KorAP: Find »[drukola/base=deportare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...135 >

3,354 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

Și sunt momente când mă gândesc nu numai la mama mea - de ziua de naștere a bunicii, că am stat acolo doi ani de zile, și era o femeie... Când m-am dus eu acolo avea 62 de ani, la deportare avea 65 - mă rog, erau așa de buni cu mine, știți cum sunt bunicii, mai ales În perioada aceea: eu Învățam bine și erau fericiți că Învăț bine... Și bunicul... Apoi mă gândesc de multe ori la unchiu’... și la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
muncă. Și noi, care am vrut să Învățăm, ne-am dus la Cluj - la Cluj am Învățat, dar nu mai aveam bunici, pentru că și ei au fost... Când vă Întâlneați cu oamenii Împreună cu care ați fost deportați...? Totdeauna discutam despre deportare. Și acum. Unde ai fost? - Ce-ai muncit? - Ce-ai făcut acolo? - Cu cine ai fost? - Când ai fost eliberat? - Cine te-au eliberat? - Când ai ajuns acasă? Discutăm toate astea. Și nu se uită... Vedeți, au trecut de-atunci

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
din clasa a șasea, adică din clasa a unsprezecea. Și fratele, mai mare minune e că el a rămas În viață. Ați zis că era Înalt și puternic... Era Înalt și atunci Îi plăcea sportul. Dar era trist, și Înainte de deportare n-aveam voie să mergem la cinematograf, n-aveam voie să mergem la ștrand, la baie, peste tot era pentru noi Închis. Și seara ne Întorceam de la școală. Iarna la ora cinci era Întuneric și totdeauna ne Întorceam cu frica

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
bluză, nimic pe tine, numai o rochie murdară... Era groaznic. Iarna, frigul era groaznic, foametea, simțeai dureri din cauza asta, pentru că ce mâncai era o nimica toată. În fiecare zi... Și soțul meu a fost deportat. De multe ori discutăm despre deportare - el a făcut mai mult decât mine: a fost doi ani de zile În Ucraina și a avut noroc că s-a Întoars, că foarte mulți au Înghețat acolo. S-a Întors chiar atunci când au fost luați părinții lui: a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
atunci când au fost luați părinții lui: a stat câteva zile În ghetou Împreună cu ai săi, apoi părinții lui au fost duși la Auschwitz, iar el la Mauthausen. Așa că a făcut și lagărul, deci trei ani de zile. Vă știați dinainte de deportare? Nu. El n-avea ce sta de vorbă cu mine, că eu aveam doar 13 ani, iar el 23. Numai după eliberare. Totdeauna Îi spun că „eu, când eram elevă În clasa Întâi primară, tu erai deja În nu știu ce clasă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
septembrie 2002) „Eu am venit singură acasă și n-am găsit pe nimeni: nici tatăl meu, nici mama mea nu s-au mai Întors”, interviu cu Eva Deutsch (n. 1926) Mihai Vakulovschi: Doamnă Eva Deutsch, ce făceau părinții dumneavoastră Înainte de deportare? Eva Deutsch:Mama era casnică. Pe atunci, Înainte de al doilea război mondial, femeile nu prea lucrau: stăteau acasă, creșteau copiii, treburi casnice... Tatăl meu era directorul școlii evreiești din Târgu-Mureș, care există și acum, și este una dintre cele mai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
spun că au făcut prea mare diferență, dar noi ne-am ținut Împreună; eram, În clasă, vreo 6-7 evrei, am Învățat bine, știam că trebuie să Învățăm, că altfel... Se știa ceva despre ce se va Întâmpla, erau zvonuri despre deportare, familia dumneavoastră știa ceva? Zvonuri erau, dar nu prea am crezut În ele: am fost optimiști și am crezut că se va termina secolul acesta cumva. Prima oară au fost legi contra evreilor, că după o anumită oră nu aveam

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
o parte, ca să Încăpem mai mulți - pe spate nu aveam loc. Atunci fiecare baracă avea un comandant, un responsabil care știa de toate, că era deja de trei-patru ani, din Germania și din Cehoslovacia, că acolo mai repede au Început deportările. Și ei au spus: „Vezi flacăra aceea? Acolo ard rudele, cunoscuții și camarazii voștri”, dar n-am crezut - ziceam că vor numai să ne sperie. Dar după un timp am aflat că ăsta era adevărul. În lagărul acela, În Auschwitz

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
alegeau cu râie - nefiind condiții pentru spălat, se Îmbolnăveau. Și se făceau așa-zise dezinfectări. În luna octombrie am fost și eu aleasă pentru muncă, dar pe mama n-au ales-o, pentru că fusese operată cu vreo doi ani Înainte de deportare: selectările se făceau În pielea goală, așa că la cine au văzut o tăietură, că a fost operată sau era prea slabă, pe aceea n-au ales-o la muncă. Așa că m-au despărțit de mama mea, pe care atunci am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și știi că o să intri și o să arzi. Coșmarul acela nu trece. (septembrie 2002) „SS-istul a chemat un câine să mă muște”, interviu cu Iuliana Scheiner (n. 1913) Mihai Vakulovski: Doamnă Scheiner, ce lucrau părinții dumneavoastră Înainte de război, Înainte de deportare? Iuliana Scheiner: Tatăl meu a fost fabricant. Am avut fabrică de mobilă, cherestea și parchet. Am avut și moară, și, În centru, o prăvălie de mobilă, unde a stat unchiul meu - și el a aranjat... Dar tot a fost comun

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În centru, am avut altă casă, unde a fost și prăvălia. Tatăl meu a murit În ’40. În septembrie au intrat aici ungurii, iar el a murit pe 2 octombrie. Și numai mama a fost, când a venit, după aceea, deportarea. Eu am spus totdeauna că mă bucur că tatăl meu a murit atunci, pentru că așa n-a suferit de pe urma celor Întâmplate mai apoi. El fiind, trăind și născându-se aici, În Austro-Ungaria, s-a simțit ungur și așa a și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
l-au luat odată... Din Târgu-Mureș ați fost deportați? De aici, din Târgu-Mureș. Cum ați aflat de aceste evenimente? Să știți că nu credeam acest lucru. Noi ascultam radioul. Nici un post de radio, nici BBC-ul, nimeni nu vorbea de deportare. Au venit niște polonezi pe aici și au povestit ce e, dar noi nu credeam... Ăsta-i adevărul, nu credeam așa ceva. Pe urmă, după 15 martie, când au intrat nemții În Ungaria, a trebuit să purtăm steaua galbenă. Deci fiecare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În baza mai multor legi cu privire la evrei: steaua galbenă de 10 centimetri..., urmărind știrile de la alte radiouri străine, pe strada noastră locuind foarte mulți antifasciști și comuniști ilegali, ei ne spuneau, erau informați mai bine și ne spuneau că urmează deportarea. Mai precis: ghetoul și să ne ducă la muncă. Într-adevăr, pe 5 mai, la ora șase dimineața, doi jandarmi cu pană de cocoș, vestiții jandarmi maghiari, au bătut la ușa noastră, ne-au luat, pe mama, pe tata, pe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
zona ocupată de maghiari au ajuns În lagărele germane”, interviu cu Iakab Karoly (n. 1923) Mihai Vakulovski: Domnule Iakab Karoly, mai Întâi ar fi interesant să ne povestiți despre familia dumneavoastră Înainte de război. Ce vârstă aveați când ați aflat de deportare? Iakab Karoly: Sunt născut În 1923. Eram trei frați, o soră și părinții. Despre tot ce se Întâmpla În perioada 1940-1944 În Polonia și pe teritoriile ocupate de trupele sovietice și românești În Uniunea Sovietică am aflat din auzite și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de la Budapesta despre ce se Întâmpla la Auschwitz. Asta nu s-a dat publicității, bineînțeles, ci a rămas la cunoștința evreimii maghiare din Budapesta. În aprilie 1944, la sfârșitul lui aprilie, Înainte de a se face concentrarea evreimii În ghetouri, Înainte de deportare (care a ținut foarte puține săptămâni, două-trei În unele locuri), am fost chemat la o companie de muncă. La Baia Mare era un centru al companiilor de muncă evreiești. Nu știu dacă erau și românești, dar acolo nu erau numai evrei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Întâlnit cu evrei din partea de nord a Ungariei, care fusese luată de la Cehoslovacia. „Acolo” unde? Unde erați dumneavoastră, de unde ați fost deportați? - Din Cluj, că eu sunt născut la Cluj. La puține zile după ce am ajuns acolo s-a făcut deportarea. Deportarea tuturor evreilor din Cluj, precum și din toată Ungaria - atunci Clujul și partea de nord a Transilvaniei erau În Ungaria. Din discuțiile cu... mai ales cu un cetățean pe care mai pe urmă l-am pierdut, pentru că a ajuns În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cu evrei din partea de nord a Ungariei, care fusese luată de la Cehoslovacia. „Acolo” unde? Unde erați dumneavoastră, de unde ați fost deportați? - Din Cluj, că eu sunt născut la Cluj. La puține zile după ce am ajuns acolo s-a făcut deportarea. Deportarea tuturor evreilor din Cluj, precum și din toată Ungaria - atunci Clujul și partea de nord a Transilvaniei erau În Ungaria. Din discuțiile cu... mai ales cu un cetățean pe care mai pe urmă l-am pierdut, pentru că a ajuns În altă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
horthysto-germane. Prea multe n-am știut. Știu că am avut pământ, vie, vin, țuică, batoză, cazan de țuică, tractoare, un fel de combină, pentru că tata era un bun mecanic, și am rămas fără nimic. În martie ’44 ne-au grăbit deportarea și depunerea În Cluj, la fabrica de cărămidă, În ghetou. Fără să Întrebe nimic, Într-o noapte ne-au urcat În căruțele noastre - că am avut vreo patru căruțe și șaretă - și ne-au dus În ghetou. Bunicul a fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Și printr-un scriitor maghiar, jumătate evreu, care era unul din preferații doamnei Horthy, aceste procese-verbale au ajuns pe masa lui Horthy. Când le-a citit, ar fi spus: „Este ceva de necrezut!” - și a dat dispoziție să se oprească deportările din Ungaria. Astfel au fost salvați evreii din Budapesta. În iulie 1944 deportările din Ungaria au fost sistate. Victime au fost mai târziu, pentru că Horthy a fost debarcat pe 15 octombrie 1944 de către extremiștii maghiari, Garda de Fier de acolo

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Horthy, aceste procese-verbale au ajuns pe masa lui Horthy. Când le-a citit, ar fi spus: „Este ceva de necrezut!” - și a dat dispoziție să se oprească deportările din Ungaria. Astfel au fost salvați evreii din Budapesta. În iulie 1944 deportările din Ungaria au fost sistate. Victime au fost mai târziu, pentru că Horthy a fost debarcat pe 15 octombrie 1944 de către extremiștii maghiari, Garda de Fier de acolo, care câteva luni au făcut ravagii, au omorât În dreapta și-n stânga, foarte

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
pielea de pe mâini. Așa că la Auschwitz am ajuns cu degetele negre. Un al doilea episod, foarte caracteristic nu numai pentru situația noastră, ci pentru mentalitatea vremii. Deseori se pune problema de ce evreii s-au lăsat târâți ca niște vite În deportare, de germani și de horthyști. Tatăl meu, fiind angajat al comunității, printre obligațiile lui intrau și Înmormântările. În ghetou, când erau cazuri de deces, tata și cu mine plecam cu niște jandarmi În cimitir și Înmormântam decedații. Odată am ajuns

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
numai să dea examenele. A studiat În particular. Eu n-am studiile lui, am făcut numai zece clase, pentru că În ’40 ne-au exclus cu legile de numerus clausus și nu ne mai primeau. Cum ați aflat de ghetou, de deportare? Pe 19 aprilie, Într-o zi de duminică, au venit nemții și au ocupat Ungaria. Tot orașul era Îndoliat, nu numai evreii. (către soțul ei) Ce-i, tati? Nimic. Te ascult. - Și am știut că acum nu se mai iartă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
toți au rămas În acele țări unde au studiat, exceptându-l pe tatăl meu, care, venind acasă, În vizită la părinți, a cunoscut-o pe mama mea la Turda și s-a căsătorit cu ea. Între 1940 și 1944, anul deportării, am studiat la liceul evreiesc din Cluj. A fost un miracol că acest liceu s-a putut Înființa În toamna lui 1940. A fost o necesitate pentru copiii evrei, deoarece, conform legilor rasiale, s-a introdus În școli numerus clausus

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
nu numai autoritățile maghiare au fost atât de zeloase În privința manifestărilor antisemite. Legi rasiale au fost introduse În toate țările Axei și În țările satelite, printre care și În România. Nu nemții au făcut rebeliunea legionară, masacrele din Iași, Dorohoi, deportările În Transnistria etc. Pe vremea aceea nu s-a știut unde e mai bine sau, mai precis, unde e mai puțin prost traiul evreilor, În care țară din răsăritul Europei. La Începutul anilor ’40 prin Ungaria și România treceau refugiați

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Împreună. Psihologia omului e de așa natură că mai ușor dai crezare aceolr zvonuri, știri care Îți convin. La aceste zvonuri a contribuit În mare măsură și faptul că nu am văzut nici un soldat german În preajmă. Deci repet: executarea deportărilor a fost În exclusivitate opera autorităților horthyste. În acest sens vreau să vă povestesc Încă o amintire, pe cât de hazlie, pe atât de semnificativă. Un fapt bine cunoscut este că imediat după sosirea În ghetou, șeful jandarmilor, cu un ton

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]