6,791 matches
-
subiect aprins și o descoperire specială. Puțini știu faptul că, în background-ul stabilirii metodologice a acestuia au stat cîteva legi sau principii mult mai vechi (a se vedea Turgot), considerate fundamentale: randament și utilitate descrescătoare. În ceea ce privește legea utilității marginale descrescătoare, se consideră că aceasta explică ceea ce este foarte cunoscut în știința economică drept "paradoxul apei și diamantelor". Șe știe faptul că deși apa este vitală vieții, are un preț relativ scăzut. Spre comparație, un bun precum diamantul, deși este considerat
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a indivizilor dintr-o societate. Individualismul metodologic și maximizarea comportamentală, determinismul cognitiv al interacțiunilor economice între participanții în funcție de calculul marginal, păreau elementele lipsă dintr-un puzzle uriaș. În plus, ofereau premisele unei paradigme care explica, prin metoda aleasă (utilitatea marginală descrescătoare a bunurilor economice), fenomene complexe cu un minimum aparent de resurse. 5.2.1. Carl Menger (1840 1921) Alături de Jevons și Walras, Menger este inițiatorul unei etape noi în gîndirea economică, prin faptul că impune teoria marginală a valorii împotriva
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ulterior urmează plăcerea; gradul de utilitate al hranei scade pe măsură ce este consumată. Menger stabilește o ierarhie între diferite trebuințe. Nevoia de hrană este mai mare decît cea pentru tutun. El introduce o scală numerică, luînd 10 produse diferite în ordinea descrescătoare a trebuințelor: I II III IV V VI VII VIII IX X 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 9 8 7 6 5 4 3 2 1 8 7 6 5 4 3 2 1 7
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
astfel, îmbunătățită prin apariția în 1886 a "legii costurilor" sau legea productivității marginale, teorie care reușește să clarifice cum se stabilește prețul pe piața factorilor de producție. În acest fel, prin analiza formării prețurilor bunurilor de consum prin intermediul legii utilității descrescătoare, teoria lui Menger poate fi inclusă în mai larga teorie austriacă a acțiunii umane 1. 5.2.2. William Stanley Jevons (1835-1882) Jevons se revendică din tradiția utilitarianismului lui Jeremy Bentham și John Stuart Mill, cu mențiunea că, în general
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
respectiv. Utilitatea finală a lui Jevons este utilitatea marginală a lui Menger. Gradul de utilitate finală poate fi ușor de recunoscut, el variind în funcție de cantitatea produsă și scăzînd pe măsură ce cantitatea (q) crește. Rezultă că y = f(x) este o funcție descrescătoare. Apoi Jevons trece la valoarea de schimb, considerată doar un raport invers proporțional cu cel dintre gradele finale de utilitate ale cantității de produse disponibile. Jevons contestă teoria valorii-muncă. Valoarea este considerată cea mai deconcertantă dintre noțiuni, se vorbește chiar
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a randamentului capitalului, Jevons, plecînd de la noțiunea de "rată finală a randamentului capitalului" sau "productivitatea marginală a capitalului", arată că suplimentul de investiții de capital succesive într-o companie sau întreprindere ajunge să aibă, după o perioadă de timp, randamente descrescătoare. Dacă întreprinderea împrumută capital, plătind o rată a dobînzii t, randamentele investițiilor de capital, cuprinse între O și q, sînt superioare ratei dobînzii t, ceea ce ar trebui să fie o decizie rațională de a continua procesul investițional. Pe măsură ce investițiile de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
randamentele investițiilor de capital, cuprinse între O și q, sînt superioare ratei dobînzii t, ceea ce ar trebui să fie o decizie rațională de a continua procesul investițional. Pe măsură ce investițiile de capital sînt în continuare stimulate, atunci productivitatea asociată acestora devine descrescătoare, inferioară ratei dobînzii t. În acest moment, este de preferat ca oricare firmă aflată într-un asemenea scenariu să oprească infuziile de capital, deoarece productivitatea marginală a capitalului, adică prețul acestuia, este depășit de costul asociat acestuia (dobînda). Y t
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
bunuri tranzacționate. Deci valoarea de schimb este identică cu prețul de vînzare-cumpărare de pe piață. În plus, pentru Walras, cererea are un rol determinant în derularea oricărui schimb, pe cînd oferta se ajustează în funcție de nivelul și evoluția cererii. Cererea este funcție descrescătoare față de nivelul prețurilor, iar oferta variază în același sens cu mișcarea prețului (dacă prețul crește, oferta se majorează și ea, și invers). Concepția sa obiectivă se distinge prin următoarele caracteristici esențiale: a) pornind de la postulatul utilității marginale și al concurenței
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
fie egală. Într-adevăr, dacă UmX > UmY, consumatorul îi va crește utilitatea totală prin substituirea unei unități din bunul Y cu o unitate din bunul X. El va continua această substituție cîtă vreme UmX > UmY. Utilitatea marginală fiind o funcție descrescătoare a cantității consumate, UmX diminuează, în timp ce UmY crește, atingîndu-se finalmente un punct de egalitate al celor două Um. Dincolo de acest punct, UmX < UmY, și atunci ar deveni rațională substituirea lui X cu Y. Condiția de echilibru a consumatorului va fi
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ar fi posibilă, ar trebui ca C și D să procure o satisfacție egală, ca și combinația E. Or, acest lucru este imposibil deoarece D > C. Forma curbelor din figura 4 nu este arbitrară. Ea reflectă raționalitatea consumatorului și intensitatea descrescătoare a nevoilor. De-a lungul curbei, există o relație "inversă", sau "descrescătoare", sau "negativă" între X și Y: dacă unul crește, celălalt scade și invers. De ce? Pentru că un individ rațional nu merge niciodată cu consumul unui bun pînă în punctul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
satisfacție egală, ca și combinația E. Or, acest lucru este imposibil deoarece D > C. Forma curbelor din figura 4 nu este arbitrară. Ea reflectă raționalitatea consumatorului și intensitatea descrescătoare a nevoilor. De-a lungul curbei, există o relație "inversă", sau "descrescătoare", sau "negativă" între X și Y: dacă unul crește, celălalt scade și invers. De ce? Pentru că un individ rațional nu merge niciodată cu consumul unui bun pînă în punctul în care utilitatea marginală devine negativă, pentru că atunci utilitatea totală se va
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
totală se va diminua. Utilitatea nu poate fi menținută constantă în cazul diminuării bunului X decît cu condiția creșterii consumului pentru bunul Y și invers. Am explicat pînă acum relația inversă dintre cele două bunuri. Dar această relație este și descrescătoare. Curbele noastre sînt "convexe", iar înclinația lor se diminuează progresiv de la stînga spre dreapta, ceea ce semnifică faptul că, într-adevăr, o diminuare a bunului Y nu poate fi compensată decît printr-o cantitate crescătoare din bunul X, deoarece utilitățile marginale
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
noastre sînt "convexe", iar înclinația lor se diminuează progresiv de la stînga spre dreapta, ceea ce semnifică faptul că, într-adevăr, o diminuare a bunului Y nu poate fi compensată decît printr-o cantitate crescătoare din bunul X, deoarece utilitățile marginale sînt descrescătoare. Convexitatea curbelor de indiferență indică și faptul că analiza economică se interesează și de arbitrajul între două bunuri care nu sînt perfect substituibile. Dacă bunurile X și Y sînt perfect substituibile, atunci pe individ îl interesează doar cantitatea lor totală
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
X și Y măsoară variația cantității consumate din bunul Y ce este necesară, de-a lungul unei curbe de indiferență, pentru a compensa o variație infinitezimală a cantității consumate din bunul X. RMS variază în fiecare punct și este continuu descrescătoare de-a lungul curbei. Ea ne indică (vezi figura 4) cît anume trebuie sacrificat din bunul Y, printr-o creștere a lui X, cînd se trece de la combinația A la combinația B. 5.3.4. Constrîngerea bugetară și echilibrul consumatorului
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Ce reprezintă "harta indiferenței" individului consumator? * De ce curbele de indiferență sînt, în mod normal, convexe? Capitolul 6 TEORIA CERERII Teoria curbelor de indiferență ne permite deducerea celor două legi ale comportamentului cererii: pentru un bun "normal", cererea este o funcție descrescătoare a prețului său și o funcție crescătoare a venitului său. Legile evocate oferă sensul relației ce se stabilește între cerere, pe de o parte, venit și preț, pe de altă parte, dar nu ne indică intensitatea acestei relații. Pentru a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
rațiune pentru ca ea să apară astfel. Pentru simplificare însă, am reținut aici o funcție a cererii liniare. Ce ne spune "curba" sau dreapta cererii? Ea descrie, practic, prima lege a cererii, deja amintită: cererea pentru un bun este o funcție descrescătoare a prețului său. Bineînțeles, acest rezultat nu este valabil decît dacă toate celelalte variabile sînt constante (ceteris paribus), mai ales prețurile altor bunuri, calitatea acestora, venitul, climatul ș.a. 6.1.1.1. Efectul-venit și efectul de substituție Am ajuns deci
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
dacă toate celelalte variabile sînt constante (ceteris paribus), mai ales prețurile altor bunuri, calitatea acestora, venitul, climatul ș.a. 6.1.1.1. Efectul-venit și efectul de substituție Am ajuns deci la următorul rezultat: cererea pentru un bun este o funcție descrescătoare a prețului său, ceteris paribus. Dar, din păcate, variația prețului bunului X nu lasă celelalte "lucruri" egale, celelalte cum spuneam variabile constante, deoarece ea modifică puterea de cumpărare a consumatorului. Există deci, totodată, un efect-preț (de substituție) și un efect-venit
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
adevărat, iată o problemă care este foarte controversată. Dar lumea e plină de paradoxuri... Apoi, bunurile englezului pomenit au cel puțin meritul pedagogic de a ne face să înțelegem distincția dintre efectul-preț și efectul-venit. Cererea este, așadar, întotdeauna o funcție descrescătoare a prețului, cu condiția de a nu se reține decît efectul pur, al schimbării prețurilor relative (efectul de substituție). 6.1.1.3. De la cererea individuală la cererea pieței Este clar faptul că cererea individuală a domnului Popescu din Iași
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în cadrul întreprinderilor societare actuale, separarea proprietății de funcția de conducere, ocupată de tehnocrați, numiți de acționarii principali, preocupați de supravegherea activității și influențarea afacerilor în sensul dorit. 7.3. ALTE ELEMENTE DE TEORIA OFERTEI 7.3.1. Legea randamentelor factoriale descrescătoare Se presupune că, pe termen scurt, singurul factor de producție ce poate varia este munca. Cum evoluează producția totală (X) cînd se utilizează o cantitate mai mare de muncă (M)? În mod normal, X trebuie să crească. Dar în ce
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
În mod normal, X trebuie să crească. Dar în ce ritm? Acest ritm este măsurat prin produsul marginal (PmM). Dacă el este pozitiv și crescător, aceasta indică faptul că produsul total X crește din ce în ce mai repede. Dacă PmM este pozitiv și descrescător, X crește totuși, dar din ce în ce mai puțin, mai încet. În fine, dacă PmM este negativ, X scade. Descriem cele trei faze posibile în figura de mai jos: PT O Figura nr. 7.2 Produsul marginal poate fi, eventual, crescător la începutul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
care productivitatea orară este maximală. Dincolo de acest prag, dacă crește cantitatea de muncă, produsul total va continua să progreseze, dar în mod necesar mai lent decît în faza precedentă, în care capitalul fix era subutilizat. Produsul marginal va fi atunci descrescător. La limită, dacă se tot continuă cu angajarea de lucrători, se poate atinge un stadiu în care vor rămîne atît de puțin pămînt și echipamente disponibile pe lucrător, încît producția va scădea în loc să crească. În acest caz extrem, produsul marginal
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în care vor rămîne atît de puțin pămînt și echipamente disponibile pe lucrător, încît producția va scădea în loc să crească. În acest caz extrem, produsul marginal devine negativ. Am încercat să explicăm una din legile fundamentale ale analizei economice, legea randamentelor descrescătoare, a cărei primă prezentare, conformă cu analiza microeconomică, așa cum o cunoaștem astăzi, poate fi atribuită francezului Furgot (1727-1781). Ea a fost ulterior reformulată de către D. Ricardo, pentru agricultură în special, semnalînd și randamentele descrescătoare ale capitalului fix, dar ignorînd în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
fundamentale ale analizei economice, legea randamentelor descrescătoare, a cărei primă prezentare, conformă cu analiza microeconomică, așa cum o cunoaștem astăzi, poate fi atribuită francezului Furgot (1727-1781). Ea a fost ulterior reformulată de către D. Ricardo, pentru agricultură în special, semnalînd și randamentele descrescătoare ale capitalului fix, dar ignorînd în bună măsură progresul tehnic. Această lege a avut în epocă și destui adversari, printre care îl reținem pe americanul Carey. Dar altele erau condițiile exploatațiilor agricole în Anglia secolului al XIX-lea (tot mai
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ansamblul de capital (K) și de muncă (M) care, pentru un stadiu dat al tehnicii, permite producerea unei aceeași cantități (Q). Există o infinitate de izocante, fiecare corespunzînd unui nivel dat al producției. Ca și curbele de indiferență, izocantele sînt descrescătoare și convexe, ceea ce reflectă raționalitatea producătorului. În figura de mai jos, A și B reprezintă combinații ale lui K și M, permițînd producerea unei cantități Q0 identice. C reprezintă o combinație (K, M) ce antrenează o cantitate Q1 superioară lui
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de mai jos, A și B reprezintă combinații ale lui K și M, permițînd producerea unei cantități Q0 identice. C reprezintă o combinație (K, M) ce antrenează o cantitate Q1 superioară lui Q0. Figura nr. 7.3 O izocantă este descrescătoare deoarece productivitatea marginală a celor doi factori este pozitivă (în faza rațională a producției). Dacă productivitatea marginală este pozitivă, diminuarea unui factor tinde să reducă producția; aceasta nu poate ramîne constantă de-a lungul unei izocante, decît dacă diminuarea unui
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]