2,053 matches
-
Furnica a căzut pe gânduri, însă avea hrană suficientă atât cât să poată scăpa de iarnă. „Acum, pentru mine, este toată viața,” explică furnica, „însă pot să te ajut în alt mod. Vezi frunzele acelui copac a lui Epicur? Sunt delicioase și hrănitoare. Însă după o perioadă te vei îmbolnăvi. Eu nu pot să le mănânc întrucât calculez fericirea pentru tot timpul vieții mele. Însă pentru tine plăcerea prezentă depășește nefericirea viitoare”. Greierul mâncă frunzele acelea și se îmbolnăvi. „Se merită
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
trei zile și erau plimbate drept sperietori, prin toate cătunele, de către echipe speciale. Iar la capătul celor trei zile, alte echipe speciale le constatau oficial decesul, organizîndu-le funeralii naționale și construind, la căpătâiul lor, cîte-un combinat. Devenise notoriu cazul unui delicios poet omagist care, înarmat doar cu semiluna unei unghii și cu bocceluța unei pungi de rahat, detașate, cică-se, de la făptura prezidențială, colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze, amăra existențele primilor-secretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de băștinași, înaintea cărora zăngănea mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vieții mele. Ar fi fost necesar să-mi fi mărturisit totuși nedelicatețea de-a nu mai fi predat, în ultimii cinci ani, acest incomparabil obiect de învăță... Apoi tăcu brusc, înțepenind o secundă cu gura căscată, făcu profesional, ochii ei delicioși, mari și se înroși violent. Toată această paradă arăta că unii bărbați o interesau, măcar cât negru sub unghie. Gabriela împrăștie pe cheresteaua gălbuie chesele cu gemuri, fructe glasate, zaharisite, pișcoturi. Apoi boluri fumegânde, cu ceaiuri verzi ca otrava, talgere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
anestezieze, trăznindu-i astfel cu bulbul unui ciocan de tâmplărie în cap. Despre Ulpiu, amintiri doar aluzive, aluzii doar destrămate și seci. Doar arareori, când crema finilor degustători ai orașului București repera o cucoană, pornită în alergare și panicată de groaza (delicioasă) de-a nu pierde vreo birjă, degustătorii fini ai orașului decideau, pe urmele ei, prin clipiri evaluative și mișcări savant spiralate ale degetelor, dacă doamna respectivă, pornită în galop, poseda sau nu, un ațâțător pas Galopenția. Se mai ciorovăiau între
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tîrî ca șarpele pe sub primul șir de paturi, aproape în același ritm cu Fisente, care avansa pe culoarul din mijloc, cu seringile lui sub braț, cu dreapta prefăcîndu-se că scutură un termometru. Raicopol privi cu stupoare metoda brutală prin care delicioasa asistentă se strădui, în mai multe rânduri, să ia temperatura maiorului de miliție ațipit într-un pat paralel. Ce rost avea - se întrebă alergând, ca prin vis, Anghel Raicopol, între noii săi pasageri. Descotorosit fiind de cătușă. Încălecând garduri. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de nefericire este femeia o revelație a absolutului. Sorbindu-i metafizic alcătuirile misterioase, înfrîngi viața cu mijloacele ei proprii, chiar când panica anemiei, în preajma leșinului esențial, toarnă văpăi abstracte în sânge. O dragoste împlinită, o voluptate ce nu-i un delicios dezastru, compromite în măsură egală pe bărbat și pe femeie. Iubirea nu se poate suporta, ci numai suferi. Cu fruntea pe sâni, te despămîntenești cu tot pământul. Orice-ai face, pentru femeie nu poți avea decât un cult, chiar misogin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un univers în flăcări, întunericul ar recurge la adăpostul sigur al inimii. Când abuzezi de tinerețe, din om te pomenești poet. - Cum poți să nu fii nici unul, nici altul? - Vorbind în proză despre moarte. Surprins în plină zi de groaza delicioasă a amețelii, cui să i-o atribui: stomacului ori cerului? Sau anemiei, așezată între ele, la mijlocul de drum al deficiențelor? Ești trist când nu mai ai distanță de sângele tău; din lipsurile lui emană parfumul metafizic al Nimicului. Greutatea unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce aurul ascunde în el... Aurul însemna castele asupra plîngerei eterne a mărei, grădin [i] de ***... cântec de arfă, amanți frumoși... Și doar acest aur nu costa decât ocheade înfocate și adânci, surâsurile voluptoase a buzelor coapte de tinereță... undoirea delicioasă a evantaliului în limba mistică a amorului... De ce nu? De ce nu?... Scrisorele parfumate împleau buchetele marchizului, întinerit de atâta prevenire... Și ce frumoasă era Ella...! Ella avea frunte de marmură, cu părul de aur cenușiu, cu ochii mari, în care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
O tendință nouă și interesantă are legătură cu obișnuințele managerilor aflați la drum. Conform unui articol din Wall Street Journal, managerii care călătoresc aleg acum room-service-ul și culcatul devreme În locul nopților petrecute În oraș. Ani de zile, pe când călătoream, fripturile delicioase și nopțile petrecute În oraș Îmi stăteau În obicei. Astăzi, tot ce vreau e o salată și să mă bag În pat la o oră rezonabilă. „Călătoriile sunt singura ocazie În care mă pot odihni”, mi-a spus un manager
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
că acesta este un poet complex, erosul nefiind decît una din temele lui, și nu cea mai importantă. Pann face parte și el din familia poeților Întemeietori, dar În linie morală. Hristoitie sau școala moralului (o prelucrare) este o carte delicioasă. Alții vor să scrie o gramatică, o retorică, inventează un limbaj pentru poezie, Pann, versificator iscusit, vrea să dea un cod al bunei purtări. Asta convine talentului său de moralist și gustului său de a cîrti. Autorul Povestei vorbei este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
am putut să-i refuz, trag nădăjde că nu te deranjează. De-acum te cunoaște multă lume și te știu ca pe un extraordinar vorbitor, profund și elegant. Ceea ce faci tu e întotdeauna binevenit, dragă prietene. Bine, bine. Mâncărurile erau delicioase: fazani umpluți, porc spinos cu sos, costiță de mistreț la grătar, fructe din livezi de la Nola, vinuri din preajma Vezuviului. Tommaso mânca cu plăcere și în sfârșit cu sufletul împăcat, precum un călător ajuns la liman și fără să se mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mângâiat pe rând, păreau a se întrece în a se apropia de mine și a-și lua porția de afecțiune. Doamnele erau nerăbdătoare și curioase să știe ce mâncase în timpul călătoriei lui pe jos. Sigur, n-am mâncat nici vânat delicios și nici mistreți, ci ierburi, precum caprele, și câte-un codru de pâine primit de pomană de la oameni sărmani. N-aveam încredere în cei înstăriți ca voi, ei, sunt bogați și bogați, dar cei din provincie miros de la o poștă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
delira. Urmaș de țăran, era cu deosebire sensibil la spectacolul rustic, iar prestigiul textului clasic însutea valoarea versurilor. O descripție oricât de bogată a unui modern nu-i sugera lui Suflețel atât cât simplele hexametre virgiliene.) Emoția lui intimă era delicioasă și Ioanide, căruia îi plăcea Virgil, se complăcea în entuziasmul extraordinar al lui Suflețel. "Cel puțin, zicea el, dobitocul nu-i apatic." - Foarte frumos! recunoștea și Aurora. - Ia ascultă aici! (Suflețel închidea ochii un moment ca într-un leșin de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu sentimentul de a comite o mitocănie exquise 1. Astfel, în timp ce în mediile populare pe care le frecventa Hangerliu oamenii se fereau de expresiile mai metaforice din snobism, în familia Hangerliu vulgaritatea era cultivată ca o petrecere de un risc delicios. Cu toată bădărănia lui în gesturi și în vorbire, Hangerliu avea o margine secretă, imperceptibilă omului fără uzul lumii. Dacă Max își permitea să se dea de-a dura în fotoliu, nu-și îngăduia să întrerupă vorba prințesei. Râsul său
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un mediu prea vulgar cu acea superioară simplitate proprie lui Max, nici nu aborda somitățile cu aceeași liniștită suficiență. Cu cei mari, Gaittany era onctuos și servil. Iar când se risca în glume dubioase, pierdea tonul just și devenea scabros. Delicioasă (fr.). G. Călinescu Hangerliu aderase la Mișcare prin circulația lui în straturile joase. În fond, Mișcarea făcuse apel la el. Șefii își dădură seama că Hangerliu este un element comod și care nu bate la ochi, capabil de a-i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Fi donc! Cuțit de vînătoare! Numai apașii uzează de cuțite." "O armă de foc, revolver." "Exclus, te descalifici, revolverul e arma predilectă de autoexterminare a gradelor inferioare." "Atunci ce?" "Pușcă de vânătoare. O rezemi așa de piept, și poc! E delicios." Și Hangerliu îi prezintă armele sale, îndemnînd ingenuu: "Ia-o pe asta, pe cinstea mea. C'est formidable!" Așadar, Hangerliu nu intuia torturile infernale ale pusilanimului Suflețel, se gândi că a-i smulge o declarație ar fi nostim. - N-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un fotoliu en gondole din depozitul de mobile în vânzare, începură tocmeala pe departe: . - Ești foarte pricepută, doamnă Demirgian, ai făcut dinmagazinul ăsta o adevărată expoziție de artă. E admirabil! (Arătînd cu bastonul.) Ce covor frumos! Roșul în special e delicios. . - Comerțul azi a devenit o specialitate complicată. Maiales în branșa noastră trebuie să ai puțină cultură și fler. Am început să mă pasionez! . - Văd. Peisajul de Salvator Rosa ar merge pe peretele dinsalon, e decorativ, știi, primim, și eu și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
roșu. . - Vă pricepeți în nuanțe! . - Eu mai puțin, dar dumneata!... Aici e o beție pentruochi, cum ai aranjat porțelanele, chilimurile. Înainte ședeau toate pachete. - Și mie îmi place toamna. De aceea iubesc Bucureștii. Prin septembrie-octombrie e la noi o vreme delicioasă, când cad frunzele. În Orient, toamna n-are personalitate. - Apropo, mă înnebunesc după crizanteme, o s-avem o expoziție pe toamnă, târziu. Sunt unele imense, ca niște flăcări. - Printre flori îmi plac crizantemele, garoafele și trandafirii,puțin stânjeneii și crinii roșii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acoperișul de olane, obloanele, ferestrele și execută cu mâna o volută însemnînd: "Admirabil!" Apoi intră înăuntru, privi peste tot, deschise ușile, pipăi sobele, admiră rafturile și pereții de lemn lustruit și exclamă: - Ești un bărbat eminent, ai făcut un lucru delicios! Te felicit! Hagienuș nu putu răbda mult și se prezentă și el la ușa lui Ioanide, cerând admisiunea. . - Domnule Ioanide, spuse el, uite, mă jur, am spus totdeauna că Pomponescu nu procedează bine față de dumneata, te-am apărat cum am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aparițiile sale în anume împrejurări să se producă în mijlocul unui întreg stat-major. Îi trebuiau fonduri pentru un buletin lunar și găsea nimerit ca universitatea să aibă o tipografie și o editură proprie. Ideea de "a lucra", cum pleno titulo, apărea delicioasă fanteziei sale, și accentul ar fi căzut în special asupra polemicii. Numeroase "erori strigătoare la cer", dovezi de neinformație și "neglijență științifică" semnalate în lucrările profesorilor actuali ședeau culcate pe fișele sale fără a fi divulgate, de teama de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
diavoli ale lui Caragiale folosește idei comune din folclor. Diavolul este ispită, practica vrăjitoriei este lucru blestemat, după cum diabolismul femeii, care sperie și pe dracul, este tot o observație morală a poporului, condensată într-un proverb și ilustrată printr-o delicioasă serie de întâmplări, în care Satana este deplin umanizat. Spiritul caragialian nu este bântuit de spectri; artistul lucid, utilizează fantasticul cu tehnică savantă și își explică simbolurile cu deosebită clarvedere; întrupat în om, diavolul din La conac este același duh
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nuditatea. Grupul de femei goale pre-zintă albul pielii și generozitatea rotunjimilor abandonate indolenței, plăcerii, dansului și mu-zicii, fără a lăsa impresia gesturilor obscene. Reprezentant al romantismului și precursor al artei moderne, Eugène Delacroix (1798-1863) considera femeia un obiect de artă delicios și capabil să excite mintea. A fost unul dintre cei mai mari coloriști ai timpurilor moderne. A făcut nenumărate studii de femeie în cele mai voluptuoase atitudini, în vederea realizării celebrei lucrări "Moartea lui Sardanapal". În acest tablou, pot fi văzute
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Mai are 5 000 de lei din Despărțirea de Goethe.) Camera cu un pat e întunecoasă. "Iei una cu două." Protestez. Cum o să "produc" de 70 de lei camera? Urcăm să o vedem. Vedere imensă, terasă. Mă convinge în mod delicios. "Uite, vin la tine, bem o cafea. Tu poți să stai aici, te uiți pe geam, visezi și scrii." O spune cu dragoste. Este tandrețe în purtarea lui și mă simt fericit. Mi-a dispărut respectul paralizant de cu ani
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reali nu sînt), dar vană încercare. Acest ragout este întrerupt de numeroase esclamațiuni cătră Dumnezeu, ca să se-ndure de această mizerie (a piesei) și să-i deie un sfârșit - care sfârșit e lucrul cel mai plăcut pentru auditori, esceptînd pe deliciosul sultan, care, ca și sfârșitul piesei, nu spune nimic. Piesa comisă de d. A. Roques ar fi putut avea cu toate acestea un merit mare, acela adică de a nu fi fost scrisă niciodată. Ce păcat că autorul n-a avut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
trăiască Mariedl, să poate hali chestia cu care s-a-nfundat latrina. Oamenii stau de jur-împrejur, la câțiva metri, se-nțelege, din cauză că sunt atât de simțitori la mirosul de closet. Dar se bucură pentru Mariedl că are parte de gulașul delicios, asta se poate băga de seamă, pentru că toți oamenii îi zâmbesc. Și acum, că s-a terminat gulașul, îi strigă cu toții: hop-hop-hop. Toți deodată se străduie s-o încurajeze pentru latrina următoare. Și iar râde domnul preot ștrengărește și-i
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]