2,278 matches
-
cum autori‑ tatea scârțâie. Nu mai era sustenabil regimul, în Dobrogea, la cules de porumb mai eram doar noi, studenții în anul cinci la Medicină, aproape doctori, aveam pacienții mei, pușcăriașii (eram cazați în pușcăria din Nazarcea) și sol‑ dații desculți, care nu mai erau „băgați“ la ardei, că îi mâncau pe toți. Auzeam apoi de Gorbaciov, de peres‑ troika, de glasnost, de ceea ce se întâmpla în celelalte țări. Iar deși părea că la noi nu se întâmplă nimic, Iașul devenise
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu cizme și bocanci de tot felul? - Îmi răspundea: — Păi am auzit că, dacă ne prind nemții, mai Întâi de toate ne scot cizmele din picioare. Am să le dau sacul tot și cred că n-o să mă lase chiar desculț. L-au lăsat! și a plecat de pe această lume cu capul găurit, cum Îi răspundea medicul, și desculț, cum Îl urmărise gândul fricos. Colonelul cu eghileți comanda În prima parte a campaniei ceata noastră de rezerviști, toți culeși la Întâmplare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întâi de toate ne scot cizmele din picioare. Am să le dau sacul tot și cred că n-o să mă lase chiar desculț. L-au lăsat! și a plecat de pe această lume cu capul găurit, cum Îi răspundea medicul, și desculț, cum Îl urmărise gândul fricos. Colonelul cu eghileți comanda În prima parte a campaniei ceata noastră de rezerviști, toți culeși la Întâmplare printre disponibilitățile ultime, printre ciurucurile foilor matricole ale biroului de mobilizare de la regiment, și toți improprii frontu lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În 1927 apare al patrulea volum de poezii, Poeme cu îngeri la Editura Cartea vremii. În 1928 apar Proverbe culese de V. Voiculescu și Gh. D. Mugur - București. Cunoscându-l, un scriitor, Zaharia Stancu, autorul de mai târziu al romanului Desculț, scria în „Luceafărul” din 1947 lăsând o mărturie despre calitățile și modul de viață a celui la care ne referim: , enumerare la capătul căreia nu se oprea și se întreba, ca și noi astăzi: Apariția volumului Poeme cu îngeri în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Participant, ca soldat, la Războiul pentru Independență, pantofarul Savu ucide, fără motiv, un turc. Chinuit după aceea de remușcări, nu-și găsește liniștea până nu se spovedește unui pustnic. Acesta îi dă drept canon să încalțe gratuit o mie de desculți. Ca urmare, Savu cutreieră tot sudul țării și întreaga Peninsulă Balcanică, cu sentimentul de a fi un nou Cain, care își ispășește crima săvârșind fapte bune, ca fratele său Abel. Viața lui sfârșește în drum spre Istanbul, pe un vapor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Te doftoricesc eu! Oamenii mă cercetează nu numai pentru suflet... Zic ei că-s mai dihai vraci decât pustnic, adaugă și râde vinovat. Pacatele mele, ți-o fi foame! spune, plesnindu-se deodată cu palma peste frunte. Lipăie cu picioarele desculțe. Îi întinde o ulcică înflorată: Lapte de capră... Altceva... Noi, "sfinții", ne ținem mai mult cu văzduh și rugăciune, își cere iertare bătrânul, dezolat, dar și cu ironie. Bogdaproste, bolborosește străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pârloagă-i ogoru... Toader se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare un călugăr-cerșetor, deșirat, uscat, desculț, încins cu o funie peste rasa de șiac, neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea aiasta? se crucește Gheorghiță. Cum, nu știi? se închină Toader. E "Sfântu". Propovăduiește... Sfântul, îngenunchiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bucurăm că n-am dat ortu' popii, spune el zâmbind ironic. Pentru cei ce-au căzut acolo, am făcut mare pomenire: patru zile am postit numai cu pâine și apă ca să mă pedepsesc că n-am murit, m-am umilit desculț și m-am rugat pentru odihna sufletelor lor. Am jurat că voi înălța o biserică întru veșnica lor pomenire. Și-apoi, se va așterne uitarea... "Dumnezeu să-i ierte!" Vădanelor când le spui, își înăbușă gura cu basmaua, nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cum fu, neamțule? îl scormonește Ștefan. Numa' doi galion! se vaicăre Herman. Numa' doi!... Kaputt! Jawohl, neamțule! îl bate Ștefan pe umăr, lăudându-l. Neamțu' tot neamț... Nuuu!!! Nu mai vin!!!... se aude un răcnet pe cărare. Un călugăr-cerșetor, bărbos, desculț, zdrențăros, se năpustește pe cărare, răcnind: Turcii nu vin!!!... Nu mai vin!!!... Ștefan, boierii sar ca opăriți: Ceee?!?!... Ceee?!?! strigă Ștefan uluit. Călugărul, vlăguit, se prăbușește la picioarele lui Ștefan și dă să-i sărute mâna. Ștefan îl înșfacă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ploconește Duma. Unde dă fericea! cobește Juga. Norocul nostru-i spart în fund... Am hălăduit peste tot în Turchia, continuă Gherasim. Am căscat ochii, am tras cu urechea... Cine să se lege de un biet călugăr-cerșetor ce bate cărările Împărăției, desculț, cu traista în băț doldora de sfinte iconițe, cu așchiuțe din Crucea Mântuitorului, cu oscioare moarte făcătoare de minuni de-ale vreunui "sfânt mucenic" de mine dezgropat... Și cu ciuma? întreabă Ștefan. Ciuma? Molima bântuie sălbatec. Oamenii, înfricoșați, fug din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-ți spună. Tatăl lui, bancherii bogați din Zürich cu sipetele lor pline de aur pot schimba mult mai mult fața lumii decât o Întreagă armată flămândă și prost Înarmată. Ce-au făcut cruciații care au plecat cu burțile goale și desculți ca să elibereze Sfântul Mormânt? S-au gândit mai mult la prădăciuni decât la țelul sfânt despre care vorbeau. și vor mai Încerca iarăși și nu vor reuși nimic pentru că sunt mânați de fanatism, și fanatismul nu duce la nimic. Bertold
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
obișnuința noastră. Ni se părea firesc s-o ajutăm astfel pe mama, care nu-și vedea capul de treburi. Într-o după-amiază când eu pliveam un strat de morcovi (și-i răream), am simțit ceva moale sub picior. Cum eram desculță (pământul fiind destul de cald) am alunecat și-am căzut pe cărarea dintre straturi. Ceva verde și strălucitor mi-a atras atenția. Nu știam ce poate fi. Oltea a sărit repede lângă mine și râzând mi-a zis: E o șopârlă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să-mi apropii cu cârja o creangă de mai sus, foarte încărcată, am alunecat și m-am trezit în iarbă. Fiind înaltă și mătăsoasă, nu mi s-a întâmplat nimic. Doar că m-am înțepat puțin la piciorul stâng (fiind desculță). Nu m-am dumirit pe dată. Când Oltea s-a apropiat speriată de mine, și-a dat seama că talpa piciorului e zgâriată și sângerează puțin. L-a tras din iarbă și ce să vezi? Un arici, de toată frumusețea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
spus că să și-l scoată din cap pe fecioru-său, că acesta va trebui să se însoare. Ileana i-a oferit papucii săi ca să se întoarcă acasă, dar Marița i-a mulțumit și a refuzat, spunându-i că va pleca desculță deoarece merită o ispașă dacă nu știe ce e cu ea, pierzându-și și un papuc la trecerea punții peste pârâul Racova. întoarsă acasă Ghiță, bărbatu-său s-a trezit din somn și o întrebă pe unde a umblat iar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
un ventilator care împrăștia picături fine de apă, semănând cu o ploaie răcoroasă. Era foarte cald, iar acest „mini-duș” a fost binevenit. La acest templu există același ritual, ca și la celălalt. În fața altarului sunt rogojini simple pe care umbli desculț, ceea ce-ți dă senzația de puritate, umilință și smerenie... In fața zeilor imperturbabili, senini și înconjurați de lumină, te simți ceea ce ești: o picătură în „oceanul” vieții. De la magazinul din incinta curții templului ne-am cumpărat figurine cu animalele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
capăt, de la un timp încolo a simțit cum începe să i se ridice și chestia aia, puțin cîte puțin și imposibil de oprit. Era noapte, plaja era goală, din apropiere se auzea muzica de la un restaurant, iar Dănuț se plimba desculț prin nisip. Nu știa cum ajunsese acolo. Mergea și se uita în stînga și-n dreapta să vadă dacă mai găsește vreo jucărie, așa cum găsise într-o dimineață un tractoraș de fier - străin, fără îndoială. Nu mai avea el norocul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mănăstirii Neamțului ne-au ospătat cu dragă inimă cu lapte, cu brânză, cu smântână și cu niște ouă pe care le cumpărasem de la fratele Costache, niște ouă care nu mai aveau mult până să scoată pui. Egumenul umblă cu picioarele desculțe; cel care ne aduce ouă, fratele, vorbește cu glas miorlăitor, furișându-se parcă, înclinându-se cu smerenie, și parcă tot e gata să râdă, parcă nu mai poate; un ieromonah care pare mare pehlivan, tânăr și frumos, ne arată mândrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pustiu. E adevărat că trecem pe lângă proprietățile cucoanei Roza, dar nici-o ființă nu se zărește pe drum, ori în jurul curților moarte. Dar o ființă mică, un pitic, răsare ca din pământ și deschide o poartă a țarinei. E un băiat desculț, îmbrăcat în zdrențe. Târziu, pe drumul Hârlăului, îl vedem din nou în urma noastră, pășind prin praful drumului, ducând de funie boii moșneagului care duce o parte din calabalâcurile noastre. "Ce-i cu băiatul ăsta? întreb mirat. Ia un drac, zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țineau Ovrei moșia, vecinii intrau și încălcau moșia, acuma intrăm noi pe moșiile lor... Aici nu poți trăi decât așa, banditește..." Vine un om jerpelit, netuns, bărbos, plin de pleavă și de colb. Cere niște parale, "că e dezbrăcat și desculț". Ai să le bei, bre Gheorghe Barbă... Da nu le mai beu, cucoane... Da femeia ce-ți face? Eu știu, cucoane? S-a dus. Eu știu cu cine trăește? I-am spus să vie să trăească cu mine la bordeiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țintirim de cuvinte. Tarnov (ora 4). Acelaș pământ sărac, lucrat în răzoare înguste: secară și iar secară. Ogoare rectiline. Stema Lehiei, pajura încoronată. Trupe. Tarnov firmă: Szaja zsilberfewerg Saia! Locuri mlăștinoase plantate cu pini. Doi băieți balani, curățel îmbrăcați și desculți, țipă amenințători la tren ca să nu fugă așa de tare, să nu facă atâta zgomot... Iar păduri de pini în locuri mlăștinoase și aceleași culturi în răzoare bombate la mijloc tot din pricina apei de la subsol. Fazani! Vous qui avez fait
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
frizer, cizmar. Pe primul, un mic monstru (scund, cap mare, torace bombat, picioare inegale), îl cunosc și eu din vedere. Vegetează uneori, în zilele de vară, împreună cu servitoarea (o toantă de-a lui Nădrag din satul meu, care umblă mereu desculță), pe băncile din parc. Formația acestora - zice E.G. - s-a întregit ulterior cu Calimandric, care a fost în tinerețe șoferul lui Leonte Răutu. Aș vrea să-l întrerup pentru cîteva întrebări, dar nu pot. Înfierbîntat, aflat într-unul din acele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
secretara mă anunță că sunt căutat de un domn "foarte insistent". Nu așteptam pe nimeni, dar l-am primit pe solicitant. Era o apariție inedită, îmbrăcat în costum, cu cravată și "adidași". Zicându-mi că poate și Homer a umblat desculț, l-am întrebat cu ce-i pot fi de folos. Mi-a spus că a fost trimis la mine pentru a-i perfecta formele de plecare la Roma, ca bibliotecar la Academia Română, că "s-a vorbit la personal" etc. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au permis, să ne aducă de mâncare. În casele noastre distrug totul, adeseori consumă vin peste măsură, îndeosebi în iarnă (1725 -1726), atâta vin au vărsat, că în casă umblau prin vin... de multe ori ne-au silit să jucăm desculți, flămânzi și setoși, dacă n-am vrut ne-a bătut executorul neamț». În Arpașul de Sus: «când vin executorii, peste măsură beau, benchetuiesc, ne bat, strigă și ne leagă. Un sublocotenent cu șapte subalterni într-o zi și o noapte
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
prea mult, ca să nu apuce să numere gropile din asfalt, să nu observe invazia de bălării și nici extiderea igrasiei pe clădiri. Le promiți un sat săsesc. Ajungi acolo. De sub porțile-fortăreață, acum vraiște, se ivesc zeci de copii peticiți și desculți. S-a terminat cu gospodăriile ferecate care delimitau spațiul public de cel privat. Ca o penultimă speranță, te agăți de castelul Bran. Îi alergi repede pe costișă ca să scape de invazia de kitsch de la intrare și le spui că nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
să se îndrepte spre băi, puține la număr, ceea ce înseamnă multă răbdare. Toți se îmbracă cam la fel, pentru a începe o nouă etapă din camino. Dar înainte să plece cei mai mulți servesc micul dejun în bucătărie. Mulți coboară desculți sau cu șosete sau ciorapi, somnoroși, fără chef de vorbă, servind un sandviș consistent, o cană cu lapte, o cafea sau ceai. Apoi se pregătesc de plecare, trag aer adânc în piept, își urează unii altora ,,buen camino” și pornesc
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]