27,984 matches
-
analizelor științifice empirice, al datelor de opinie în mod special, impune o foarte bună specificare. În variantă clară, un act este de tip extremist dacă: - are ca funcție negarea (= atacul, disprețul, blocarea mecanismelor de realizare etc.); - valorilor democratice (libertate, egalitate, demnitate umană etc.); - prin mijloace radicale (violență, segregare, fanatism, privare de libertate etc.). De remarcat că apelul la mijloace radicale, în sine, nu este etichetat ca extremism. Numai folosirea violenței împotriva libertății și a egalității este considerată act de extremism. Altfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
el, spera ca timpul să împace ceea ce azi era de nesuportat. Aștepta ca mizeriile și meschinăriile lui Alex să o obosească și să se hotărască să renunțe la el. Până la urmă nu există altă cale. Deocamdată se purta în afara oricărei demnități. Ea, femeia inaccesibilă, femeia râvnită de atâția bărbați, femeia iubită cândva de soț cu ardoare. Își aducea aminte de mezinul orchestrei, care îi spusese într-o zi: "Vreau să apuc ziua în care te văd și pe tine îngenuncheată de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
te visezi liber și fericit, dar nu mai ești capabil de așa ceva, această facultate o poți stimula doar cu Prozac, thymos-ul platonician este o facultate a cetățenilor care au trăit în societăți rurale, doar acolo oamenii își mai aminteau de demnitate, nici acolo nu o aveau cu toții, nu toți erau priviți cu respect, dar societatea de consum a șters din creier atașamentul față de altă ființă, fetele se culcă de-a valma cu bărbații nu fiindcă acest lucru le-ar produce vreo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
grele Podoaba bolții-n cer, și din străfund Ieșirăm iar către lumini și stele.” Dante - Infernul îcânturile I, II și XXXI) traducere de ETA BOERIU. PREAMBULUL UNUI RENEGAT Astăzi îmi revăd secvențial trecutul încătușat în amintirile ce mă obsedează, cu demnitatea strecurată în vene, căci n-am semnat pactul cu diavolul, însoțit de un sentiment de nostalgie, îmbrăcat în haina aversiunii față de un mod de trai dezumanizant, bazat pe false principii de morală, etică și conviețuire. Șansele pe care le am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în actul de unificare sufletească și duhovnicească a neamului său. După demisia Mitropolitului Vladimir de Repta, la 1 octombrie 1924, Marele Colegiu Electoral întrunit în ziua de 7 noiembrie 1924 a ales cu 217 voturi din 270 posibile, în înalta demnitate de Arhiepiscop al Cernăuților și Mitropolit al Bucovinei, pe Nectarie, Episcopul Cetății Albe și Ismailului. Regele Ferdinand, cu înaltul decret nr. 3.738, din 7 noiembrie 1924, a întărit alegerea. Festivitatea de învestire s-a desfășurat la 9 noiembrie în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
veni! M-am săturat de tine. M-am săturat de noi!” Știu că suna dur, aproape mojicesc. Dar am considerat că așa e cel mai bine. Fără lacrimi (din partea ei), fără priviri languroase și Îmbrățișări teatrale. Ar fi fost sub demnitatea noastră. Ar fi fost un final de film prost. Iar eu, mai mult decât orice, urăsc filmele proaste. M-a sunat imediat, repetat, dar nu i-am răspuns. Mi-a expediat apoi câteva cuvinte, În maniera-i cunoscută atunci când se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
conflictului dedus, în prezența părților care, după ce le acceptă sunt atenționate cu privire la obligația de a le respecta și asupra consecințelor nerespectării lor. În același timp, mediatorul este obligat să supravegheze ca medierea să se desfășoare fără incidente legate de libertatea, demnitatea sau viața privată a părților. În afară de condițiile ambientale adecvate pe care mediatorul le asigură pe timpul procesului de mediere, respectarea de către acștia și de către părți a numeroaselor prevederi din cap.IV din legea medierii contribuie la prevenirea incidentelor în cadrul ședințelor de
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
de declarat în favoarea ta? — Dar ce am făcut? — Nu știi? Nu cunosc acuzațiile ce mi se aduc. — Te faci că nu știi... Joci rolul inocentului cu noi. — Nu cred să fi greșit cu ceva în viața mea. Câtă siguranță, câtă demnitate. Eu unul nu aș fi atât de sigur. Mai gândește-te. — Nu are rost, știu că nu am greșit cu nimic. — Auzi, colega..., zice că nu a greșit cu nimic, iar noi ne am deplasat de pomană. — Sunt nevinovat. Așa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
În rațiunea umană cea mai comună, ca și În cea speculativă de cel mai Înalt grad, că ele nu pot fi abstrase din nici o cunoaștere empirică și prin urmare, numai contingentă; că În această puritate a originii lor stă tocmai demnitatea lor, pentru a ne servi ca principii practice supreme. Rigorismul lui Kant constă În acea universalitate și necesitate a principiilor morale (independente de timp și spațiu) care se exprimă În imperativul categoric, cu cele două exigențe ale sale: 1. Acționează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sale, care susține că „o ființă rațională este membră a imperiului scopurilor, dacă deși e universal legislatoare În el, este și ea Însăși supusă acestor legi”. Văzând moralitatea și umanitatea (capabilă de moralitate) În conexiunea lor intimă, Kant sublinia ideea demnității ființei raționale (omul) care este identică voinței absolut bune, adică Libertății. În prefața de la Critica Rațiunii Practice, filosoful scria: „Conceptul de libertate, Întrucât realitatea lui e demonstrată printr-o lege apriorică a rațiunii practice, constituie cheia de boltă a Întregii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
asigura autorității sale o confirmare superioară. Această sarcină este - trebuie reamintit - realizarea dreptății, a acestei legi supreme pe care nici un arbitru nu ar putea s-o abolească dar care viețuiește și locuiește În toate conștiințele și impune fiecăruia respect al demnității sacre și al naturii umane. 2. Dimensiunea axiologică a subiectiv obiectivului. Normativitate și normă juridică Reflecția care Își dobândește cunoașterea sistematică În etică pleacă, după cum se tot afirmă, de la a vrea (Wollen) și de la a trebui (Sollen). Vrerea este năzuința
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
inteligibilă” a omului, așa cum este el În sine (homo noumenon), În timp ce senzorialitatea, senzațiile și instinctele aparțin lumii fenomenelor. Și de aceea, omul nu poate face altceva decât să respecte legea morală sau norma rațiunii ca lege a esenței sale propriu-zise. Demnitatea sa umană este Întemeiată tocmai pe faptul că el nu urmează instinctele, ca o simplă ființă naturală (ca animalele), ci, fiind un element al lumii inteligibile, o ființă rațională liberă, temeiul acțiunii sale este legea. Astfel, filosofia morală a lui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
susține că, pentru structura Statului legitim sau de justiție (dreptate) este foarte important „dreptul egal al tuturor cetățenilor de a participa la formarea legilor. Acest drept, ca și celelalte drepturi fundamentale, nu sunt totuși decât consecințe, specificări sau aspecte ale demnității proprii persoanei umane, spirituală prin natura sa”. Filosoful observă că nu este greșit ca toate acestea să fie considerate ca un singur drept. Desigur, unitatea lui substanțială se exprimă prin diverse modalități extrinseci, ceea ce nu Înseamnă că nu sunt posibile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Dar totuși există o altă lege - Legea Dreptății - care nu trebuie niciodată să fie abolită, sau violată În esența sa și În valoarea ideii sale”. „Numai conformându-se acestei Legi Supreme - apreciază gânditorul italian - Statul, ca și Individul, pot dobândi demnitatea etică și pecetea ideală, totodată baza organizării politice a unui Stat de drept.” Statul nu trebuie acceptat să devină „stăpânul absolut al individului”, după cum nici reciproca nu poate fi admisă, anume ca „Statul să depindă etic de puterea arbitrară a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai știam unul la Reșița sau la Cluj, la Bacău și Pitești...dar În care oraș nu am Întîlnit astfel de cramponari?! Poate nu am dreptul să-i judec, deoarece nu am deținut niciodată o funcție de conducere; dar o minimă demnitate, o brumă de onoare și un sentiment de dispreț, m-ar face, probabil, să nu aștept să mi se zică de două ori... Într-un interviu, marele artist Dorel Vișan (pe care am avut plăcerea să-l cunosc bine) face
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În companie teribilă - Calboreanu, Ciubotărașu, Colea Răutu, Benedict Dabija) și nopțile la barul Atlantic (ținut de Viorel Păunescu și frecventat de Nicu Ceaușescu). Dar și reflecția deloc amuzantă, În urma (prea) multelor chiolhanuri :”Băutura se plătește cu trei mari prețuri : bani, demnitate, sănătate” ; curios, Furdui avea o rezistență ieșită din comun, În domeniu, sănătate pe care am mai Întîlnit-o, În lumea actorilor, și la unchiul său, Colea Răutu! E drept, că adaugă, spre-a nu exista dubii :” creația, cu toate satisfacțiile pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
luat", aruncă acru bărbatul. "Vii odată cu berea aia sau stai dă arta conversații cu mine?" "Daaa? Văd că ai draci pă tine. Atunci du-te de ți-o ia singur, că nu-s servitoarea ta", făcu soția exilându-se cu demnitate în dormitor, nu înainte de a trânti ușa cu putere. "Ce, fă, ai gălăgie-n gură!?", strigă în urma ei Vasile. "Ai prins coajă, nu? Ia vezi, că poate mă dau jos la tine!" Pufni: "Ia uite, dom'ne, și la asta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pescuite de pe-acolo, pragmatismului propriu mentalității occidentalului. Cred că nici măcar nu reprezentau fidel originalele din cele trei perioade ale culturii statelor grecești, dominate de ordinele: doric, ionic și corintic. Nu reprezentau poate că nici trăsăturile zeităților cu pricina: puterea, demnitatea, grația feminină, etc.” 4. Luni, 10 noiembrie ‘80. De dimineață, Mircea Eliade et les aventures du sacre: „Peut-on imaginer une societé sans religion? Une societé, peut-ètre; un individu, non...” Toamnă deosebit de grea. Grea de amintiri, dar mai ales de creșterea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe un ritm lent. Îmi spuneam că, chiar dacă această scenă nu va fi prinsă în sceneta mea, ea ar trebui să fie pentru mine, ca dramaturg, aer și apă, deoarece pe parcursul ei, prind contur trăsături ale personajului cum ar fi demnitatea, curajul și răbdarea. Cu alte cuvinte, și această scenă era să fie o lecție magistrală. Întâlnirea, în tinerețe, a lui Mihai cu seniorii străini și cu tăcerea lor întunecată de cavaleri adormiți pe de o parte, și cu râsetele lor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în formă glasul de bariton cu timbrul întunecat, strălucire oțelită, forță și volum mare, o greutate specifică a declamației și a frazei lirice. Niciodată indiferent, niciodată plat, niciodată șovăitor. Era Boris, avea viziunea acelei nebunii vinovate. Era Posa, îi reușea demnitatea unui spirit independent. Era Rigoletto, se schilodea pentru a apăra o unică speranță. Era Telramund, intra în noaptea wagneriană a intrigilor malefice. Era Scarpia, compunea bigotismul dar insinua perfidia erotică. Nu știu, pe scenă, un Amonasro mai credibil decât el
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
fost comunistă și apărătoare a drepturilor omului și nu s-a ascuns. S-a ridicat apoi împotriva consecințelor oribile ale ideilor pe care le-a susținut. Și a făcut-o de fiecare dată direct, cu simplitate, și cu o copleșitoare demnitate. Marele critic Alan Bloom afirmă că Doris Lessing a fost răsplătită cu Nobelul din motive de "corectitudine politică". Rareori mi-a fost dat să aud gugumănie mai mare. Dacă ravagiile corectitudinii politice se vor opri vreodată, acest lucru se va
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
ajuns la capătul puterilor: mitul s-a stins și aureola s-a risipit, emblema culturală de odinioară fiind înlocuită cu figura lamentabilă a unei țări în care marxismul a distrus cam tot ce se putea distruge. Fisurile iscate în blazonul demnității franceze sunt atît de adînci încît umbra princiară a spiritului galic face figura unui convalescent ținîndu-și fruntea în pămînt: a fi francez a devenit o chestiune relativă și uneori de-a dreptul supărătoare, dar, mai ales, a fi francez a
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
mai puțin decât un general ieșit la pensie după 1919, deși au aceiași ani de serviciu și au avut aceeași vârstă la data pensionării. Această diferențiere este desigur irațională și nedreaptă. Cerințele existenței, obligațiunile sociale, considerațiunile de prestigiu și de demnitate corespunzătoare gradului, fiind identice, motivul că unul aparține unei legi de pensiune mai veche, iar altui unei legi mai nouă, este absolut brutal. Bursa vieții nu stabilește prețurile pieții pentru pensionarii militari, aparte și după data pensionării lor. Alimentele, îmbrăcămintea
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
războiu mai cu seamă, în domeniul funcționăresc civil s-au creat trepte intermediare aproape pentru fiecare grad ierarhic de port și funcțiune. Așa de ex. înainte vreme exista la funcționarii civili ierarhia aceasta: șef de birou, șef serviciu și director. Demnitatea de director general era limitată numai la câteva instituții. După 1902 s-a generalizat funcțiunea de director general la toate ministerele și unele autorități și servicii, de stat, județene și chiar comunale urbane, mai înființându-se treptat și posturi de
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
cu autoarea lui. "Ajung fără mari dificultăți la Universitate - doar în troleu, un incident: două-trei pîrîiașe mi-au izvorît brusc pe pulpe, fix la cinci secunde după închiderea ușilor; dar nu-i nimic, sînt un caracter puternic, pot trece cu demnitate peste cele două băltițe mărimea 38 care se străduiau să-mi contureze sandalele... Mă îndepărtez de locul faptei... Metrou. Scările. Să-mi trag puțin sufletul... V-am zis ce greață mă încearcă? Nu e nici o figură de stil, probabil diversitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]