9,951 matches
-
către unul din angajații librăriei, devenită bibliotecă. Ne tot îmbiam reciproc, până când amicul meu a cedat nervos la insistențele mele și a început să se cațere pe rafturile inferioare ale corpului de bibliotecă unde se ascundea cartea marelui povestitor. Eu, deranjată de gestul lui, vrând probabil să evit frontal eventualele admonestări ale persoanelor de ordine, am pornit-o rapid printre culoarele librăriei către zona liberă, unde a locuit inițial cartea, pe care fără nicio stupefacție am regăsit-o în dimensiunile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce i-a permis să-și înlănțuie mâna în jurul brațului lui puternic, în unghi drept, în prelungirea căruia se înălța și rezona ca un clopot obiectul fetiș ce în curând avea să-i aparțină. La plecare, pentru că nu s-a deranjat s-o conducă până acasă, i-a lăsat umbrela, s-o poarte ea mai departe. Moment de care ea a profitat pe loc, încercând timidă o întâlnire în care avea să i-o restituie, dar el a dezavuat-o sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și ea zâmbetul, gândindu-se că s-ar cuveni să încerce să lege o conversație cu el, dar cum stația ei de coborâre se apropia, fără nicio introducere, i-a cerut, pe cel mai firesc ton, umbrela. Fără a-și deranja o clipă grimasa surâzândă și îngăduitoare, domnul cel în vârstă i-a întins-o fără niciun fel de comentariu și cu aceeași naturalețe. Ea a înșfăcat-o fără să stea pe gânduri și a început să înainteze cu ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este invadat de o camarilă albinoasă de îngeri, ce se îngrămădesc să pătrundă în cameră. Fiecare înger ține un sul de pergament sub braț. Nu-mi spune că va trebui să le semnez la toți? întreb îngerul meu ce pare deranjat de inconvenientul plecării. Dă din cap jenat, apoi adaugă: După cum vezi nu am fost nesincer întru totul, în lumea asta totul e o problemă de "timing". Îngerii își rulează meticulos pergamentele și pleacă ordonat, unul câte unul, într-o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
magistral, îl încântă pe Povestitor; îi venea să joace de bucurie, dar jocului încă nu-i venise timpul. Se așeză comod în fața computerului și schiță cu creionul-laser câteva crochiuri ale viitoarelor transpuneri. Sigur, erau însăilări nesigure fără pretenția de a deranja existența cuiva. Nici nu era obligat să spargă canoanele pe care tot el le inventase. Avea să-și poarte imaginația după cum voia, fără a avea vreun sentiment de implicare în trăirile personajelor. Rolul lui a fost întotdeauna de narator sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
flori. "Dacă o ține așa, vom fi invadați de albine", spuseră specialiștii. Doctorul Talancă hotărî izolarea. În rezerva ei se putea intra doar cu costume de cosmonaut. Pentru că se instaurase gravitația Lunii. De altfel, băboiul plutea. Nu părea să o deranjeze vidul care năvălise în rezervă, ci faptul că nu putea să coasă. Ținea acul de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am îndrăznit. Cu cadavrul de la picioarele mele, mă simțeam prea suspect pentru ca să atrag atenția cu o chestiune așa de stranie. -Scuzați-mă, dar trebuie să plec la o reuniune de familie, improvizai. Înțelegea foarte bine și se scuză că m-a deranjat. Nu închise înainte de a preciza că avea chiar acum un meursault fenomenal și că mă lăsa să reflectez. După ce scăpai de pivnicer, îl privii pe Olaf care zăcea pe jos și pricepui că năvala sa îmi despărțea viața într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
grozav era că, fără s-o știe, era soția mea. Zâmbii terminând de mâncat. Ce situație delicioasă. Nu-i știam prenumele. Mă dusei să fumez o țigară în salon. Tânăra mi se alătură. -Rămâneți aici, desigur? -N-aș vrea să vă deranjez, am bâlbâit, sincer intimidat. -Nu mă deranjați. Olaf v-a arătat camera dumneavoastră? -Nu. -Urmați-mă, vă conduc. Văzui cu consternare că-mi ducea bagajul și alergai s-o ușurez de lest. La etaj, îmi indică o cameră spațioasă cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
era soția mea. Zâmbii terminând de mâncat. Ce situație delicioasă. Nu-i știam prenumele. Mă dusei să fumez o țigară în salon. Tânăra mi se alătură. -Rămâneți aici, desigur? -N-aș vrea să vă deranjez, am bâlbâit, sincer intimidat. -Nu mă deranjați. Olaf v-a arătat camera dumneavoastră? -Nu. -Urmați-mă, vă conduc. Văzui cu consternare că-mi ducea bagajul și alergai s-o ușurez de lest. La etaj, îmi indică o cameră spațioasă cu toate accesoriile confortului din revistele de decorațiuni. -Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
rămâne aici multă vreme. Nu ceream nimic mai bun, însă era limpede că se comitea o greșeală în legătură cu persoana. Cine socoteam că sunt? În plus, se scuza că e la ea acasă. Asta mă stingherea. Eu eram cel care o deranjam, iar nu contrariul. Ospitalitatea împinsă până în acest punct nu înceta să mă uimească. Sau poate că mă înșelam grav. Olaf făcea parte dintr-o bandă, și o anunțase pe Sigrid că șeful bandei va locui la ei pe o durată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Era povestea unei conferențiare care, urmare a unei misterioase neînțelegeri, devenea ostatica a doi frați nebuni, în Marele Nord. Era excelent și nu mă mai puteam opri. Sigrid traversa din când în când livingul cu pași vătuiți ca să nu mă deranjeze. După ce am terminat cartea, am adormit fără să-mi dau seama. Canapeaua era o capcană de confort și, cum eram îmbrăcat cu patul meu, totul mă îndemna la somn. Să dormi în orice moment e chiar mai bine decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să vorbească despre asta. -Eu, în orice caz, n-am scos nasul afară de două zile și, dacă ar fi după mine, aș continua. -Te rog, continuă! zise ea cu entuziasm. În locul dumitale, aș face la fel. -Prezența mea nu te deranjează? -Dimpotrivă. E mai bună decât singurătatea. -Înțeleg. Eu sau altcineva... -Nu asta voiam să spun. Nu ești primul confrate al lui Olaf care locuiește aici. Dar dumneata ești diferit. -Explică-mi. -Pentru ceilalți, se simte că aici nu este decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Înainte de ne întrerupe pisica, îmi povesteai ce faci cu zilele dumitale. -Nu e o poveste prea lungă, spuse ea. -Dar nici măcar n-ai început. -M-ai văzut adineauri întorcându-mă acasă. Nu e un răspuns suficient? Aveam impresia că o deranjez. Mă servii cu o a doua cupă întrebându-mă despre ce aș putea să vorbesc. Ce subiect să aleg ca să nu fie periculos ori stânjenitor? Tânăra fu cuprinsă de amețeală. Se scuză și se întinse. -E șampania pe stomacul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
primirea este extraordinară. Teheran? Oare lucram la Teheran? Cum să-ți revii după o asemenea informație? -E simplu, n-am păstrat nicio amintire despre Teheran, o asigurai. -Poate că e un semn bun. Îți amintești ceea ce te șochează, ceea ce te deranjează. -Ori ceea ce te farmecă. -Sunt și mai fericită că beau șampanie ca să aud asemenea lucruri. Râse. Mă întrebai dacă nu cumva exageram. Reluă: -Meseria dumneavoastră nu e de invidiat. Secrete avem cu toții. Însă noi, cel puțin, suntem stăpâni pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
a-i reproșa josnicia sentimentului pe care mi-l inspira. Nicio îndoială că un voyeur ar detesta să fie observat, la fel ca unul care stropește dar nu-i place să fie stropit. În mod bizar, lucrul acesta nu-l deranjă. Rămase plantat acolo. Un alt tip se apropie de el și-i întinse un sandvici. Cei doi bărbați mă priveau și mâncau. „Aruncați-mi niște alune, dacă tot sunteți aici”, mă gândii. Creierul meu beat întârzie să declanșeze semnalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
izbutind cu greu să-și mute gîndul de la silueta doamnei Mina îmbrăcată în capotul de casă, am vrut să vă sun aseară, dar m-am gîndit că o fi prea tîrziu, că vă băgaserăți deja în pat, nu voiam să deranjez la ora aia, așa că am vorbit doar cu Petrică și Monte Cristo. Le-am spus să nu mă mai aștepte, m-am gîndit că mi-ar fi fost imposibil să urc în tramvai cu toată harababura asta după mine. La
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o pungă de un leu transparentă. Cu șuncă și cașcaval, cîte două pentru fiecare, ține neapărat să specifice înainte să-și ia rămas bun. — Mulțumim, zice domnul Președinte, privindu-l pe Petrică cum își leagă ghetele. — Nu trebuia să vă deranjați, spune Monte Cristo, luîndu-și rămas-bun din sprîncene și foindu-se într-un colț al holului. Dacă ar fi după mine, n-aș mai pleca nicăieri, nu se poate pînă la urmă abține Sena să spună ce are pe suflet. Ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
printre dinți. Îmi cereți prea mult, zice Poștașul, aș fi dispus să vi le pun la dispoziție oricînd, dar să mă descotorosesc de ele așa dintr-odată, chiar că nu m-am gîndit. Bine, bine, reia Bătrînul, înțeleg că te deranjează subiectul, totuși, acum că sîntem între patru ochi, ai putea să-mi spui cinstit dacă mai ești unul de-al lor? Sau între timp te-ai hotărît să rupi pisica în două? Structurile încă rezistă, recunoaște Poștașul, dar eu sincer
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
greu să ți l imaginezi chiar în clipele astea, cînd tu dîrdîi de frig așteptîndu-l, singur-singurel, în biroul său de la editură, dînd telefoane în stînga și-n dreapta, avînd la ușă un paznic înarmat care are grijă să nu fie deranjat de nimeni. Lucrează intens, în timp ce toată lumea se întreabă pe unde o fi, dacă nu i s-o fi întîmplat ceva rău, dacă nu cumva vreun glonț rătăcit l-o fi răpus pe stradă, așa cum li se întîmplase deja multor ghinioniști
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cheiță, și pe umăr poartă o poșetă din piele. — Pute de-ți rupe nasul, zice Monte Cristo intrînd ultimul în closet, trăgînd după el ușa, asigurîndu-se că e bine închisă. — Nici pe budă nu mai poți sta fără să fii deranjat, se aude înfundat vocea lu Picioruș de Ghips din celălalt capăt al încăperii. — Recunosc că a fost ideea mea, spune Broscoiul oprindu-se în dreptul unui pisoar plin cu chiștoace. Asta contează mai puțin, reia Monte Cristo deschizînd larg o fereastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ușa de la intrare, făcînd un zgomot spart. Tîr-țîr-țîîrrrrr, se aude soneria din senin, cine-o fi la ora asta? se întreabă neliniștit. O fi uitat ceva Roja? Sau mai nou poșta vine și sîmbăta? Altcineva nu are cine să-l deranjeze. Face cîțiva pași tiptil în direcția ușii, își ține respirația și își lipește ochiul de vizor. În cealaltă parte vede o gură de foc îndreptîndu-i-se spre frunte și un deget așteptînd încordat pe trăgaci. Nu mai are timp nici să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
despre ce cred eu? zice Roja, sau aveți impresia că vă pricepeți la citit gîndurile? — Nici nu e nevoie, zice Milițică, nu te lauzi tu mereu că spui întotdeauna ce gîndești cu voce tare? — Hai recunoaște că asta te-a deranjat întotdeauna cel mai tare, zice Roja, că am spus pe șleau ce mi-a trecut prin minte. Ați fost întotdeauna gură-spartă, spune Croitorașul, iar acuma vă mai mirați de ce trageți ponoasele. — Cred și eu că mai degrabă ați fi preferat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și mizerii, ajung la dugheana paznicului plin de noroaie din cap pînă în picioare, ca un salahor. Bineînțeles că nenicul dormea dus cu capul pe masă, cu receptorul telefonului scos din furcă și așezat alături ca nu cumva să fie deranjat de cineva. Uite ce e militărelule, îl iau ca din oală, îi pun arma la tîmplă, deșteptarea, dar cu grijă, scoate-ți Carpațiul ăla al tău care trage după colț, și fă-l încoa’ la mine, dar încetișor, ca să nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
strună, conform planului. Regizorașul și-a trimis deja doi cameramani la sediul Comitetului Central să înregistreze discursul și să-l transmită în direct națiunii. Interesează mai puțin că ni se adresează numindu-ne în continuare tovarăși, nimeni nu pare deocamdată deranjat de acest neînsemnat tic verbal. Mai important este că este de pe acum anunțată pregătirea alegerilor libere, că îi este făgăduită poporului întreaga forță de decizie pentru viitor, că se promite judecarea și condamnarea publică în cel mai scurt timp a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Dorea să se folosească de timpul oferit de călătoria cu trenul pentru a-și pregăti cuvîntarea. În compartiment a intrat un bărbat însoțit de trei copii. De cum au intrat, au început să țipe, apoi au început să sară pe banchete deranjînd în mod evident pe ceilalți pasageri. Bărbatul, care după toate aparențele era tatăl lor, nu a luat nici o atitudine și privea apatic pe fereastră. Copiii deveneau din ce în ce mai neastîmpărați. Au rupt scaunele și chiar hainele unuia dintre călători. În cele din
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]