2,386 matches
-
dintre noi și ei este puternică aici, apartenența fiind exclusivă. Dimpotrivă, comunitățile voluntare se creează printr-un efect de alegere. Un grup de indivizi ia hotărârea de a se reuni și a se organiza pe baza unui interes afirmat și deliberat, ca În cazul asociațiilor, al sindicatelor, al grupărilor profesionale, al partidelor politice sau al religiilor sau al sectelor... Apartenența este, În aceste cazuri, explicită și face obiectul unui demers deliberat. O comunitate strategică sau planificată desemnează regruparea mai multor actori
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
și a se organiza pe baza unui interes afirmat și deliberat, ca În cazul asociațiilor, al sindicatelor, al grupărilor profesionale, al partidelor politice sau al religiilor sau al sectelor... Apartenența este, În aceste cazuri, explicită și face obiectul unui demers deliberat. O comunitate strategică sau planificată desemnează regruparea mai multor actori sau organizații de naturi diverse, ce pot fi și Întreprinderi, și care se reunesc În jurul unei teme mobilizatoare, ce conține intenții și obiective, sau chiar În jurul aderării la valori comune
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
este un sistem colectiv, a cărui viață, bogăție de informațieși evoluție rezultă din implicarea În el și din utilizarea sa cotidiană de către salariații Întreprinderii. Ocaziile de Întâlniri, de reuniuni și discuții Între profesioniști din sectoare diferite sunt favorizate prin amenajarea deliberată a unui spațiu de lucru deschis. Învățarea se bazează În proporție de 30% pe documente scrise, restul de 70% rezultând din relațiile interpersonale. Scântei de cunoaștere (knowledge sparks) apar atunci când diferite cunoștințe se amestecă și se confruntă. Visurile, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pentru care Machiavelli accentuează experiența lui Cesare Borgia în Romagna în capitolul 7, pentru care acordă atât de multă atenție problemelor militare și pentru care este atât de atent în descrierea lui Ferdinand Catolicul, cuceritorul orașului Napoli, până în punctul evitării deliberate a numelui său în capitolul 1830. Giuliano, totuși, a pierdut treptat influență asupra papei. La Romă, a devenit renumit pentru stilul de viata disipat, în compania artiștilor, poeților și astrologilor, neglijând afacerile papale și familiale. La începutul lui 1515, curtea
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de imperio. Asupra imperio în context florentin, vezi Alison Brown, "The Language of Empire", în William J. Connell și Andrea Zorzi (eds), Florentine Tuscany: Structures and Practică of Power, Cambridge, 2000, pp. 32-47. 79 Discorsi, i, preface, p. 76: "ho deliberato entrare per una via, la quale, non essendo ancoră trita...". Asupra pasajului, vezi Najemy, Between Friends, pp. 337-338, îndeosebi n. 10. * Publicat inițial în engleză că Introducere la Niccolò Machiavelli, The Prince with Related Documents, traducere de William J. Connell
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștilui de Sedulius (p. 000), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și de inspirație poetică al acestuia; la Arator, expresia e adesea pompoasă și greoaie, iar discursul, în mod deliberat, ermetic. Fontaine crede că această prețiozitate are la bază ucenicia lui Arator la școala lui Ennodius și Sidonius. în orice caz, educația sa retorică foarte îngrijită se poate observa în numeroasele imitații ale poeților clasici. Arator a fost un poet
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
folosite în mod curent în slujbele bisericești. Pellegrino judecă poezia lui Venantius destul de sever, subliniind abilitatea și ușurința cu care poetul compune, dar care îl îndepărtează de adevărata sinceritate poetică; gustul pentru descriere sufocă prin masa detaliilor exagerate în mod deliberat și prin prolixitate capacitatea narativă: „Puținele lucruri inspirate din poemele sale se pierd aproape cu totul într-o masă de compoziții frivole, găunoase și convenționale”. Totuși, Venantius reușește uneori să înnoiască prin modificări profunde unele genuri literare, de exemplu epitaful
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de putere în sine. Totuși, distanțarea americană față de politica de putere europeană era mai mult decât un program politic. Cu unele excepții sporadice, ea a reprezentat o realitate politică stabilă până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Era rezultatul unei opțiuni deliberate și, totodată, al condițiilor obiective ale geografiei. Scriitorii de succes pot să vadă în unicitatea poziției geografice americane mâna Domnului, care a prescris inalterabilul curs al expansiunii americane, dar și al izolării sale. Dar observatorii mai responsabili, de la Washington încoace
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de tehnologie agricolă și de generozitate colectivă, ci una de interes și voință politică. În multe societăți, perpetuarea sărăciei - în care resursele limitate de hrană sunt o manifestare șocantă - nu este doar un alt accident nefericit, ci rezultatul unor opțiuni deliberate sociale, economice sau politice. Dacă cineva dorește să elimine foametea pe glob, atunci trebuie să desființeze în societățile respective condițiile care au creat-o. Cel mai probabil, acest lucru înseamnă reformă radicală - dacă nu revoluție. Dacă elitele din Lumea a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
imperialistă a politicilor externe urmărite de Hitler și Mussolini nu a fost recunoscută ca atare decât la sfârșitul anilor ’30, ele fiind interpretate drept cacealmale și autoglorificări pentru consumul intern. A determina adevăratul caracter al unei politici externe în spatele deghizării deliberate sau inconștiente devine deosebit de dificil când ideologiile statu-quoului sunt folosite ca măști. Perioada de după cel de-al doilea război mondial a oferit exemple uimitoare ale acestei dificultăți în strategiile Statelor Unite și Uniunii Sovietice. Ambele națiuni și-au exprimat obiectivele în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
germanilor restricții care le-au slăbit voința de rezistență. În cel de-al doilea război mondial, Germania aproape că a reușit să-și asigure aprovizionarea cu alimente din resurse proprii, dar nu prin cucerire în primul rând, ci prin înfometarea deliberată și masacrarea a milioane de oameni din teritoriile ocupate. Orice deficiență în producția internă de alimente constituia deci, atât pentru Marea Britanie, cât și pentru Germania, o sursă permanentă de slăbiciune care, dacă nu era depășită, ar fi dus la pierderea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
gestionabile prin acțiunea umană, el este singurul factor tangibil, responsabil de calitatea moralului național. Fără moralul național, puterea fie nu este altceva decât forță materială, fie este o potențialitate care-și așteaptă realizarea în zadar. Singurul mijloc al unei ameliorări deliberate a moralului național rezidă în îmbunătățirea calității guvernului. Orice altceva depinde de șansă. Calitatea diplomației 18tc " Calitatea diplomației18" Dintre toți factorii care compun puterea unei națiuni, cel mai important, oricât ar fi de instabil, rămâne calitatea diplomației. Ceilalți factori care
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
doresc să se predea, dar a căror predare nu este acceptată”7. Cu toate acestea, s-a dezvoltat drept consecință logică a conceperii războiului ca o confruntare între forțe armate ideea că ar trebui să fie obiecte ale acțiunilor armate deliberate doar cei care sunt apți și doresc de fapt să participe activ la război. Cei care nu mai sunt implicați în război din motive de boală, răni sau din cauză că au fost făcuți prizonieri sau au dorit să fie făcuți prizonieri
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la Viena și Sankt Petersburg, au ezitat să ia măsuri care ar fi putut duce irevocabil la război. Această ezitare și spaima aproape generală printre politicieni atunci când războiul s-a dovedit în cele din urmă inevitabil contrastează dur cu grija deliberată cu care, chiar și în secolul al XIX-lea, războaiele erau planificate, iar incidentele fabricate cu scopul de a face războiul inevitabil și de a arunca vina de cealaltă parte pentru începerea lui. În anii care au precedat cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că filosofia și caracterul engleze erau la fel cu manifestările jargonului; Santayana a scris despre „egocentrism în filosofia germană”; iar cumsecadele Josiah Royce, el însuși datorându-i mult lui Hegel, a ajuns la concluzia că „Germania este dușmanul încăpățânat și deliberat al rasei umane; fiecare om care împărtășește această dușmănie este liber să fie progerman”. Filosofii făceau o Mare Schismă dintr-un simplu conflict politic. Apoi, ca pentru a nemuri prostituția artei filosofiei, guvernele victorioase au emis pentru fiecare soldat din
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
destinderii. În 1976, președintele Jimmy Carter a urmărit redefinirea înțelesului și conținutului conceptului de destindere. A urmat o dezbatere între criticii și apărătorii conceptului și politicii de destindere. Neclaritatea acelei dezbateri - datorată parțial existenței unei confuzii reale și parțial inducerii deliberate a acesteia - continuă să împiedice înțelegerea adecvată a politicii externe. Două exemple ilustrează această dificultate. 1) În 1972, președintele Nixon s-a întors de la Moscova și a declarat că Statele Unite și Uniunea Sovietică au făcut un pas „ireversibil” în direcția
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt fără precedent în perioada de la sfârșitul războaielor religioase. Este neîndoielnic faptul că pierderile civile totale datorate acțiunilor militare în cel de-al doilea război mondial depășesc pierderile militare totale. Numai numărul civililor uciși de către germani prin metode de exterminare deliberată este aproximat la 12 milioane. În timp ce recordul francez de aproximativ 15% din populația totală ucisă sau rănită în primul război mondial nu a mai fost înregistrat de către Franța în cel de-al doilea război mondial, procentul populației civile din totalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politice fundamentale ale unui popor sunt privite de această școală ca un fel de creștere organică din natura și viața poporului respectiv: un produs al obiceiurilor oamenilor, al instinctelor și al impulsurilor și dorințelor inconștiente, iar nu ca rezultatul încercării deliberate de a atinge unele scopuri. Voința lor nu a avut nici un rol în acest proces, cu excepția celui de a rezolva necesitățile de moment cu ajutorul factorilor de moment; factori care, dacă sunt în suficientă conformitate cu simțămintele și caracterul poporului, în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dezinteresate, să-și găsească un limbaj. Să dai cu piciorul la toate și să revii cu cinism în urmă, punând pe un Mounet-Sully și Sarah Bernhardt să ilustreze pe ecran, într-un stil pompos și declamator, capodoperele clasice, însemna sacrificarea deliberată a specificității celei de a șaptea arte."7 Încercând să explice teoria conform căreia jocul actoricesc teatral ar fi incompatibil cu filmul, John H. Lawson observa că aceasta pornește de la faptul că "ecranul proiectează personalitatea umană altfel decât scenă, necesitând
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ceară adăpost și ocrotire. Gazda și toți cei de acolo îl privesc uluiți. Așa va fi sosit în Ftia, cu mulți ani în urmă, Foinix și, mai târziu, Patrocles, însoțit de tatăl său. Doar că aici Homer, poate în chip deliberat, sugerează o inversiune patetică: ucigașul este tocmai gazda, cel care vine să-l implore este tocmai victima. Celelalte comparații țin de luptă. Ahile se năpustește asupra dușmanului ca un leu hăituit de săteni, 104 ațâțat, gata să sară, cu gura
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
abundă în particularități specifice, dintre care unele sunt mai degrabă surprinzătoare. Singularizându-l printre toți eroii prin tot ce este și ce face, Homer i-a dat lui Ahile un stil al expresiei care este numai al lui. În chip deliberat, dovadă că în însuși cuprinsul poemului există considerații privitoare la diferențele dintre felurile de a vorbi. Astfel, Antenor, una dintre căpeteniile troiene, povestindu-i lui Priam o mai veche vizită la Troia a lui Menelau și a lui Odiseu, veniți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
încât făcea lupii să urle și-i înduioșa pe urși. Și se chinuia fără nădejde: Sycorax murise între timp și nu putea să mai aibă speranță nici măcar în improbabila ei îndurare. Din ce fusese, se afla acum, printr-o parcă deliberată perversitate a răului din lume, prins în încleștarea unui copac, altoit în neputința de mișcare a unei făpturi vegetale. Pinul acela ne apare ca un arbore care-ar striga sub cer de deznădejdea înrădăcinării sale în pământ. 167 Apoi ajunge
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-acolo, pentru ca, la sfârșitul piesei, să fie aduși, spăsiți, înapoi. Exprimarea opoziției buni/răi prin progresiva complicare a itinerarului pare a fi deliberată: cei buni nu au nevoie de etapele de încercare, pedepsire și purificare de care au nevoie ceilalți, cu atât mai mult cu cât aceștia din urmă sunt mai josnici și mai greu de îndreptat. Iar singurii care, după multe poticneli
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe parcursul evoluției lor, s-a considerat că între cercetare și creativitate nu exista nici o legătură; prin urmare, dacă ar fi existat cercetare în creativitate, mariajul dintre creativitate și cercetare ar fi trebuit să sufere transformări intelectuale majore și o extindere deliberată a a sferei de definire și aplicare a cercetării științifice. Au trecut aproape 150 de ani după ce cercetarea a devenit un demers instituțional larg recunoscut și încurajat până la cizelarea suficientă a conceptului de creativitate prin numeroasele dezbateri privind înțelesul și
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
suferință fizică. Subiecții se opun cu ostentație manipulării subliminale, iar indivizii creativi întrebuințează termeni afectivi în procent mai mare în Testul de Identificare (vezi Hope și Kyle, 1990). Rezumat Dintre numeroasele tipuri de procese preverbale supuse investigației, unele reflectă eforturi deliberate ale subiecților, precum cele descrise de Rothenberg și Hausman (în publicațiile de specialitate) și strategiile sugerate de Finke (în publicațiile de specialitate), în timp ce alte procese similare celor analizate de Smith și colaboratorii săi (1990) prezintă un nivel redus de intenționalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]