1,473 matches
-
de pe Eufrat în care iudeii biblici au fost aduși ca robi, se intenționează aducerea în prim-plan a mundanului omenirii decadente, a cotidianității profane în care omenii cetăților au uitat Divinitatea și s-au dăruit deschiderilor demonice. Despre acest mundan decadent rostește vocea angelică, în continuarea textului Apocalipsei: "A căzut Babilonul!" (Apocalipsa 14.8) Și eul meu, cu rădăcinile coborâte în infern după însemnarea cu semnul fiarei, se află în mijlocul acestei universale cetăți și se prăbușește împreună cu gigantica ei structură. Dar
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pereții turnului istoriei. Căderea acestui turn precum și a cetății ce-l împresoară este un eveniment ce reiterează ceea ce s-a petrecut, în plan transcendent, prin căderea luciferică. Cetatea Babilonului și Turnul Babel reprezintă mundaneitatea trecută, prezentă și viitoare a omului decadent și soarele malefic în jurul căruia aceasta gravitează, steaua egoismului ontic-exclusivist ce nu și-a păstrat la sine decât templele de unde surâde din icoane mereu aceeași fiară ce l-a însoțit ispititor pe Adam din răsăriturile Edenului și până în apusurile timpului
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la sine decât templele de unde surâde din icoane mereu aceeași fiară ce l-a însoțit ispititor pe Adam din răsăriturile Edenului și până în apusurile timpului. Căderea Babilonului, evocat de strgătul angelic, este o prăbușire finală în care scena istoriei omului decadent este inundată de triumful sluțeniei sufletești, urâciunea evocată în atenționările cristice și ale profetului Daniel (Matei 24.15), (Daniel 12.11). Sfârșitul lumii sosește atunci când urâciunea pustirii coboară peste locul sfânt, dar și peste întreg pământul. Este așternerea clipei apocaliptice
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fiarei a determinat umplerea cupelor mâniei divine, iar acest eveniment generează, la rândul său, necesitatea revărsării acestora. În esență, Divinitatea și chiar îngerii doar asistă acest fenomen al revărsării. El vine de la sine, este urmarea firească a umplerii depline. Omul decadent a turnat în aceste cupe propriile opțiuni otrăvite, iar acestea se revarsă peste ființa sa în mod firesc, urmând o normalitate cu vădite aspecte fizice, orice vas plin fiind dispus la răsturnare și deșărtare. Este drept că mâna divină întoarce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
specificului național", exaltând poezia populară și cerând o limbă cu "adevărat romînească". Schopenhauerismul ar fi trebuit să ducă pe Maiorescu la concepția artei pure, și, dimpotrivă, l-a făcut precursor al tendenționismului sanitar al artei "sănătoase", scutite de "efeminarea scrierilor decadente". Termenii sunt întorși. În vreme ce după filozoful german arta e o condiție a purificării, după criticul român puritatea (simțiri "curate și alese", "nobleța de simțimînt") e o condiție a artei. Maiorescu nu cercetează structura operei de geniu, ci numai efectul asupra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trecutului literar și istoric al acestuia și puterea originală de a crea". Punea însă condiții de conținut, precum rezultă din expresii ca "grele rătăciri estetice și morale", "a înfățișa stări reale din viață". Avea oroare de cărțile "subversive", iar pe decadenți îi voia "țintuiți la stâlpul infamiei". Criticile în sine sunt însă superficiale și fugitive. LITERATURA DE PESTE MUNȚI Nota particulară a nuvelei lugojanului Ion Popovici-Bănățeanu (1868-1893), continuator al lui Slavici, cu același fel de oameni mocniți, tardivi în desfășurarea sufletească și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
S. Mehedinți salută din partea Convorbirilor "primăvara literară", aducătoare de "adevărată răcorire sufletească". Punctul de vedere era însă tot etic, în direcția semănătoristă, întrucît se cerea scriitorului să-și caute inspirația în "însăși ființa sufletească a poporului romînesc", evitând "florile răului" decadent din străinătate. MIHAIL DRAGOMIRESCU Clasicismul lui Mihail Dragomirescu (1868-1942) se întemeiază pe noțiunea de capodoperă, nu fără un preconcept etic strecurat în vestminte strict estetice, deoarece comandamentul unui echilibru interior al capodoperei îl îndeamnă pe critic să detesteze arta nouă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acestei literaturi, s-o numim fază Conachi, și cu a doua, s-o numim faza Alecsandri. Ambele faze sunt condiționate de influențe străine și se definesc și prin aceste influențe. Prima fază, a lui Conachi, e datorită influenței literaturii clasice decadente franceze și influenței literaturii neogrecești, care seamănă cu prima: e vremea sentimentalității fals-exagerate, a abstracțiunilor personificate, a mitologismului, a subiectelor fară legătură cu viața contemporană, a inspirației sarbede din trecutul antic etc. A doua fază e datorită influenței literaturii romantice
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
noastre: Poezia franceză pseudoclasică din veacul al XVIII-lea, cu formalismul ei, cu retorismul ei, cu caracterul ei factice, cu lipsa de sentimente adevărate, cu mièvreria ei, a putut conveni perfect boierimii noastre, primitivă, dar - cum spunea Pompiliu Eliade - deja decadentă din cauza traiului fanariotic de la sfârșitul dominației turcești. Și am avut atunci o serie întreagă de poeți boieri (numai boierii făceau literatură, căci numai ei aveau cultură). Această poezie este inferioară (cu tot talentul unuia din reprezentanții ei, al lui Conachi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
chiar de ar fi plagiate, aceasta ar fi cu totul altceva, o chestie de etică, și nu una de estetică. Unul din cei mai originali scriitori vechi, C. Negruzzi, n-a disprețuit plagiatul. * Înainte de 1900 se ridică spre suprafață literatura "decadentă" apărută pe la 1880 cu Macedonski; iar după 1900, apare literatura țărănistă. Ce poziție au aceste școli și curente față de evoluția normală a literaturii romîne? Prin literatură română normală înțelegem acea literatură care s-a influențat de literaturile străine, dar care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în anumite subiecte și stări sufletești, ca și Creangă - și i-ar fi interzise orice excursii în lumea și în sufletul orășenesc. Țărăniștii literari însă au fost altceva. Ei au fost niște târgoveți care parodiau, caricaturizau literatura țărănească, întocmai cum decadenții parodiau și caricaturizau literatura baudelairiană. Țăranul pe care-l imitau ei era un țăran convențional, imaginat de ei - și de obicei nu unul idilic, ca al lui Alecsandri, ci unul bădăran, un fel de rândaș ori de vizitiu (atît de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
erau lipite, ceea ce explică până la un punct neșirul de cuvinte și poate și unele neregularități din viața sa. Lectura de predilecțiune îi erau poeții germani și mai ales Heine, poetul bolnav, cum îi zic, filosoful pesimist Schopenhauer și poeții latini decadenți. Este de însemnat că, în timpul convalescenței, se apucase să scrie o dramă având ca subiect pe Lais, cea mai mare prostituată a antichității. Toate acestea sunt relatate pe larg în Convorbiri literare, numărul jubiliar din 1892, p. 176-195, și în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de scrisori anual. Scrisorile trimise la Europa Liberă erau destinate mai multor emisiuni și aveau finalități distincte: tinerii, mulți elevi și studenți, trimit cu precădere cărți poștale, semnând cu pseudonime dintre cele mai năstrușnice, emisiunilor de muzică ușoară occidentală, oficial decadentă, solicitând melodii pentru ei sau pentru aniversarea unui prieten sau prietene. Era o formă de contestare a autorităților și de sfidare a Securității. Pentru a le expedia, ei profitau de bunăvoința unui turist (occidental sau estic) sau de micul trafic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cultură, atâția câți au mai rămas în funcții. Vânătoarea de vrăjitoare a și început: vitrinele magazinelor Fondului plastic au fost golite aproape în întregime, la fel galeriile de artă, consignațiile, de tot ce ar fi putut să miroasă a artă decadentă, occidentală. Ne vom întoarce la ițarii strămoșești, la saloanele romantice ale anilor 50, dar nu și la meniurile acelor timpuri. Printre primii sacrificați dintre intelectuali, eseistul Octavian Paler, scos de la conducerea ziarului România literară, pe care-l făcuse cel mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
numără între cei dintâi „nevrozați” ai literaturii noastre. El este un citadin și orașul îi apare drept un loc blestemat, spațiu al singurătății și căderii, unde oamenii se metamorfozează în soboli (Cetate). Grotescul, închipuirile macabre, hidoase, bizare, toată figurația poeziei decadente pătrunde în poezia erotică și chiar în poezia naturii. Poetul imaginează o Orgie a florilor în care beția înfloririi se amestecă cu exhalațiile descompunerii și, vrând să scandalizeze și să sfideze sentimentalismul poeziei de iubire din epocă, transcrie, într-un
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
în discreția sentimentului, în tonalitatea surdinizată a versului. Cu Senzitive (1894) și Aquarele (1896), D. se dovedește un precursor direct al lui G. Bacovia și printre primii dintr-un lung șir de poeți ai nevrozei. Motivul putea fi împrumutat de la „decadenți sau simboliști”, însă a găsit un ecou real în sensibilitatea rafinată, ascuțită de boală și adesea ultragiată a visătorului, idealistului D. Poezia concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
întreaga activitate a acestuia. Tânărul poet se formase la școala lui Eminescu, Arghezi și Minulescu, la aceea a lui Panait Istrati (declarat „maestru, frate, tată”), însă supremul model pe care îl recunoaște este E. A. Poe, asociat cu descendența lui europeană, decadentă (Baudelaire, Verlaine). Înger condeier e spovedania unei generații cu destin vitreg, iar autorul ciclurilor Mlaștina cu nuferi, Antares, Paznicul florilor, Alcool și Edgar Allan Poe își mărturisește aderența la o poetică a cotidianului, a notației autobiografice, a tristeților provinciale, totul
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
colective) și romanele șantierului, realizate după scheme cognitiv-acționale de proiectare-realizare a unui vis, după un model ideal). Nu lipsesc nici eroii provenind din rândurile intelectualității, care înțeleg să trăiască „în miezul unui ev aprins” și să lupte împotriva colegilor lor decadenți, influențați de practici mic-burgheze. În romanul lui Al. Siperco, N-a fost în zadar, o eroină de acest tip perorează, referindu-se la frumusețea vieții lor: „...(viața) va fi și mai frumoasă în comunism. Să luptăm deci fără întrerupere și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ne-om îngropa în stomacul tău cald / și am trăi într-un vis uriaș, într-o altă istorie”), dar, paradoxal, pare a se apropia de alți doi poeți, Nicolae Labiș și Cristian Popescu. Poet al tranziției, al (i)realității imediate, decadente, al transformărilor postdecembriste, revenind permanent la versuri de început, pe care le reciclează, I. devine implicit un poet al străzii, într-o subcultură a manelelor și a telenovelei, într-o țară ficționalizată, unde „necuvintele” au fost înlocuite de „subcuvinte”. El
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
I. Caragiale scria că cititorul timpului prezent ar încerca „un sentiment de rușine și dezgust”, simțindu-se „într-o atmosferă irespirabilă, îndeosebi datorită eroului liric al acestei povestiri-poem, care atinge cu nemărginită evlavie tot ce are vreo legătură cu aristocrația decadentă.” Ideologul de acum debutase în presă în 1939, cu poezii de sursă meditativă și viziune cosmică, apărute în „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu. De același gen sunt versurile compuse în timpul războiului, din care a publicat câteva în „Vremea”. În
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
avangardistă. Aceeași formulă artistică este folosită și în cărțile ulterioare, apărute până în 1944, ce i-au adus autorului Premiul Societății Scriitorilor Români pentru sonet (1932, 1935) și poezie (1942) și Premiul Fundațiilor Regale (1935). Marea vânătoare (1935) accentuează latura simbolist decadentă a poemelor, marcate pe de o parte de un „lirism dezinvolt și spontan” (Ov. S. Crohmălniceanu), iar pe de alta, de sintaxe imagistice insolite: „Columna unui arbore-n crepuscul/ Împrăștie-n fereastră balsamul evocării./ Odihne rubinii în piscină/ Pe luna
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
în vârstă, unii „cu probleme”, de la Marin Preda la Virgil Teodorescu și Ion Caraion, ca și autori din perioada interbelică (Anton Holban, Camil Petrescu) sau mai vechi, cele mai vibrante caracterizări privind creația lui Mihail Sadoveanu. Recuperarea scriitorilor excomunicați ca „decadenți”, în frunte cu Tudor Arghezi, a fost susținută perseverent de critic prin toate mijloacele. Permanent și energic, el a participat la toate demersurile ce urmăreau deschiderea spre lumea modernă, lărgirea orizonturilor în toate direcțiile, răpunerea dogmatismului, promovarea spiritului liber, îndrăzneț
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
eveniment au participat nunțiul Marmaggi și arhiepiscopul Netzhammer. La întâlnire, Durcovici a ținut o cuvântare în limba română, în care a evocat cele mai importante momente din viața lui Dante 476; în final, îl contrapunea pe marele poet catolic situației decadente din literatura universală de la începutul secolului al XX-lea477. Prin prelegerea sa, Durcovici l-a inclus pe Dante printre poeții creștini punând la baza operei lui credința catolică și a contestat "literatura decadentă" a secolului XX. Putem spune deci că Biserica
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
final, îl contrapunea pe marele poet catolic situației decadente din literatura universală de la începutul secolului al XX-lea477. Prin prelegerea sa, Durcovici l-a inclus pe Dante printre poeții creștini punând la baza operei lui credința catolică și a contestat "literatura decadentă" a secolului XX. Putem spune deci că Biserica Catolică s-a implicat în evoluția societății contemporane cu toate aspectele ei, acordând totuși o importanță sporită domeniului cultural educativ (instructiv). Următorul articol, intitulat În umbra aripilor tale, publicat în revista Jugendfreund
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
când rolul și locul individului în gestionarea problemelor statului s-au schimbat radical. Beneficiarii mutațiilor produse în spațiul social au fost în primul rând regimurile totalitare, care prin teroare și propagandă construiau valorile unui pretins viitor, total diferit de trecutul decadent (Mioara Anton, Propagandă și război. Campania din Est 1941-1944, Editura Tritonic, București, 2007, p. 16, Jean-Marie Domenach, Propaganda politică, traducere de Dana Lungu, Dan Lungu, Editura Institutul European, Iași, 2004, p. 20, Jose Ortega y Gasset, Revolta maselor, traducere de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]