mă deșteaptă. Am senzația că nu l-am mai văzut de atât de mult timp, că mi-e dor de el. Mă tem că se va trezi și îmi va spune că trebuie să meargă mai departe. Îi dau jos haina, cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Durerea iese la suprafață. Groaza. Apele cresc, au cuprins-o până la gât acum. Îl aude pe tatăl ei urlând. Lasă-te păgubașă! De ce e atât de liniște aici? De ce te uiți la mine, Micuță Lună, ca un suflet care se deșteaptă? Am ghicit? Au cotropit lupii, în cele din urmă, țara mea? Încetează! Nu mai tremura ca o lașă! ... Bănuiesc că nu mai pot face... nimic. Armata a fost întotdeauna punctul meu slab. Tovarășul președinte nu mi-a lăsat suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bună și avea în colțul gurii un zâmbet ascuns. „I-ai iubit la vremea aceea pe comuniști fiindcă au adus electrificarea în sat?” „De fapt, la vremea aceea îmi erau indiferenți... Dar unde rămăsesem? A da, și animalele tocmai se deșteptaseră. Știi, când animalele se deșteaptă, ele încep să vorbească și le auzi de peste tot. Frânturi de sunete vin către tine de pretutindeni, din fiecare ogradă. Bunicul tău a scos boul afară din grajd. Cu boul mă deprinsesem eu bine, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gurii un zâmbet ascuns. „I-ai iubit la vremea aceea pe comuniști fiindcă au adus electrificarea în sat?” „De fapt, la vremea aceea îmi erau indiferenți... Dar unde rămăsesem? A da, și animalele tocmai se deșteptaseră. Știi, când animalele se deșteaptă, ele încep să vorbească și le auzi de peste tot. Frânturi de sunete vin către tine de pretutindeni, din fiecare ogradă. Bunicul tău a scos boul afară din grajd. Cu boul mă deprinsesem eu bine, era vânjos și se mișca fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]