2,069 matches
-
lustruiește farfuria cu Încă o tortilla. Sunetul spaniolei și sanglezei se amestecă cu muzica frontierei ce se revarsă dintr-un tonomat și Wakefield se simte bine, de parcă ar fi Într-o baie caldă. Ia un exemplar din ziarul local, The Desert Star și citește un titlu, „ Construcțiile din deșert alungă șopîrlele Gila“. Gila Monster, pozată din față, este o șopîrlă veninoasă cu ochii ca mărgeaua și cu mărgele portocalii și negre. Seamănă Îngrozitor de tare cu un gargui de la Notre Dame din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
toate acestea nu mai există: nu tu șantane, nu tu indieni, nu bețivani, nu curve, nu marinari - plictiseală de moarte. Restaurante strălucitoare se Înghesuie pe malul apei oferind „fusion cuisine“: simplitate asiatică, ierburi proaspete, chestii fierte, nu prăjite, vinuri fine, deserturi franțuzești. CÎnd Wakefield era tînăr și sărac, prietenii lui, care, ca și el, erau săraci, disprețuiau luxul. Ar trebui să fie trist În fața acestei dispariții a idealismului, dar nu este. Azi apreciază mîncarea bună și alte plăceri costisitoare. În restaurantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
răcoare. Cei doi clopoței pe care-i cumpărase Tomoe din Ginza clincheneau la adierea ușoară a vântului. Takamori, care se întorsese acasă neobișnuit de devreme, stătea pe verandă cu picioarele strânse sub el, devorând lacom o turtă dulce din orez - desertul de la cină. Era tratația lui Tomoe. — Uită-te la tine, ți-ai mânjit chimonoul, îl dojeni Tomoe. — Îmi pare rău. — Ai și de ce. Era proaspăt spălat. — Da, așa e. Ți-am spus că-mi pare rău. Takamori era cu gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cina servită la Araki Mataemon nu i-a dezamăgit însă nici măcar pe doi gurmanzi ca Takamori și Tomoe. Li s-a servit un pește bine gătit, o supă delicioasă și asparagus cum numai în această zonă se poate găsi. La desert au primit cireșe galbene, servite într-un bol elegant de sticlă. — Oare astea sunt cireșele Napoleon? Tomoe băgă o cireașă în gură ca să vadă ce gust are. Era mai dulce decât cireșele pe care le mâncase la Tokyo. — Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
încă devreme pentru ele. Se coc foarte greu anul acesta. — Ba nu! Sunt delicioase. În timp ce mâncau cireșele, s-au gândit la Gaston. Se simțeau oarecum vinovați pentru faptul că ei se aflau acolo, după o masă bună, și mâncau deliciosul desert, pe când el... Ploaia s-a oprit în cele din urmă. Vântul nu adia deloc. Îi aștepta o noapte înăbușitoare. În timp ce Tomoe îi spunea cameristei că erau în căutarea unui străin, o cunoștință de-a lor, Takamori s-a întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pentru casa din Londra, adică. Eu voiam un terier alb scoțian, dar Dan a zis că ăștia sînt cîini pentru fete și că e musai să avem măcar un labrador de talie mică. A venit și a trecut și vremea desertului, după care a urmat cafeaua cu lapte, moment În care Dan a devenit brusc serios. Ce s-a Întîmplat? Am privit cum i se duce culoarea din obraji, iar tenul căpăta o tentă ușor verzuie. — Te simți bine? O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
făcut de mama special pentru mine, de ziua mea, cu mari greutăți făcuse rost de frișcă și de castane, piureul de castane l-am pregătit împreună, miezul castanelor fierte și tăiate în două l-am scos cu lingurița, ăsta era desertul meu preferat, trecuse mai bine de un an de când mâncasem ultima dată așa ceva, mai era și tata acasă și, înainte să-l ducă la Canal, era și desertul lui preferat, de atunci nu mai făcuserăm rost de castane, și știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fierte și tăiate în două l-am scos cu lingurița, ăsta era desertul meu preferat, trecuse mai bine de un an de când mâncasem ultima dată așa ceva, mai era și tata acasă și, înainte să-l ducă la Canal, era și desertul lui preferat, de atunci nu mai făcuserăm rost de castane, și știam că, de-ndată ce-mi termin lecțiile, o să-l scoatem din frigider și o să-i punem lumânările și-o să sărbătorim împreună ziua mea, și tare mult aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gust rafinat și sigur; acum putea să-și imagineze și restul, proprietatea familiei din Bretagne, poate o mică fermă În Lubéron. „Și desigur nu pot lipsi cvintetele lui Bartok...”, se gândi el fugitiv, atacând antreul. Era o cină cu șampanie; desertul, o șarlotă cu fructe roșii, era stropit cu un excelent roze demisec. A fost momentul ales de Desplechin pentru a-i explica proiectul său. Putea obține pentru el crearea unui post pe durată determinată În laboratorul de la Gif; Michel va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aduc aminte de albușurile de ou, care încă se mai amestecă în mixer. Apuc cartea de bucate și cobor cu degetul pe pagină. După ce am citit din întâmplare într-una dintre cărți „Bezelele sunt foarte ușor de făcut”, am schimbat desertul, optând pentru pavlova. Până acum, toate bune. Ce mai urmează ? „Turnați compoziția întărită de bezea în formă circulară pe pergamentul de copt.” Mă uit la castronul meu. Compoziția întărită de bezea? A mea e lichidă. N-are cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îmi crește în suflet o dorință tot mai puternică de a-i sfida. Să vă ia naiba, mă trezesc gândind. Și de ce mă rog n-aș avea voie să fiu chelneriță ? — Bună, zic, scuturându-mi părul spre spate. Vrea cineva desert ? Tot mai mulți oameni se întorc să se uite la mine. Le aud șoaptele înconjurând încăperea. Ceilalți membri ai personalului care servește s-au adunat ciorchine și mă fixează insistent. Peste tot se întorc capete, ca un magnet care atrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
afaceri ? insist. Sau... e un lucru din sfera personală... Jack ridică privirea, și chipul Îi e străbătut de un fulger de mînie. — Am zis că n-am nimic. Las-o baltă. Bravo. M-a pus la locul meu. — Doriți și desert ? mă Întrerupe glasul unui chelner și Îi arunc un zîmbet chinuit. — Cred că nu. Mi-a ajuns seara asta. Tot ce-mi doresc e să se termine cît mai repede și să mă duc acasă. — Prea bine. Chelnerul Îmi zîmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
unui chelner și Îi arunc un zîmbet chinuit. — Cred că nu. Mi-a ajuns seara asta. Tot ce-mi doresc e să se termine cît mai repede și să mă duc acasă. — Prea bine. Chelnerul Îmi zîmbește. Cafea ? — Ba vrea desert, spune Jack, peste capul meu. Poftim ? Ce-a spus ? Chelnerul mă fixează, nemaiînțelegînd nimic. — Ba nu ! spun apăsat. — Haide, Emma, spune Jack, și Îi revine tonul cald și ironic. Cu mine nu e nevoie să te prefaci. Mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nemaiînțelegînd nimic. — Ba nu ! spun apăsat. — Haide, Emma, spune Jack, și Îi revine tonul cald și ironic. Cu mine nu e nevoie să te prefaci. Mi-ai spus În avion că asta spui de fiecare dată. Zici că nu vrei desert, dar de fapt vrei. — Ei bine, de data asta chiar nu vreau. — A fost creat special pentru tine, spune Jack aplecîndu-se spre mine. Häagen-Dazs, merengue, sos Bailey... Fără veste, mă simt complet minimalizată. De unde știe el ce vreau eu ? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un soi de aranjament foarte lax - un menaj, nu un cămin al iubirii conjugale sau măcar al afecțiunii. Când proviziile alimentare se subțiau, Vela se ducea la supermarket și cumpăra un puhoi - mere, grepfruturi, carne pentru refrigerator, prăjituri, șarlote pentru desert, conserve de ton și de hering În sos tomat, ceapă, orez, cereale pentru micul dejun, banane, salată verde, cantalupi. Am Încercat de câteva ori s‑o Învăț cum să aleagă un pepene galben mirosindu‑l la codiță, dar, evident, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
voi permite pentru început să vi-l recit, am și început să adulmec vânatul. Dar ascultați mai întâi poezia. Ozymandias I met a traveller from an antique land Who said: Two vast and trunkless legs of stone Stand in the desert... Near them, on the sand, Half sunk, a shattered visage lies, whose frown, And wrinked lip, and sneer of cold command, Tell that its sculptor well those passions read Which yet survive, shaped on those lifeless things, The hand that
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de parcă i-ar fi fost frig. Își lăsase pe masă telefonul mobil și poșeta. Voia să fie singură câteva clipe. Ultimele rămășițe de orgoliu, mi-am zis. Va veni proaspătă și îmbujorată. Mapa și cravata nu vor fi aperitivele, ci desertul, în zori de zi. Acum vom merge la un restaurant, și apoi la ea acasă. Perfect. Țigara, fumată doar pe jumătate, îi atârna în scrumieră; în timp ce-i vorbisem nu se atinsese de ea și Davidofful se mistuise singur. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să răspundă. Își termină vinul, Își mai turnă o jumătate de pahar. — Da. E-o reacție ciudată În fața morții. Și e doctor? El Încuviință din cap. — N-are nici o logică. De ce-ar putea să fie speriată? Avem ceva la desert? — Smochine. Te iubesc. — Vrei să spui că iubești smochinele, zise ea și zâmbi. Erau șase de toate, perfecte și umede, pline de dulceață. El luă cuțitul și Începu să descojească una. Când termină, cu zeama curgându-i pe ambele mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un telefon pentru Patta? — Da. — Prin urmare, probleme? Brunetti nu era Înclinat să comenteze asupra ceea ce era de la sine Înțeles. — Și dacă Patta nu Încearcă să te oprească? Brunetti ridică din umeri. Va aștepta și va vedea. Paola luă farfuriile. — Desert? El scutură din cap. — La cât se Întorc acasă copiii? Făcându-și de lucru prin bucătărie, ea răspunse: — Chiara vine pe la nouă. I-am spus lui Raffaele să vină până la zece. Diferența din felul cum se exprimase spunea Întreaga poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
liaison officer“ - ofițer de legătură) În verbul „to liaise“ (a intra În legătură). Mulți dintre noi vorbim italiana. (În ital. În orig.) cantină (În ital. În orig.) Orez fiert În supă, de obicei cu șofran, și servit cu brânză răzuită. Desert specific italienesc făcut cu ruladă, mascarpone (cremă de brânză) și espresso. Blestemăție! (În orig. În engl.) 193 reprezintă greutatea protagonistului În pfunzi; cu aproximație, 87 Kg. (n.r.) Stelele și dungile, trimitere la steagul american. Mănâncă, Îți face bine (În ital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
îi erau încețoșați când îmi spuse: Ce mare te-ai făcut, fata mea! Parcă ieri erai un ghemotoc. Păi trebuia să cresc și eu, bunicule. Daaa, așa e! Deodată se aude o voce strigând din casă: Haideți la masă! La desert avem plăcintă de dovleac. Abia am scos-o din cuptor! Du-te fata mea, eu mai stau să privesc primăvara. Am sărit de pe piciorul lui ca să o zbughesc în casă, dar un nor de pe fruntea lui m-a făcut să
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
ora mesei. - Da, și eu voiam să îți propun același lucru, spuse Frusina. Au plecat pregătiți să meargă pe plajă, după masa de prânz. Meniul a fost izbitor de apetisant; ciorbă cu perișoare și friptură de vițel, la tavă. Ca desert li s-au servit tarte cu fructe. Au mers de mâna spre plajă. Ea simțea totuși o transformare în organism, parcă pierduse un lucru important din viața ei.. Când mergea, o jena ceva și avea impresia că toată lumea se uita
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
armată și din al doilea război mondial la care Alexandru nu se mai sătura ascultându-l pentru că avea harul de a povesti curgător. Apoi au adus vorba despre recolta în anul curent; cea de grâu care fusese destul de bogată. La desert, Frusina servi cafea, așa cum se găsea pe atunci și așeză pe un platou prăjiturile aduse de Alexandru și pe altul plăcinta cu brânză pe care o făcuse ea. În timpul cât au discutat cei doi, termină de spălat vasele.Totul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a sărutat-o. — iar tu ai văzut ce ești, spune el Întorcându-se spre mine și arătând cu ochii vinul de pe masă. Un Sauvignon Blanc cu aromă de fructe exotice, catifelat și plin de senzualitate... — Bețivanule ! face Jacqueline. Nu primești desert pentru că ești un lingușitor ! După ce terminăm cina o ajut pe Jacqueline să strângă masa. mă așteptam să mă primească cu reținere și condescendență, dar mă tratează cu un fel de complicitate aproape senzuală. — Hai cu mine În birou, Îmi spune
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a sărutat-o. — Iar tu ai văzut ce ești, spune el întorcându-se spre mine și arătând cu ochii vinul de pe masă. Un Sauvignon Blanc cu aromă de fructe exotice, catifelat și plin de senzualitate... — Bețivanule ! face Jacqueline. Nu primești desert pentru că ești un lingușitor ! După ce terminăm cina o ajut pe Jacqueline să strângă masa. Mă așteptam să mă primească cu reținere și condescendență, dar mă tratează cu un fel de complicitate aproape senzuală. — Hai cu mine în birou, îmi spune
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]