3,586 matches
-
l'idée de réunir sous să tête" (s. Ven.C.)132. Inițiativa să a fost foarte bine primită la Petersburg, deoarece ea corespundea propriilor planuri ale cercurilor conducătoare ruse de a determina Poartă Otomană să încheie o alianță ofensiva și defensivă împotriva Franței 133. Iată, deci, tot atâtea argumente care au netezit calea către alianță suedo-rusă, încheiată la Petersburg, la 5 aprilie 1812. Potrivit clauzelor sale, Suedia urma să "achiziționeze" Norvegia cu ajutorul Rusiei, după care, o armată suedo-rusă avea să opereze
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
altfel, și ultimul episod din istoria atât de efemera a Neutralității Armate 253. Încordate, până la sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XVIII-lea, relațiile suedo-ruse au intrat într-o perioadă de acalmie consacrată, așa cum am menționat, de tratatul de alianță defensivă, încheiat de Suedia cu Rusia, la 18/29 octombrie 1799, la Gatschina. În intenția semnatarilor, tratatul trebuia să pună capăt și disputelor de frontieră dintre posesiunile lor din Finlanda și care constituiau un handicap serios ce impieta asupra unei evoluții
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Raimond Verninac de Sainte-More, cărora le-au fost puse la dispoziție copii ale memoriului în discuție 60. Potrivit ideilor care se desprind din acest memoriu, obiectivul principal al Suediei constă, în împrejurările internaționale de atunci, în crearea unei largi coaliții defensive, cu participarea Imperiului Otoman, în cadrul căreia Suedia să fi fost pusă la adăpost de pericolul reprezentat de politică Rusiei în Europa de Nord-Est. Altfel spus, să se creeze un sistem de alianțe care să concentreze întreaga atenție a Rusiei în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
săi "naturali" erau Suedia, Franța și Prusia, "Puissances principales avec lesquelles le Divan a interet de se lier le plus solidement possible" (s. Ven.C.)68. În sfârșit, Mouradgea d'Ohsson insistă asupra faptului că, pentru că o astfel de alianță defensivă să fi fost, într-adevăr, eficace, era absolut necesar că Poartă Otomană să fi continuat reformele interne aflate, deja, în curs, în așa fel încât Imperiul Otoman să fi devenit un stat cu adevarat puternic, capabil "à repousser vigoureusement toute
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dispoziția superiorilor săi de la Stockholm, prin două Note confidențiale, adresate acesteia, la 12 și, respectiv, 20 februarie 1796. În cuprinsul celei dintâi, se solicită că, în virtutea tratatelor existente între Suedia și Poartă Otomană cu referire, probabil, la Tratatul de alianță defensivă, din 24 decembrie 1739, si a celui de subsidii, din 11 iulie 178972 cea din urma să-i ofere bunele oficii, pentru a evita războiul cu Rusia. În cazul în care acele demersuri diplomatice ar fi eșuat, Suedia reclamă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
I, p. 185. Cum pericolul unei agresiuni rusești continuă să persiste și în primăvara anului 1796, iar ofensiva diplomației ruse vizând discreditarea Suediei în opinia cercurilor conducătoare otomane, cu scopul de a zadarnici orice posibilitate de realizare a unei alianțe defensive suedo-otomane, devenea tot mai virulenta 81, Suedia nu avea altă posibilitate de acțiune, decât să fi sperat într-o schimbare de atitudine a Porții Otomane. Între argumentele la care s-a făcut apel în acest scop, rețin în mod deosebit
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
débordement vers la Mer Noire, vers la Mer Blanche, au travers toutes leș possessions Européennes du Grand Seigneur" (s. Ven.C.)82. Insistențele, aproape disperate, ale diplomației suedeze se justificau și prin lipsa altor perspective de creare a unei alianțe defensive în sprijinul Suediei. Reticentele manifestate de Danemarca l-au determinat pe Ignatius Mouradgea d'Ohsson să revină asupra unei sugestii mai vechi a sa, si anume ca Franța să fi exercitat presiuni asupra aceleia, pentru a o determina să subscrie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Suediei. Reticentele manifestate de Danemarca l-au determinat pe Ignatius Mouradgea d'Ohsson să revină asupra unei sugestii mai vechi a sa, si anume ca Franța să fi exercitat presiuni asupra aceleia, pentru a o determina să subscrie la planurile defensive ale țării sale83. Diferendul suedo-rus a fost aplanat, însă, datorită amânării căsătoriei tânărului rege suedez, decizie datorată faptului că Suedia nu a putut obține nici un sprijin extern consistent, pentru a se putea opune Rusiei 84. Paradoxal, dar tocmai această destindere
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
blocheze și orice inițiativă vizând reglementarea raporturilor dintre Suedia și Imperiul Otoman 102. Iată pentru ce diplomația suedeză urmărea, cu atenție, evoluția raporturilor Porții Otomane îndeosebi cu Rusia, domeniu în care intervenise o modificare majoră, marcată de Tratatul de alianță defensivă încheiat de Turcia cu Rusia, la 23 decembrie 1798/3 ianuarie 1799103. Deoarece, era îngrijorată de posibilitatea existenței, în cuprinsul actului, a unor articole secrete care ar fi putut afecta interesele Suediei 104. Interese care ar fi fost afectate, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Franța, produsese o breșă în Coaliția antifranceză, i-a determinat pe principalii ei promotori să se regrupeze, cu scopul de a-i atenua consecințele. Astfel, la 20 mai 1795, Austria și Marea Britanie au încheiat, la Viena, un tratat de alianță defensivă care inseră un articol separat ce angaja cele două părți contractante să invite Rusia să adere, "afin de former, par l'union des trois cours, en conséquence des étroites liaisons qui existent 58 Loc. cît. 59 Cf., Europe and the
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Vol. I, p. 33. deja entre elles un systême de triple alliance, servant au rétablissement et au maintien futur de la paix et de la tranquillité générale de l'Europe" (s. Ven.C.)62. Încheierea actului fusese precedată de un altul, tot defensiv, între Marea Britanie și Rusia, la 7/18 februarie 1795, care deschidea calea constituirii acelei Triple Alianțe, de vreme ce, articolul XX stipula că "și quelque autre Puissance voudrait accéder à cette présente alliance, leurs dites Majestés șont convenus de concerter ensemble au
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
otomană, el ar fi continuat "à jouer le beau rôle de per de la paix d'Europe, qui attire deja la benediction du monde entier" (s. Ven.C.)81. Prin urmare, alianța propusă Prusiei de Poartă Otomană ar fi fost pur defensivă și părea absolut realizabila, de vreme ce, pe de o parte, cea dintâi încheiase pacea cu Franța, la Basel, la 5 aprilie 1795, iar pe de alta, participarea ei la cea de a treia împărțire a Poloniei o transformase în aliata Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a Prusiei oferea Porții Otomane "la meme satisfaction, comme și Elle même avoit fait cette acquisition" (s. Ven.C.)85. Și, pentru a spulberă orice dubiu în legătură cu atașamentul total al cercurilor conducătoare otomane față de interesele Prusiei, ca preț al alianței defensive pe care i-o solicită, acesta ar fi sugerat, chiar, ca, în cazul în care ar fi izbucnit un război între Suedia și Prusia, Pomerania Suedeză să fi revenit Prusiei 86. Deplasările de trupe de-a lungul frontierei dintre Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
părți, care a fost definitivat la 23 mai 1796. Articolul 1 stipula că între sultan și Republică Franceză urma să existe "à perpétuité amitié sincère, Alliance Défensive et union parfaite"88. Alianță nu era concepută, însă, decat că una pur defensivă, prin intermediul căreia să se poată preveni orice agresiune împotriva uneia din părțile contractante, sau a ambelor, precum și pentru a menține "le Systeme de la balance politique"; altfel spus, trebuia să fie "l'un des moyens leș plus surs d'arriver à
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
puteri "dont leș interets etoient și divers", motiv pentru care l-ar fi făcut inoperant, din punctul de vedere al intereselor otomane de atunci. Din contră, soluția ideală ar fi constat în sprijinirea acelor interese, înainte de toate pe o alianță defensivă bilaterală otomano-prusiană. Iar ca argument pentru susținerea acelei opțiuni amintiții responsabili ai politicii europene a Porții ar fi invocat, pretindea von Knobelsdorff, poziția politică 98 Cf., G.St. APK, I. HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Rusiei încheierea nu a unei alianțe bilaterale, ci a unei triple alianțe, otomano-rusoengleză, la care să fie invitată să adere și Prusia 134. În cele din urmă, la 23 decembrie 1798/3 ianuarie 1799, Poartă Otomană a încheiat o alianță defensivă cu Rusia. Pentru istoria problemei orientale, tratatul de alianță defensivă, încheiat de Poartă Otomană cu Rusia, are o semnificație deosebită, întrucât, el este una din consecințele directe ale revoluției franceze și ale războaielor continentale declanșate de această asupra conjuncturii politice
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
triple alianțe, otomano-rusoengleză, la care să fie invitată să adere și Prusia 134. În cele din urmă, la 23 decembrie 1798/3 ianuarie 1799, Poartă Otomană a încheiat o alianță defensivă cu Rusia. Pentru istoria problemei orientale, tratatul de alianță defensivă, încheiat de Poartă Otomană cu Rusia, are o semnificație deosebită, întrucât, el este una din consecințele directe ale revoluției franceze și ale războaielor continentale declanșate de această asupra conjuncturii politice a Europei Orientale. Pacea încheiată de Franța cu Austria la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Talleyrand, devenit ministru al Afacerilor Străine al Franței, la 14 iulie 1797, îl doreau în locul lui Selim al III-lea, au grăbit decizia sultanului de a incepe tratative cu reprezentantul Rusiei și al Mării Britanii la Istanbul "for a full defensive alliance against this new threat"137. Ele au fost încununate de succes, datorită expediției franceze în Egipt, dar tratatul de alianță defensivă în discuție a fost departe de a fi stabilit raporturile Rusiei cu Imperiul Otoman pe baze reciproc avantajoase
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
decizia sultanului de a incepe tratative cu reprezentantul Rusiei și al Mării Britanii la Istanbul "for a full defensive alliance against this new threat"137. Ele au fost încununate de succes, datorită expediției franceze în Egipt, dar tratatul de alianță defensivă în discuție a fost departe de a fi stabilit raporturile Rusiei cu Imperiul Otoman pe baze reciproc avantajoase, așa cum pretindea diplomația rusă. Un prim argument în acest sens îl constituie faptul că noua alianță defensivă confirmă atât Tratatul de la Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Egipt, dar tratatul de alianță defensivă în discuție a fost departe de a fi stabilit raporturile Rusiei cu Imperiul Otoman pe baze reciproc avantajoase, așa cum pretindea diplomația rusă. Un prim argument în acest sens îl constituie faptul că noua alianță defensivă confirmă atât Tratatul de la Iași, din 9 ianuarie 1799, cât și toate celelalte acte bilaterale incluse în acestă, deci, inclusiv Convenția din anul 1784, prin care Poartă Otomană recunoștea anexarea de către Rusia a Crimeii (art. 2). Ca urmare, cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Rusia, dușmanul secular al acestuia, si direcționată contra unui fost aliat care, în pofida unor sincope, reprezentase, până atunci, fundamentul politicii europene a Porții Otomane vizând acel obiectiv, si anume Franța. Stare de fapt exprimată de articolul XII, în virtutea căruia alianță defensivă trebuia să constituie nucleul creării unei contraponderi "politique et nécessaire pour le maintien de la tranquillité générale"; motiv pentru care, tarul și sultanul "ne manqueront pas d'inviter S.M. l'empereur roi de Bohéme et de Hongrie, leș rois de la Grande
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că Suedia să adere la cea de a doua Coaliție antifranceză, si anume ca aderarea acesteia ar fi determinat intrarea în Coaliție și a Danemarcei și a Prusiei 147. O coaliție la a cărei participare Poartă 143 Tratatul de alianță defensivă cu cea din urmă a fost încheiat câteva zile mai târziu, după cel încheiat cu Rusia, anume la 5 ianuarie 1799, în urma tratativelor purtate cu Poartă Otomană, din însărcinarea guvernului englez, de Șir William Sidney Smith (cf., Europe and the
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
inițiativă diplomatică a Rusiei care i-ar fi consolidat poziția în cadrul Coaliției antifranceze și i-ar fi permis să o constrângă să se implice în rezolvarea planurilor orientale ale Rusiei. Iată pentru ce încheierea de către Suedia a tratatului de alianță defensivă cu Rusia, la 4/15 decembrie 1799, la Gatschina 149, a ridicat serioase semne de întrebare în cercurile conducătoare otomane, cu atat mai mult, cu cat Suedia nu se grăbise să le ofere explicațiile necesare. Temerile erau alimentate, deci, de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și a Mării Britanii care urmăreau să o împiedice să dea curs acelor solicitări 160. În ceea ce o privește, Rusia avea noi motivații care îi justificau eforturile de a împiedica normalizarea raporturilor otomanofranceze. După cum s-a constatat, tratatul de alianță defensivă din 3 ianuarie 1799 îi deschisese accesul vaselor sale de război prin Strâmtori în Mediterana, precum și posibilitatea de a-și impune protectoratul asupra Republicii celor Șapte Insule Unite. Ca urmare, Rusia a dobândit o poziție navală predominantă atât în Marea Neagră
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
aderat și Suedia, prin tratatele semnate cu Anglia, la 31 august și 3 octombrie 1805167. În ceea ce o privește, Poartă Otomană nu a intrat în această Coaliție, cu toate ca la 11/23 septembrie 1805 a încheiat cu Rusia Tratatul de alianță defensivă care permitea acesteia liberă navigație prin Strâmtori a vaselor sale de război. Pericolul aderării Porții Otomane la Coaliția antifranceză, posibilă în virtutea articolului care permitea amintită traversare a vaselor de război rusești prin Strâmtori spre Mediterana, a fost evitat, totuși, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]