2,176 matches
-
din Afganistan, ajutându-i astfel să se perfecționeze și să se transforme treptat în inamici ai SUA, sub umbrela rețelei al-Qaeda. Deși susținătorii ambelor partide mari americane sunt conștienți de importanța funcționării eficiente a unui serviciu de spionaj și contraspionaj, democrații și republicanii, sau cei de orientare liberală și conservatoare, au păreri diferite asupra activității CIA. Liberalii au considerat că serviciile secrete au fost folosite de executiv pentru a evita controlul de către legislativ, și implicarea în acțiuni altfel ilegale (vezi IRANGATE
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
republicană din Camera Reprezentanților a votat pentru impeachment (vezi), după care Senatul a fost pus în situația de a-l judeca pe președinte, conform procedurilor procesului constituțional mai sus amintit. În Senat un grup de republicani moderați a votat alături de democrați pentru achitarea președintelui. Se pare că a fost o măsură foarte înțeleaptă a moderaților republicani, deoarece majoritatea americanilor, opinia publică fiind desigur divizată, au considerat că acțiunea de impeachment a fost motivată politic, un cuvânt ce pare să nu sune
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
regional bine reprezentat în sud și în vest, în opoziție cu federaliștii minoritari, reprezentând regiunile industrializate din nord-est, ceea ce explică de ce, în Războiul Civil, sudiștii susțineau Partidul Democrat, iar nordiștii erau republicani. În perioada imediat postbelică, o bună parte a democraților din statele sudiste au sprijinit politicile economice ale administrației republicane Harry Truman, dar nu au sprijinit Mișcarea drepturilor civile (vezi CIVIL RIGHTS MOVEMENT) sau măsurile de combatere a segregării rasiale. Această facțiune mai conservatoare a partidului a dus la crearea
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
CIVIL RIGHTS MOVEMENT) sau măsurile de combatere a segregării rasiale. Această facțiune mai conservatoare a partidului a dus la crearea așa-numitei "coaliții a câinelui albastru" la mijlocul anilor nouăzeci, prin opoziție și contrast cu cei definiți de metafora câinelui galben, democrați ce sunt fideli partidului și sunt în stare să voteze pe oricine este nominalizat (se zice că ar vota și pentru un câine galben, dacă le-ar cere partidul). În anii optzeci, după înfrângerea președintelui democrat Carter în alegerile în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
alegerile în care candida pentru al doilea mandat împotriva republicanului Ronald Reagan, steaua partidului a pălit pentru o vreme, politicile de dreapta anulând o parte din programele liberale promovate începând cu F.D. Roosevelt (The New Deal, The Great Society), candidații democrați nereușind să recâștige Casa Albă în 1984 și 1988. Succesul remarcabil al democratului Bill Clinton în alegerile din 1992, în condițiile în care președintele în funcțiune (Bush, Sr.) făcuse o bună impresie în primul război al golfului (1991), s-a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
JFK, la fel ca un alt predecesor important, FDR, singurul care a fost ales de patru ori. Barack Obama și JFK au fost comparați, semănând prin carismă, energie, impresia de suflu nou în politica americană. În plus, deși amândoi sunt democrați, par să fie expresii puternice ale republicanismului, în sensul domniei legii, și nu ale democrației, ca domnie a majorității (amândoi au fost aleși de majoritate, fiind membrii unor minorități, Kennedy fiind catolic, Obama fiind bărbat de culoare). Dacă este vorba
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
forța imaginii de a influența electoratul. Kennedy apare ca foarte energic, cu o alură tinerească (urma să devină cel mai tânăr președinte), deși avea probleme serioase de sănătate. Nimeni nu pare să se gândească la privilegiul de a fi un democrat foarte bogat din clanul Kennedy. Nixon, de familie modestă și cu un regim de viață foarte spartan, apare oarecum gârbovit, lipsit de putere. Dacă ultima zi din cele o mie ale președinției lui Kennedy a fost tragică (asasinatul a avut
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
power (vezi FLOWER POWER) a prosperat înainte ca Ginsberg (reprezentantul unor tendințe mai mult decât liberale) să inventeze sintagma. LIBERTARIAN PARTY Într-un sistem politic bipartit, cum este cel american, chiar mai mult decât în Marea Britanie, jocurile sunt făcute de democrați și republicani, ale căror partide domină alegerile la orice nivel, local, statal și federal. Sistemul bipartit are avantajele și dezavantajele lui, nefiind neapărat o rețetă infailibilă pentru orice țară, dornică să urmeze un model democratic de succes. Mulți americani sunt
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în Hess: 484) MCCAIN, JOHN (1936 ) Senatorul de Arizona John McCain a fost candidatul republican nominalizat pentru alegerile prezidențiale din anul 2008, omul potrivit la momentul nepotrivit. Veteranul erou al Războiului din Vietnam împlinise 72 de ani, candidând împotriva dinamicului democrat Barack Obama după cele două mandate republicane ale lui George W. Bush, având ca running mate (camaradul de cursă este candidatul la vicepreședinție) pe Sarah Palin: totul anunța că era vorba, militărește vorbind, de un pod prea îndepărtat. McCain intrase
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Applebaum mai sus. Totul e bine când se sfârșește cu bine... NEW FRONTIER Una dintre cele mai eficiente și impresionante mostre ale retoricii politice americane la vârf, discursul lui John F. Kennedy de acceptare a nominalizării pentru cursa prezidențială din partea democraților în 1960, este cunoscut sub numele figurii de stil pe care se sprijină, al ultimei frontiere. În mod simbolic, prezidențiabilul Kennedy se află la capătul de vest al Americii, Los Angeles, dar nu aici este ultima frontieră pentru el și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în lovitura de stat ce a dus la înlocuirea președintelui Allende în Chile în 1973, într-un mod mai vehement decât o aventură americană similară întreprinsă în timpul administrației celui ce l-a învins pe Nixon în alegerile prezidențiale din 1960, democratul Kennedy, și anume atacul asupra Cubei lui Castro la Bay of Pigs. Ceea ce a pus capăt în mod prematur celui de-al doilea mandat al lui Nixon a fost escaladarea scandalului Watergate, ce începuse prin câteva arestări în vara anului
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sprijinit și de o altă carte a sa, The Audacity of Hope, care a luat un premiu Grammy în 2008. E semnificativ faptul că pentru acel premiu concurau în același an și două cărți scrise de doi foști președinți, ambii democrați: Giving: How Each of Us Can Change the World a lui Bill Clinton, și Sunday Mornings in Plains: Bringing Peace to a Changing World, scrisă de Jimmy Carter. Retorica lui Obama în campania electorală nu a urmărit să instige, ci
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
candidatul care câștigă jumătate plus unu din voturile californiene ia toate voturile electorale, iar jumătate minus unu dintre californieni nu sunt astfel reprezentați în alegerea președintelui. Ținând cont de faptul că anumite state sunt considerate sigure (de exemplu, California pentru democrați, sau Alabama pentru republicani) candidații caută cu precădere să își concentreze deplasările de campanie spre statele oarecum echilibrate, care pot face diferența (swing states, state care balansează între republicani și democrați), și nu spre statele sigure, pe care tind să
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
consecință nu a avut prezență parlamentară (vezi tabelul 9.1). Pe de altă parte, succesul electoral al PDSR nu părea a fi unul evident, excepție făcând însă rezultatele din orașele județului Tulcea. Din acest moment electoral al anului 2000, social democrații devin partidul principal în județul Constanța, în Tulcea PNL, dar mai ales PD înlocuiesc PSD și poziția acestuia de prim partid politic. 2. FSN inițial s-a scindat în FDSN (partidul președintelui de atunci, Ion Iliescu) și FSN (mai apoi
Alegerile din Dobrogea postcomunistă, 1992-2012. In: Competenţa politică în România by Aurelian Giugăl () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1576]
-
oraș în contrapondere cu voturile celor trei localități aflate la o mai mare distanță, calculând apoi procentul PDSR, vom observa că linia votului pentru localitățile de lângă oraș este diferită de tendința localităților depărtate, în sensul că intensitatea votului pentru social democrați crește dinspre oraș către localitățile periferice, situație identică atât în județul Constanța, cât și în județul Tulcea. La alegerile locale diferențele dintre comunele periurbane și cele îndepărtate nu mai sunt la fel de evidente, dar cu toate acestea influența orașului poate fi
Alegerile din Dobrogea postcomunistă, 1992-2012. In: Competenţa politică în România by Aurelian Giugăl () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1576]
-
anilor ’70 destinele lor istoriografice au fost diferite. Dacă Mihail Kogălniceanu a fost recuperat parțial de scrisul istoric românesc, Mihail Roller Însuși acceptând că acesta era o mare personalitate a istoriei naționale, fără a se ridica Însă la „Înălțimea revoluționarilor democrați” din epocă, precum Nicolae Zubcu Codreanu sau Eugen Lupu, Carol I, ca exponent al regalității În România, nu putea fi catalogat decât În termeni absolut negativi. Într-o Sinteză asupra tendințelor rezultate din lecturarea lucrărilor editoriale și a studiilor din
CAROL I ŞI MIHAIL KOGĂLNICEANU SUB LUPA CENZURII COMUNISTE (1973-1977). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
care Îi conduc. Uneori, „poporul”, „oamenii de rând” sunt disculpați, de circumstanță, din dorința de a se respecta limbajul „corectitudinii politice” a epocii. Dar conducătorii nu fac decât să reprezinte interesele și tendințele poporului, În ansamblul său - după cum cred toți democrații naționaliști romantici -, așa că generalizarea la scara Întregii națiuni este aproape Întotdeauna subînțeleasă, dacă nu este chiar formulată În mod explicit. Papiu XE "Papiu" Ilarian XE "Papiu Ilarian" (al cărui tată, să nu uităm, fusese executat de revoluționarii maghiari În 1849
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
discrepanța dintre atitudinea față de comunism a românilor (și a est-europenilor în general) și atitudinea față de acesta a unui segment important al elitelor occidentale ("22", 1-7.II.2006) rivalitatea dintre Geoană și Năstase ("22", 8-14.II.2006) relațiile dintre liberali și democrați (EZ, 27.II.2006) conflictul dintre sunniți și șiiți (EZ, 27.II.2006) spațiul ăla verde dintre sensurile de mers ale mașinilor (IVLRA) discuțiile dintre noi (IVLRA) cooperarea dintre Parchet și jurnaliști (IVLRA) duelul dintre fundaș și atacant (Forum Cotidianul
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
care s-au aflat în U.R.S.S. au fost libere să-și decidă un nou viitor, majoritatea acestora optând pentru democrație, pentru eliminarea sistemului dictatorial și pentru o apropiere față de statele occidentale europene. Deși voința acestor popoare pentru a crea democrații, asemănătoare statelor Europei Occidentale, este puternică, influență comunismului nu este ușor de șters. În plus, din punct de vedere economic datorită economiei centralizate și a subordonării față de Moscova, aceste țări sunt foarte slab dezvoltate în comparație cu cele care nu au avut
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
Grecia, Marea Britanie, Franța, Canada, etc.). Guvernul turc, democrat, a răspuns și el apelului O.N.U. trimițând 4500 de militari în sprijinul americanilor în Coreea, la 25 iulie 1950, atrăgându-și critica Partidului Muncitoresc. Acesta din urmă a insinuat că democrații au fost influențați de senatorul american Harry Cain, aflat în trecere prin Istanbul. Guvernul democrat al lui Menderez, a arătat că trimiterea de trupe în Coreea era o oportunitate de a alătura Turcia de NATO. El a cerut la 1
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
al vest europenilor sau americanilor. Pentru că Turcia n-a fost invitată să adere în septembrie 1950, s-a făcut un compromis, ca și pentru Grecia de altfel, ambele state fiind invitate să participe la planurile militare NATO din zona Mediteranei. Democrații turci au fost dezamăgiți, mai ales că în presa turcă apăruse în octombrie 1950 un articol al generalului Omar Bradley, din care reieșea că un atac militar din partea Uniunii Sovietice sau aliaților acesteia împotriva Ankarei, era considerat un război local
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
practici politice similare, și nu doar pe reacția în caz de agresiune la adresa unuia dintre participanți. Statele membre NATO se privesc nu doar ca aliați, ci, în primul rând, ca prieteni. În Statele candidate urmau să dovedească: 1. că sunt democrații cu economie de piață; 2. că minoritățile de pe teritoriul lor sunt tratate conform recomandărilor OSCE; 3. că și-au rezolvat disputele cu vecinii și că și-au asumat poziția privind rezolvarea pașnică a conflictelor; 4. că au abilitățile și voința
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
sfârșitul istoriei. Așa cum la mijlocul anilor '90 politica externă a fost ghidată de convingerea că democrația cel puțin diminuează, dacă nu elimină complet condițiile de inițiere a războiului, la începutul mileniului trei politica internațională pare a fi dominată de prezentarea aceleiași democrații ca principal antidot al amenințării teroriste. Consensul clasei politice americane corespunde nu îndrăznesc să spun derivă proeminenței dobândite de teoria pacifismului democratic în Relațiile Internaționale, complex conceptual prin care se afirmă că democrațiile (în special democrațiile liberale) nu inițiază război
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
amenințării teroriste. Consensul clasei politice americane corespunde nu îndrăznesc să spun derivă proeminenței dobândite de teoria pacifismului democratic în Relațiile Internaționale, complex conceptual prin care se afirmă că democrațiile (în special democrațiile liberale) nu inițiază război aproape niciodată împotriva altor democrații liberale 1. A devenit aproape un clișeu a începe dezbaterea pe seama virtuților tezei ce explorează efectele pacifiste ale democrației, interdependenței economice și apartenența la diverse instituții și oganizații internaționale prin referire la aserțiunea lui Jack Levy conform căreia aceasta constituie
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
promova practicile democratice la nivelul politic, cultural și economic. Teoreticienii păcii democratice au stârnit o dezbatere fructuoasă în primul rând cu reprezentanți ai (neo)realismului, atacându-i acestuia din urmă elementele centrale. Posibilitatea existenței unei păci separate și permanente între democrații așa cum este ea susținută de teoreticieni ai pacifismului democratic subminează fundamentul viziunii tragice a realismului în Relațiile Internaționale, și anume iminența războiului interstatal ca urmare a condiției anarhice a sistemului internațional. Din această perspectivă, punctul forte al pacifismului democratic îl
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]