2,072 matches
-
roșu. . - Vă pricepeți în nuanțe! . - Eu mai puțin, dar dumneata!... Aici e o beție pentruochi, cum ai aranjat porțelanele, chilimurile. Înainte ședeau toate pachete. - Și mie îmi place toamna. De aceea iubesc Bucureștii. Prin septembrie-octombrie e la noi o vreme delicioasă, când cad frunzele. În Orient, toamna n-are personalitate. - Apropo, mă înnebunesc după crizanteme, o s-avem o expoziție pe toamnă, târziu. Sunt unele imense, ca niște flăcări. - Printre flori îmi plac crizantemele, garoafele și trandafirii,puțin stânjeneii și crinii roșii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acoperișul de olane, obloanele, ferestrele și execută cu mâna o volută însemnînd: "Admirabil!" Apoi intră înăuntru, privi peste tot, deschise ușile, pipăi sobele, admiră rafturile și pereții de lemn lustruit și exclamă: - Ești un bărbat eminent, ai făcut un lucru delicios! Te felicit! Hagienuș nu putu răbda mult și se prezentă și el la ușa lui Ioanide, cerând admisiunea. . - Domnule Ioanide, spuse el, uite, mă jur, am spus totdeauna că Pomponescu nu procedează bine față de dumneata, te-am apărat cum am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aparițiile sale în anume împrejurări să se producă în mijlocul unui întreg stat-major. Îi trebuiau fonduri pentru un buletin lunar și găsea nimerit ca universitatea să aibă o tipografie și o editură proprie. Ideea de "a lucra", cum pleno titulo, apărea delicioasă fanteziei sale, și accentul ar fi căzut în special asupra polemicii. Numeroase "erori strigătoare la cer", dovezi de neinformație și "neglijență științifică" semnalate în lucrările profesorilor actuali ședeau culcate pe fișele sale fără a fi divulgate, de teama de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bucătar redutabil. Săptămîna trecută a făcut o supă spaniolă din ceapă cu pîine prăjită. Săptămîna viitoare e rîndul meu, și am de gînd să fierb un haggis. Găsești unii mari și ieftini la un magazin din Argyle Street, și sînt delicioși dacă îi mănînci cu napi și barabule. După aia, stingem lumina, ne așezăm lîngă foc și ascultăm discuri: jazz și muzică simfonică. Ar trebui să vii și tu. Pare minunat. Oftă. Aș vrea eu să vin. — Și de ce nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un sirop de tuse pentru copii la mijloc, iar spre gît dădea senzația de sos de friptură de vită și, în final, o ușoară aromă de scrumbie afumată. Gustul ăsta e absurd, zise el. — Nu-ți place? — Ba da, e delicios. Fetele rîseră de parcă ar fi spus ceva foarte isteț. — Vrei să dansezi cu mine cînd începe muzica? îl întrebă Solveig. — Bineînțeles. Dar cu mine? zise Martha. — O să dansez o dată cu fiecare dintre voi, cu excepția celeilalte Joy. Cu cealaltă Joy o să dansez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grădinile. Pot lua o infinitate de forme. Obiceiurile proaste, nu natura deficitară ne fac să repetem vechile forme prostești ale sărăciei și războiului. Doar oamenii lacomi care profită de aceste lucruri sînt convinși că sînt naturale. — Cursivitatea limbajului tău e delicioasă, spuse Ozenfant căscînd ușor, și nu poate avea nici un efect asupra comportamentului uman. A propos, n-a fost prea inteligent din partea ta să-l lași pe Multan să te apere. Nu e dușman al consiliului, e un membru slab care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Costel, se gândea (și zîmbea) la sora ei, Vasilica, la nașa bătrână, cum într-o zi nașa, care nu mai vedea bine, pusese praf de curățat peste prăjituri în loc de zahăr pudră (făcuse niște "tanti Mimi", mândria ei, cu o cremă delicioasă, mirosind a lămîie), și Vasilica mușcase dintr-un romb parfumat și tixul îi scrîșnise-n dinți, dar ea nu-ndrăznise să spună nimic, până când a mușcat și nașa și-a zis: "Aaaaoleo, Vasilico, o făcui lată, am pus tix în loc de zahăr
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la etaj. N-ar vrea s-o vadă, în drum spre casă? Maria primi cu bucurie. Intrară printr-o poartă neagră, lustruită și cu un număr de alamă la-năl-țimea ochilor. Mioara trecu înainte și, mișcîndu-și grațios fundul de o rotunjime delicioasă, urcă pe scara cu balustradă metalică, urmată de tânăra ucenică. Un hol foarte strimt, doar cu o canapea și o măsuță pe care se afla o tavă de aramă bătută, avea în capătul opus scării o singură ușă, încuiată și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a rațiunii, era urâciune în ochii Ochiului ce-l visa. Stăpânul viselor era el însuși un vis. El însuși carne, carne străvezie de neuroni, apă-ntunecată de endomorfine peste care se plimbă un duh electric, creierul nu știa că, miez delicios al fructului cel trupesc, era el însuși coajă, aspră și tare, în jurul altei ființe, care acum îl cunoștea, alergând cu bilioane de degete pe claviatura lui moale. Și, deși fiecare copăcel neural, susținut și hrănit de pământul gras al nevrogliilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de epocă, iar Luchian, "inovatorul", avea să găsească în natură mediul propice studiului structurilor luminoase. Recunoscându-i pe amândoi drept învățători spirituali, Adam Bălțatu adera clar la familia artiștilor pentru care creația este trăire, este înainte de toate freamăt și o delicioasă plăcere de a interpreta senzații. Foarte entuziasmat de evoluția lui Bălțatu, Petre Comarnescu aprecia în 1940: "E pe linia realismului coloristic al marelui Andreescu, apropiat de natură ca și neîntrecutul Luchian, dar mai potolit și mai puțin liric, depărtat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
are în jur de două hectare și jumătate de culturi de orez și de legume și livezi de mere. Când am plecat spre Tokio, mi-au dat un braț întreg de mere proaspat culese din livada lor. Au fost absolut delicioase! Mă gândesc la faptul că merele acestea reprezintă rezultatul muncii neîntrerupte de un an de zile a domnului Wada și mănânc bucuros câte unul pe zi. În primii ani de după căsătorie, cei doi au trăit numai din agricultură, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sensibile”, care te vor arunca de cealaltă parte a barierei. Dacă se întâmplă ca unul dintre cei prezenți să înceapă un subiect care ar putea să alunge zâmbetele celorlalți, ai face foarte bine să-l întrerupi cu diplomație, amintind de deliciosul desert care urmează să-l pui pe masă, prefăcându-te că ai cam întârziat cu servirea acestuia, sau lăudând calitățile vinului pe care-l serviți în acel moment, sau povestind despre o întâmplare hazlie din viața ta, chiar dacă tu ești
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
frumos a fost când au sărbătorit ziua de naștere a lui Mircea, colegul lor. A fost ca la carnavalul iernii! Ba nu, a fost, parcă, mai frumos, mult mai frumos.! Au cântat, au dansat... Iar tortul și ciocolata au fost delicioase! Și, pentru că pe Sorina n-a lăsat-o inima să se bucure singură de ele... Țârrr! Țârrr! Grasul cristalin al soneriei anunță o veste importantă. Fetița se îndreaptă către ușă. Azi ai fost mai harnică decât mine, ai ajuns mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
guler înalt. Predecesorul meu avea bun-gust. Ea avea aerul scandinavei visate, înaltă, zveltă, blondă cu ochi albaștri, trăsături asortate la delicatețea generală. Cel mai grozav era că, fără s-o știe, era soția mea. Zâmbii terminând de mâncat. Ce situație delicioasă. Nu-i știam prenumele. Mă dusei să fumez o țigară în salon. Tânăra mi se alătură. -Rămâneți aici, desigur? -N-aș vrea să vă deranjez, am bâlbâit, sincer intimidat. -Nu mă deranjați. Olaf v-a arătat camera dumneavoastră? -Nu. -Urmați-mă, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
neveste întâlnite abia în ajun. Atunci când nu poți avea micul dejun la pat, duci patul la micul dejun: mă înfășurai în halatul la fel de confortabil ca o saltea matlasată de puf și coborâi. -Bună ziua, Olaf! zise ea cu un zâmbet delicios. -Bună ziua, răspunsei, înghițindu-l pe Sigrid, pe care-l aveam pe vârful limbii. -Vrei cafea? -Da, mulțumesc. Poate că e cam târziu pentru micul dejun. -Nu. Aici nu există oră. Mă servi cu un bol de cafea și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
îmi spusei. Dar Sigrid nu știa că eu eram de-acum înainte soțul ei, lucrurile nu trebuiau bruscate. M-am culcat, fermecat de ziua aceea. Ce făcusem? Citisem un roman excelent, dormisem, băusem dom-pérignon și clos-vougeot; mâncasem într-o companie delicioasă. N-ai putea visa la o mai bună ocupare a timpului. Mai cu seamă, învățasem să-mi cunosc mai bine soția. Crezusem că iau în căsătorie suedeza ideală, iată-mă căsătorit cu o ex-junkie din Bobigny pe care o botezasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
atâția ani din viață cu o ocupație despre care păstram așa de puține amintiri? M-am tolănit la înmuiat în apa fierbinte. Eram fericit ca o ciupercă uscată scufundată în apă clocotită: să-mi regăsesc volumul de odinioară era absolut delicios. Întotdeauna mi-a fost milă de legumele deshidratate: la ce fel de viață să te aștepți când ți-ai pierdut umiditatea? Pe ambalaje, se afirmă că produsul uscat și-a păstrat toate proprietățile: dacă ai întreba vegetala de consistența cartonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
atunci de ce să mă jenez? „Alo, cum se numește țara dumneavoastră? Cât e ceasul acolo?” Neroziile astea mă încetiniră. La ora treisprezece, nu eram decât la litera E. Am coborât în bucătărie și mi-am făcut un sandvici cu creson. Delicios, dar trebuie să cureți bine cresonul, altfel capeți o boală atroce pe care doar cresonul o poate provoca, o oroare de care mori suferind ca un martir. Astfel de informații fac din creson ceva remarcabil. E la fel ca peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fraza aceasta m-ar putea duce departe. Am băut cu religiozitate o înghițitură: era totuși o krug 1976. Sigrid se așeză la masă în fața mea și începu să mănânce. -N-am pus sare, din pricina căpșunilor. Dacă dorești, poți pune piper. -E delicios. -Da, busuiocul merge de minune cu căpșunile. Mi-am lins farfuria. Mizilicul acesta nu-mi potoli foamea. -Ai și terminat? se extazie gazda mea care mânca exasperant de încet. -Da. Îmi imaginez că nu îți mai este foame după acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
eroare pe care am cores-o. Dar în rândul al doilea și-n cel următor le-a recitat corect. Atunci mi s-a părut că o sarcină mare mi se ia de pe umere. Clopoțelul chemător părăsi crierul meu și un sentiment delicios de liniște și pace mă cuprinse. Eram cu inima atât de ușoară încît îmi venea să cânt; am și cântat o jumătate de ceas întruna, pe când ne întorceam. După aceea limba mea liberată își regăsi vorbirea binecuvântată, și discursul, grămădit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urmă? - Da, da! Eu... în ale cui momente din urmă? - Ale sale - ale scumpului răposat. - O, da! o da, da, da! Gândesc cel puțin, cred cel puțin, nu știu! firește c-am fost, eu am fost acolo! - Ce noroc, ce delicios noroc. Și cuvintele lui cele din urmă... vă rog spuneți-mi mie cuvintele lui cele din urmă. Ce-a vorbit el? - Vorbea... vorbea... oh capul meu, capul meu, capul! Vorbea...... vorbea, nu vorbea în genere nimic decît: Clanț, clanț cu toții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În... 1991!!! Nu este Întâmplător că, În pofida firii mele mai curând retrase și retractile, am fost, deși deja departe de țară, din nou eroul unui scandal de proporții, În 1992. Simetrii semnificative... Candida mea interogație la Eliade mi-a adus delicioase injurii În presa română, liberă de data asta de tutela Direcției Presei. Dacă drăgălașa noastră amică numită România Mare m-a calificat, brutal și imprevizibil, drept „trădător”, „Domnul Gunoi”, „Piticul de la Ierusalim”, presa mai subtilă și mai democratică a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Shanghai, nu-i așa? zice el. Ca un tată, o privește cum mănâncă. Ea dă din cap, continuând să-și îndese mâncarea în gură. El ia o bucățică de carne și îi dă drumul în castronul ei. Apoi remarcă: Consider delicioasă mâncarea în comparație cu ce mâncam în timpul Marșului cel Lung. Am mâncat scoarță de copac, iarbă și șobolani. Ea nu mai mănâncă și îl roagă să-i povestească mai multe despre cum a fost să treacă prin exil. Era după Tatu, începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu are picioare, o poți deschide sau închide oricând. Un porc are picioare care pot să fugă și glas care poate să guițe. Măcelarul trebuie să-l prindă și să-l omoare. Bucătarul trebuie să facă să aibă un gust delicios carnea rău mirositoare. Astea sunt talente adevărate. Ce e Fairlynn? Se joacă în școala gândurilor doar pentru că o lăsăm... Ea se alintă sub el. Șefu’, crezi că Fairlynn e atrăgătoare? De ce întrebi? Pur și simplu din curiozitate. Nu e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Să se controleze. Sau putea să-l afunde și pe el în cel mai groaznic coșmar al lor. O străbătu un fior de amețeală. — Și ea e un castravecior drăgălaș. „Proaspăt.“ Și aia care toarnă apă la fel. Amândouă sunt delicioase. E seara ta norocoasă. Două la preț de una. Nu eram la cumpărături. Încercă să-i susțină privirea, dar lucirea ei bolnavă îl ajunse și pe el. Tot trecutul lor. Ea îi imită calmul. —Te uitai doar la vitrine? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]