71,108 matches
-
lanț de erori nu e autentic, deși, poate, e... real. De asemenea, cititorul va rîde mai puțin și va medita mai mult la agresivitatea analfabetă unor astfel de texte. Există un anumit tragism care amenință volumul lui Istodor. Interviul care descrie starea incredibilă a unui pensionar nevoit să mănînce pîine cu cartofi în fiecare zi, e comic prin absurdul său. Mult mai amuzante sînt, dacă privim din acest punct de vedere, știrile de pe posturile noastre de televiziune: mai vedem ceva inși
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
am "pus" și în Galerie în capitolul biografic în care scriu despre , Le repaire des voyous... Numeam astfel, în glumă, musafirii acestei case, cei mai mulți "reacționari" în frunte cu prietenul din tinerețe al Verei Ilkievici, Belu Silber. Țin minte și scena descrisă de "Belulică", după ce ieșise din închisoare și se dusese întîi și întîi pe Grigore Alexandrescu, s-o vadă pe Vera: el se oprise în pragul porții privind în curte pe femeia care mătura, efectiv, ceva, - era chiar ea, "marchiza" din
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
atitudinea "tolerant-nepăsătoare", totul se gaseste aidoma în tabloul pictorului german. " Dacă s-a inspirat din Spitzweg, a făcut-o fiindcă vânzătorii de idei nu sunt și buni observatori ai realității. Eminescu avea nevoie de o "realitate" care să poată fi descrisă dând credibilitate meditațiilor sale". (p.114) Sfera culorilor (1810) al lui Phillipp Otto Runge, pictor romantic german, contemporan și cunoscut al lui Goethe, a adăugat teoriilor culorilor existente în epoca o latură științifică esteticii. Otto Runge dezvolta și el sistemul
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
înfățișarea lor, Monica Lovinescu este, în schimb, un adevărat expert în evaluări morale și intelectuale. Exercițiul de critic literar îi conferă o maximă competență în domeniu. Se adaugă la această competență extraordinarul ei talent scriitoricesc, care îi dă posibilitatea să descrie - prin comparații neașteptate, prin jocuri de idei, prin paradoxuri - moduri de a fi, de nedescris pentru alții. Iată, ca exemplu, portretul expresiv pe care i-l face lui Nicolae Manolescu: " El își trăiește cultura ca pe o libertate. De aceea
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
mișcare decisă. Când vorbește totuși despre sine, Monica Lovinescu o face cu un talent literar care o proiectează în absolut, ca pe o eroină din Tolstoi. Merită citit cu atenție, din acest punct de vedere, pasajul în care memorialista se descrie pe ea însăși frecventând spitalul în care se afla internat, într-unul din saloane, André Malraux: "Revăd culoarul de la spitalul Salpêtrière pe care treceam în vârful picioarelor când ajungeam în dreptul camerei sale, să nu întrerup cu cel mai mic zgomot
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
sufixul e atașat cuvîntului șest în expresia pe șestache. O particularitate a sufixului e că evocă în mare măsură numele proprii. Valoarea sa stilistică provine deci din ironia diminutivării, din evocarea indirectă a unei epoci și a literaturii care a descris-o cu accente comice, din jocul de cuvinte al confundării numelui comun cu cel propriu. Toate acestea mi se par argumente pentru a prevedea că -ache nu va dispărea și nici nu va deveni total neproductiv.
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
tocmai un fel de evitare a oricărui scenariu de acest fel, pare o dorință de a păstra deschise cât mai multe opțiuni, dar simultan o neputință de a lua o decizie rațională. Anul trecut, un distins intelectual din România îmi descria o țară împărțită maniheist între NOI, "pro-occidendalii" cei buni, și EI, răii, foștii securiști și comuniști nostalgici. Domnia-sa a încercat să-mi explice de ce eforturile de a constitui alternative sunt inutile; în epoca tranziției, românii nu mai au timp
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
s-ar fi potrivit și titlul generic La medic, este reluată, dintr-o nouă perspectivă, o situație epică dintr-un volum anterior al lui Dumitru Radu Popa, Panic syndrome! Dumitru Radu Popa ar trebui considerat proprietarul acestei situații, întrucât a descris-o de la început cu un umor irezistibil (așa cum n-ar fi reușit, poate, un american - mult prea familiarizat cu stilul de viață din țara lui ca să-i mai sesizeze comicul). Este vorba de ritualul consultării unui medic pentru orice "fandacsie
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
ciudată tandrețe față de cel care văzuse în el pe Iuda. Tandrețea și compătimirea pentru un om nerealizat. Acest moment de excepțională generozitate poate să sugereze, păstrînd firește proporțiile, o manieră de a citi în cheie caritabilă lumea pe care o descrie: Jurnalul este o carte despre victime, victimizare, și refuzul de a fi victimă. Oricît ar părea de aberant, nu doar Sebastian merită compătimire, ci și cei care i-au refuzat-o lui (firește, din alte motive), precum și cei care sînt
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
a început descensiunea lui Havel. Un celebru aforism modern, cunoscut ca principiul lui Peter, afirmă că fiecare individ promovează în viață pînă atinge nivelul său de incompetență. Nu acest principiu e responsabil pentru descendența lui Havel, așa cum o vede și descrie Keene. Tragedia președintelui și politicianului Vaclav Havel nu ține de nepricepere (oricît îi reproșează unii diversele decizii pe care le-a luat de-a lungul timpului, mai ales în privința aprobării atacului NATO asupra Iugoslaviei), ci de însăși misunea sa istorică
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
cu tot felul de amănunte oarecum indiscrete, sau pur și simplu dezavantajoase, referitoare la viața și personalitatea lui Havel, dar izbutește cu toate acestea să le integreze într-o imagine pozitivă. Chiar și detaliile prea puțin flatante converg spre a descrie un personaj extrem de carismatic, de o inteligență electrizantă, cu o enormă profunzime în gîndire, și totuși naiv uneori, dar nu în sensul pejorativ, ci aproape copilăresc, și prin urmare cu atît mai cuceritor. provine, crede Keene, din imposibila sa misiune
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
virtuală, inutilizabilă de către justiție. Fără melodramă Să fii de față când se petrece ceva îngrozitor, să încerci, fără succes, așa cum face protagonistul romanului, să te opui răului, iar ulterior să nu îi poți denunța pe vinovați - iată o situație tragică, descrisă în cuvinte sobre de autor. Întrucât romanul a fost scris în perioada martie-septembrie 1979 și doar revizuit în martie 1999, ne gândim, inevitabil, la el ca la o parabolă despre tragedia trăită de poporul român în timpul comunismului, când nimeni nu
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
a doua cărți. De altfel, pe atunci situația la Ambasada Germană din București era de-a dreptul palpitantă și pe alocuri chiar amuzantă, așa încît m-am decis să utilizez "materia" într-un roman polițist. R.B.: În paginile acestui roman descrieți în detaliu unele aspecte ale realității românești, descriere redundantă pentru un cititor care este familiarizat cu problematica românească; pe alocuri, această familiarizare a cititorului german cu "mediul" în care se desfășoară acțiunea romanului are inflexiuni didacticiste, mai ales în capitolul
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
rece, cînd nu te poți raporta decît la propria ta ființă, așa cum e. * Originalitatea: totdeauna un teren de controversă. * Poți fi original fără să vrei, cu mai bune rezultate decît prin punerea în mișcare a voinței. * Nu mi-aș putea descrie mai bine starea sufletească din aceste ceasuri de durere decît cu ajutorul cuvintelor lui Eugène Ionesco: "Și ființa asta mică pe care am văzut-o suferind, (...) pe care am văzut-o iubind, nu va mai fi. Lucrul acesta mă mîhnește mai
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
de dor încoace, Virgil Ierunca a semnat cu pseudonimul care l-a făcut celebru. Revista a beneficiat de aportul redacțional al lui C. Amăriuței, cel puțin pentru primele numere. Din 1954, Ierunca i-a fost unic redactor. Înainte de a o descrie sumar, Cronicarul ține să amintească și de publicațiile din exil care i-au succedat sau pe care le-a avut contemporane. E vorba de Cuvîntul în exil a lui G. Racoveanu, de Destin de la Madrid a lui George Uscătescu, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
simțit atunci o mare rușine și am pierdut mult din stima de sine și e un fel de a o recupera. Cred că trebuie avută în vedere și această ipoteză. Dar mai este ceva: avusesem nevoie, cred, să identific, să descriu teritoriul acesta vast al violenței și al neadevărului în care am trăit. Falsul simțit și imposibil de dovedit și violența ascunsă și imposibil și ea, de dovedit, astea ne înăbușeau. Fiindcă în anii adolescenței și ai tinereții mele, nu se
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
Fiindcă în anii adolescenței și ai tinereții mele, nu se mai petrecea nimic la lumina zilei. Nu poți să te eliberezi de ceva, nu poți să iei distanță față de ceva, dacă nu poți să numești, dacă nu poți să-l descrii. Probabil că un alt mod de-a lua distanță față de acea lume ar fi fost s-o înfrunți, ca Paul Goma. O altă vinovăție a mea este că n-am făcut lucrul ăsta. Pe de altă parte, faptul că am
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
fost jucate, cînd strategiile te lasă rece, cînd nu te poți raporta decît la propria ta ființă, așa cum e. * Poți fi original fără să vrei, cu mai bune rezultate decît prin punerea în mișcare a voinței. * Nu mi-aș putea descrie mai bine starea sufletească din aceste ceasuri de durere decît cu ajutorul cuvintelor lui Eugen Ionesco: "Și ființa asta mică pe care am vă-zut-o suferind, (...) pe care am văzut-o iubind, nu va mai fi. Lucrul acesta mă mîhnește mai mult
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
foarte importante le studiază, în cartea ei Balcanii și balcanismul, profesoara americană de origine bulgară Maria Todorova, relativ recent tradusă în românește de Editura Humanitas. E un studiu atotcuprinzător și sistematic care pornește polemic de la aserțiunea că Balcanii au fost descriși ca "alteritatea" Europei, ba chiar că, "Balcanii nu doresc să se conformeze standardelor de comportament specifice lumii civilizate". Tot polemic discută aserțiunea banalizată că Balcanii sînt butoiul de pulbere al Europei, demonstrînd că azi nici un istoric serios nu admite că
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
o benefică monomanie, inofensivă pentru alții, plină de suferință dar și de delicii pentru sine însuși, care se consumă în spațiul poeziei. Poet, dar poet al altor iubiri, adică traducător de poezie, Otto Starck, "mărunt, rotofei și ochelarist", cum îl descrie Mioara Cremene, era acum patruzeci de ani și este în continuare un împătimit al poeziei clasice persane. Nu-mi amintesc cînd ne-am întîlnit prima dată, dar evident îl știu din perioada studenției; mi-l amintesc bine din întîlniri probabil
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
se bulucea la poarta mănăstirii să petreacă două înalte fețe bisericești care tocmai îi vizitaseră. Slugărnicia, adorația tâmpă, prosternarea imbecilă și un fel de sexualitate difuză, evident rău plasată în context, dădeau scenei un aer de solemnitate deșucheată. Inutil să descriu chipurile unsuroase, de prim-secretari de județ, ale celor doi șefi în sutană, tolăniți cu dosurile lor largi și puhave pe canapeaua unei limuzine al cărei lux era menit, desigur, să aducă la apogeu adorația bieților călugărași pedeștri! Știu câte ceva
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
sintactico-semantic ar putea fi la întîmplare (probabil calc din fr. au hasard, mai ales că primele sale atestări alternează cu cele ale unei variante și mai apropiate de modelul sintactic francez: la toată întîmplarea, cf. à tout hasard). Alte expresii descriu modul de a acționa pentru a obține mici avantaje (la ciupeală) sau, în mod arbitrar, pentru a nedumeri, a crea confuzie: la derută ("Cereți apoi la derută o bute", Academia Cațavencu = AC 37, 1992; Chestia cu România e pusă la
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
l-am cunoscut altădată ca fiind un francofil și anglofil, își imaginează că va exercita o putere dictatorială și se gîndește să-și salveze poporul în timp ce el însuși este manevrat de huliganii în cămăși verzi care lucrează pentru Berlin". Apoi descrie, în notații revelatoare, rebeliunea legionară, care amenința viața bunului său prieten M. Ralea și a altora ca el. După înfrîngerea rebeliunii, îl consideră pe Antonescu un dezonorat pentru că a învins cu ajutorul armatei germane. În situația dată, reflectează de Weck la
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
desfășoară pe mai multe registre. Ea este pînă la un punct jurnal intim, dacă pot să spun așa, în măsura în care autorul se apleacă asupra tuturor vîrstelor sale, începînd cu copilăria de la Deva, orașul de obîrșie, "centrul" vieții sale, pe care îl descrie cu dragoste, nostalgie și lux de amănunte atît în datele lui subiective (jocurile pe zidurile cetății în ruină, prietenii, meditațiile solitare) cît și obiective (legendele și istoria orașului, dezvoltarea lui urbanistică și industrială); continuînd cu propria-i traiectorie ideologică și
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
unde fusese transferat între timp, să fie împins la perete în genunchi și împușcat, împreună cu tovarășii lui, de un pluton de militari cîlmaci sub conducerea unui ofițer german, scăpînd însă ca prin minune de glonțul ucigaș. Episodul în care sînt descrise aceste momente supreme, nesiguranța, spaima de dinainte și după execuție, spectacolul apocaliptic al celor asasinați ("N-am mai auzit împușcături. Doar sîngele curgea din robinetele umane, se auzeau scurte horcăituri, ultimele răsuflări [...] În jur numai moarte. Și o noapte care
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]