1,551 matches
-
că o să-i dau ore, fac meditații cu ea, să vedem dacă anul ăsta sau la anul, oricum, e foarte talentată și va intra sigur. Poate anul ăsta. Loredană, ce are fata asta cu ochii mei, zice că am ochi demonici, că atunci când mă supăr se fac negri din albaștri, ce vede ea oare? Parcă intrase în priză. Mai bine o aducea într-o noapte la noi, să fim trei, că n-am mai făcut asta de mult. Îl lăsam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vorbă la Catedră, prima dată, că din vara aia a început s-o ducă la facultate, mi-a povestit secretara că au tot povestit acolo două ore, i-a și cronometrat, când au ieșit, el râdea, îi sclipeau ochii ăia demonici și i-a zis: să nu știe tuta mea! — Nu zice Domnul așa ceva, nu l-am auzit niciodată vorbind urât de dumneavoastră. Vrea secretara să vă enerveze. Și Neli se gândește că, așa cum îl știe ea pe stăpân, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ușchite, bluze albe peste pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin la teatru, în sfârșit, după ’89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal. Zeul-Moș e lângă el, poate, pe scenă, nu mă va lăsa să-mi bâlbâi replicile, va fi lângă mine până la sfârșit. Bun sau rău. Are emoții, puțini știu că o premieră e inferioară ultimei repetiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a jucat feste, făcându l să „inverseze ordinea problemelor și argumentelor“. Afirmația aceasta e atât de prezumțioasă, încât nu te-ai aștepta să o întâlnești la un autor care ține totuși la respectabilitate academică. Dacă un om inteligent - o inteligență „demonică“ pe deasupra - chiar intenționa să plagieze, nu ar fi încercat tocmai să inverseze ordinea problemelor și, în general, să schimbe și adapteze cât mai mult posibil, pentru a face plagiatul imposibil de detectat? De ce recurge Marta Petreu la astfel de explicații
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
meu, având forma unui individ necunoscut și nemaivăzut. Un om înalt de doi metri îmbrăcat în haine de piele, cu picioare și bot de cal, cu părul lung și negru, mirosind puternic a teamă, măști moarte, scenă de teatru, fum demonic și carne de gagici. - Nu-nțelegi, a conchis Bogdan. Văd că nu-nțelegi. Eu nu puteam scoate un sunet. Mi-a întins mâna, zâmbind. - Ce? m-am speriat eu. - Nimic. Plec. Trebuie să mă-ntâlnesc cu cineva și-am cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
A fost cu mult prea rău. Doar nu din nou? Aproape încremenit, Ionel mai poate întoarce capul numai ca să audă cele mai infame cuvinte pe care i le-a auzit cândva urechea. - Ionel, nu-i așa că vrei prăjiturele? întreabă calculatorul demonic, folosind un timbru necunoscut. Rănit de moarte, odată ce sensul cuvintelor îi ajunge la creier, Ionel plânge. E mult prea mult. Și nu așa voia să moară. Cu o ultimă sforțare-a demnității totuși, el atacă. Vrea răzbunare. Răcnind mai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se forma la fel de instantaneu o coadă de vreo zece mii de suflete. - Pe rând, pe rând, că e timp, spunea Luca, fumându-și țigările de foi. La un moment dat, în dreptul său ajunse un moș. - Gagiule, ești prea bătrân, exclamă Luca demonic. Dispari. O să-mi cadă pula dacă mi-o sugi tu. - Dar, domnule Cioran, spuse el, vă rog, sunteți genial, susură moșul, cu gura pungă. - Mă cheamă Luca, nu Cioran!! urlă Dinulescu. Te ucid!!! Cioran nu există!!! Lumea din spate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și pe corpul meu, supunându-mi ființa unor chinuri îngrozitoare, sfârtecându-mă pur și simplu, cât de ciudat!! Cum, dintre toate morțile posibile, să ajung să pier din pricina unei clădiri, ba chiar numai a unei încăperi nebune, care prin suflul demonic al celor care o locuiesc și vizitează a căpătat ea însăși viață, identificându-mă astfel rapid drept dușman al ei și vrând acum să mă nimicească? Iată că... într-adevăr, ceva se întâmplă... iar eu nu par să-mi revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
De aici derivă o altă funcție a mirabilului, aceea a contestării ideologiei creștine, conform căreia omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Acest tip de mirabil respinge maniheismul creștin, opoziția bine/rău, Dumnezeu/Satana, optând pentru amestecul de divin și demonic, care nu țintește neapărat spre distrugerea răului, ci spre îmblânzirea lui. Un mod aparte de manifestare a miraculosului, ce a provocat teama medievalului, îl reprezintă metamorfoza. Aceasta traduce riscul ce-l pândește pe om de a-și pierde, momentan sau
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mai ciudată, autosuficiența obiectelor (Dali), distorsionări, dizlocări, fragmentări. Sertare deschise se ivesc din corpuri umane, părți organice fuzionează cu cele mecanice, părți individuale aparțin mai multor obiecte în același timp, un obiect are o dublă identitate. Lumea organică este redată demonic. Mugurii plantelor, crescând enorm, produc flori ce sfârșesc cu fețe animale iar peste creaturile umane și demonice se amestecă vegetația unei jungle. Scriitorii, ca și pictorii, sunt atât de afectați și de terifiați, pentru că lumea familiară, ordonată și normativă încetează
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
fuzionează cu cele mecanice, părți individuale aparțin mai multor obiecte în același timp, un obiect are o dublă identitate. Lumea organică este redată demonic. Mugurii plantelor, crescând enorm, produc flori ce sfârșesc cu fețe animale iar peste creaturile umane și demonice se amestecă vegetația unei jungle. Scriitorii, ca și pictorii, sunt atât de afectați și de terifiați, pentru că lumea familiară, ordonată și normativă încetează de a mai fi sigură; artiștii trăiesc sentimentul incapacității de a mai viețui în acestă lume metamorfozată
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
relevante („coșmarul unui adolescent chinuit de eumenidele sexului”; „Mai degrabă ar proveni din filonul unui Sade sau Gines de Rais, unde erotica este priapism”; „față de Geo Bogza, Rimbaud e un prunc nevinovat”; „poezie la Lautréamont, biologie la Bogza”; „influența viziunilor demonice ale lui Arghezi”, dar și: „confesiunea propriilor experiențe”; „lipsă de plasticitate a viziunilor”, „vocabular cu totul desuet”; „accente de simbolism diluvic”). Dincolo de diagnosticul sever („document”), Boz e singurul critic interbelic care intuiește, la tînărul Bogza, depășirea poeticității canonice înspre explorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în fața limitei, preferînd, în locul „mărginirii fatale a creatorului”, luciditatea „celui avizat”. Conștiința critică sterilizată învinge, așadar, spiritul creator. Raicu refuză totuși calificativul de „antiliteratură”: „Urmuz e un devotat al ideii de literatură (...) își iubește personajele de o puerilitate simpatică (...) uneori, demonică și răutăcioasă, alteori”. Pornind de la „Fuchsiada”, eseul lui Raicu propune, în final, o „critică a conștiinței angelice” urmuziene: „Visul muzical angelic constituie veritabila utopie a lui Urmuz, în care se poate descifra cu ușurință repulsia abia sublimată față de aspectele brutale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ură s-a strecurat prostia care se pare că va face ravagii azi, mai ales din partea tinerilor, care nu au nici o responsabilitate privind ziua de mâine. Să dea Dumnezeu să nu fie așa dar tare mă îndoiesc și prostia îndeamnă demonic pe cel în cauză să pună ștampila pe Băsescu, fiindcă i s-a părut lui că e băiat de gașcă și poate da pe gât un kil de coniac, fără să se cunoască, pe când Geoană, canci, nu este în stare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
șuierătoare de psalmi răzvrătiți mi-am clădit temple în lumină dar nimeni n-a îngenuncheat în ele bolți de văzduh policandre de stele icoane de păsări altare de ape s-au prăbușit sub buldozere de indiferență la porți mulțimea râdea demonic urla în limba șerpilor noi avem alte temple mai albe zeul tău a căzut în desuetudine prea bine mi-am zis i-am iertat Doamne sunt cei rătăciți în propriul întuneric au uitat că libertatea e o rugă prea grea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adică pe curând, și am intrat În casă: parcă aș fi intrat În congelatorul de la morgă. În clipa asta, nici aici nu e mai bine, zise Petru. Nu știa ce să creadă: simplă relatare sau confesiune? Banală Întâmplare sau provocare demonică? Ce-ar fi să urcăm? Nici măcar n-am stat de vorbă... Socotesc că am vorbit destul pentru doi oameni care se Întâlnesc din Întâmplare... Te conduc până la ușă dacă vrei. Pentru siguranță... Dacă vrei... Petru oftă ușurat. Totul e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
luaseră de acolo. PARTEA A TREIA EGIPTUL CAPITOLUL UNU Stăteam fără simțire în brațele lui Nehesi, garda lui Re-nefer. El m-a cărat până la palat, unde roiau o mulțime de muște atrase de sângele atâtor tați și fii. Frații mei demonici ridicaseră cuțitul chiar și asupra bebelușului lui Așnan, iar biata lui mamă sângerase până la moarte încercând să-l apere - brațul ei care încercase probabil să pareze lovitura toporului, zăcea retezat. Dintre toți bărbații din casă, doar Nehesi scăpase. Când începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
privirile lipite pe geamlâcul de clăbuc, deschise pe pipăite Cartea Sfântă. I-o trecu, pe locul mortului, din față, Spectrului. Îi bătu, cu vârful degetului, indicîndu-i un paragraf. - Eclesiastul... Capitolul 9.Verset 5... Și următoarele, probabil... citi, cu docilitate duhul demonic, deghizat în Spectru. "Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, 192 DANIEL BĂNULESCU îndopate cu cele mai pestilențiale rămășițe, din cele mai scârbavnice gropi de gunoi ale Bucureștiului. Scoase o batistă, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bălaie... Dormind murmură - murmurând tresare. {EminescuOpIV 183} AH, MIEREA BUZEI TALE Ah, mierea buzei tale am gustat-o, A buzei tale coapte, amorul meu; Zăpada sânului eu am furat-o, De ea mi-am răcorit suflarea eu; Ah, unde ești demonico, curato, Ah, unde ești să mor la sânul tău! Ce sunt eu azi? - o frunză, o nimică Și-mi pare că am fost un împărat; Simțirea care sufletu-mi despică E ca și când o lume mi-a furat; Ah, mierea buzei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai fi nimic... noi doi. {EminescuOpIV 186} GHAZEL Tu, cu cruzime m-ai respins, când am voit, copilă, Să devastez frumusețea ta cea dulce, făr-de milă - Și totuși corpul tău e plin de-o coaptă tinereță, Tu, al amorului duios, demonică prăsilă! Eu am plecat purtând în piept durerea-mi toată scrisă, Precum al primăverei vânt duce-n văzduh o filă; Dar noaptea când am adormit, atunci durerea-mi toată Se ghemuește-n inima-mi, o arde ș-o împilă; Părea din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ipocrita cea șireată Pe un pui nevrîsnic încă alterată-l pricăjește. Unde este învățatul cu talent fonognomonic Să compue un compendiu despre blândele impresii, Ce un sunet numa-l naște în simțirile miresei, Cum un cucurigu poate fi adânc, duios, demonic?! Ce simțiri eroici, mândre, reprezintă cucurigul, Cât curagiu - ce osebire de-al găinei cotcodac; Ce frumos îi șade creasta ca un roșu comanac. De dorință se-nfierbîntă, de amor o trece frigu!! Și maximele bătrânei pe-o ureche toate-i ese
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde. Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: "Mărire ție Satan, de trei ori ai învins! "Atuncea mă primește prin îngerii peirei, "Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei "Adînc, demonic, rece. Ți-o jur - astă știință 170" Eu aș striga-o-n lume c-o cruntă ușurință... "Atunci negrește soare... atunci să tremuri cer... "Atuncea saluta-voiu eternul adevăr... "Și liber, mare, mândri prin condamnarea lui, "A cerurilor scară în sbor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
1881) Când mândra mea doarme în păru-i bălaiu, Când stelele tremur și apele sună, Răsai, Lumină de lună! Pătrunde-n ungherul duioasei odăi, În luciul oglinzii, o lună, coboară, Văpăi Vărsând pe covoare. Privind-o smerită cum șade culcat, Demonic zîmbi-vei, cu luna vei trece În pat Pe-o marmură rece. Privind-o o noapte întreagă tu taci - Privește cum sânii se bat și suspină S-o-mbraci C-un giulgiu de lumină. Și ochiului celui în basme îi minți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Împrumut” e și modul În care Își decorează interioarele. Atelierul cu ziduri oranj și porți negre stă luminat În permanență de două uriașe candelabre. Mulți nu ezită să Îl compare cu Brummell pentru finețe și ironie, dar și pentru plăcerea demonică de a sfida și scandaliza lumea. Chiar dacă Încercările sale literare nu au același succes (câteva poeme și un roman licențios), gloria de artist nu mai poate fi stăvilită. Foarte tânărul Beardsley Îi uluiește pe cei prezenți la Salonul parizian din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
protecției, ruina, exilul, mizeria, nebunia, moartea. Iată curba declinului unui bărbat care nu a știut unde să se oprească. Un alt exemplu, nu mai puțin tragic, ar fi Oscar Wilde, ale cărui excentricități sunt inițial acceptate cu Încântare. Provocările lui demonice stârnesc fiori de plăcere societății londoneze. Dar În momentul În care relația cu tânărul Douglas e exhibată și se stârnește un scandal public, cant-ul britanic (care admite, de altfel, manifestarea cu discreție a homoerotismului) e iritat, Îl reneagă. Proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]