1,678 matches
-
altă lume, Guibert, oftă ea. Am început să redescopăr unele stări pe care le credeam cu totul moarte... Vechi senzații din copilărie și adolescență... Se opri. Guibert era medicul, prietenul, confidentul și omul ei de nădejde. Dar nu i se destăinui până la capăt. Atunci când prințul apăruse în ușa bibliotecii, îl simțise trecând prin ea și, la rândul ei, se prelinsese cu o mare plăcere prin ființa lui. Fusese un deliciu, un veritabil deliciu. Se bucura. Era o geană de speranță. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La care, Ramses i-a răspuns: „Crapă, canalie”, înainte de a se prăbuși neînsuflețit pe mormanul de gunoi. Am comis prin urmare, un dublu asasinat, încheie Omul cu ciocul de aramă și ți-l destăinuiesc, încredințat că niciodată nu vei avea cutezanța să mă denunți, tocmai tu, care de când te cunosc, trăiești uzurpând drepturile celorlalți, călcând peste cadavre, pentru ca să-ți însușești ceea ce nu ți se cuvine. - Stai să-ți citesc o poezie, îi replicai, scotocindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
clăile de fân pe care fusese pus să le păzească. Nu vroia să le spună, însă, cine le-a aprins. Zicea trompetul că numai atâta ținea să știe domnul maior, dar că el tăcea ca mutul. Se încăpățâna să nu destăinuiască adevărul, cu toate că văzuse, din deal, copilașii vecinului, frecând pe cutie niște bețe de chibrituri. Dar până să dea fuga într-acolo, copiii fugiseră și paiele ardeau cu flacără înaltă și mistuitoare. Ținea mult trompetul ca vecinii să nu intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
același asortiment de stofă și sfoară, și în plus tușiera care, fiind deasupra, ieșea puțin în afara pungii. Începuse, în urmă cu vreo doi, trei ani, să poarte cu ea aceste pungi, îngrămădind uneori trei sau patru alături de biroul ei și nedestăinuind nimănui ce scop sau ce destinație aveau. — Bună dimineața, domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez cu vocea lui clocotitoare de tenor. Cum ne mai simțim azi-dimineață? — Cine? O, bună, Gomez, spuse slab domnișoara Trixie, lunecând mai departe spre toaletă, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că domnișoara Trixie trebuie să fie tratată bine, făcută să se simtă activă și necesară. Dar a fost foarte curtenitor și cu mine, îngăduindu-mi să-mi aleg singur registrele. Intenționez să o fac pe domnișoara Trixie să mi se destăinuie cât mai curând. Presupun că această Meduză a capitalismului are de oferit multe intuiții valoroase și nu o singură observație esențială. Singura notă discordantă — și aici am să degenerez în argou pentru a fi în spiritul ființei pe care urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cotitură? Și atunci să te văd, cumetre! “Abia aștept o nouă confruntare cu tine, ciudosule!” Încă bântuit de cele petrecute în vis, am coborât la prietenul meu statornic, izvorul... M-am așezat la gura lui și am început să mă destăinui: “Uite ce mi s-a întâmplat în noaptea asta...” Când mi-am încheiat povestea, același glas al gândului meu de veghe - cu urme de râs încă - m-a luat peste picior: “Te plângi ca babele, flcăule. Trebuie să te duc
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
toate acele date și să le remită centralei care se afla la Stockholm. (N-o fi fost oare -, m-am Întrebat o clipă -, și doamna Johanson adepta lor? Și nu m-a dus ea la acea bibliotecă - pentru că i-am destăinuit durerea - ca să dau de Enciclopedia morților și să-mi găsesc În ea un dram de alinare?) Asta-i tot ce pot ști, ce pot intui despre activitatea lor. Caracterul ocult al acestei activități Își găsește -, cred eu -, obîrșia În Îndelungata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumînd pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucît „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub biserica parohială“. Racikovski - care va destăinui că doar În urmă cu două nopți În culcușul său Înnoptase unul dintre atentatorii generalului Draintelle - va ajunge În mîinile Secției a treia de poliție țaristă. De la acest punct se va desfășura o scenă demnă de Dostoievski; evaluînd personalitatea acuzatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
n-a răspuns. Presupun că pentru tine iubirea este... a dat să spună Amory. Dar fata s-a Întors spre el ca fulgerul: — N-am fost Îndrăgostită niciodată. Și-au continuat plimbarea, iar Amory a Înțeles trepte ce mult Îi destăinuise ea... Niciodată Îndrăgostită... I s-a părut brusc o fiică luminii. pur și simplu. Propria sa entitate a căzut pe un plan inferior și acum nu mai râvnea decât să-i atingă rochia, cu acea Înțelegere pe care trebuie c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la șase dimineața și dând astfel de înțeles că fusese în compania unei femei. Fusese nevoit s-o mintă moderat pe Karen Hiltscher, ca să-l ajute să ducă treaba la bun sfârșit pe Tamarind, la 2307. Nu putea să-i destăinuiască nimănui conținutul trusei lui pentru probe. Trebuia să-i anunțe pe cei de la LAPD despre scrisoarea care îl informa unde se aciuase Marty Goines, să plaseze informația la o dată ulterioară, ca să nu pară nimic senzațional, și să-i lase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sport la liceul din San Berdoo. Buzz se duse la liceu și îi arătă lui Bergstrom legitimația de polițist. Omul văzuse anunțul din ziar despre moartea lui Upshaw. Îi spuse că Danny era sortit să moară tânăr, apoi i se destăinui în amănunt la o bere, în barul din apropiere. Îi spuse că lui Danny îi plăcea să repare mașini și motoare și să rezolve probleme de aritmetică, că fura mașini pentru că iubea pericolul, că încerca întotdeauna să-și dovedească superioritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
voia să ajungă sub ochii lui Coleman, însă n-a reușit. Și a costat-o enorm, după cum sunt sigur că știi. Buzz își fixă privirea asupra apei, amuțind - trucul lui preferat când voia să-i facă pe suspecți să se destăinuiască. După un minut sau două Lesnick reluă: Când ziarele de scandal au anunțat următoarele două victime, am știut că asasinul trebuie să fie Coleman. El fusese unul din pacienții mei în perioada cu CASL. Știam că trebuie să locuiască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fier (tipice încălțări pentru o călătorie în Lumea de dincolo), Väinämöinen - după o serie de întâmplări semnificative, pe care nu le mai trecem în revistă - ajunge în pântecele uriașului geoantropomorf Antero Vipunen, pe care îl constrânge, în final, să-i destăinuie tainicele rune (59). Acestea se dovedesc a fi chiar povestea facerii lumii : 107Legenda românească a potopului Cântece preaminunate, Despre-a’ lumii-adânci obârșii, Vrăji ce fost-au la-nceputuri, Ce nu-s spuse de oricine, Nu le știu nici toți vitejii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este o „vrăjitoare”. O astfel de situație întâlnim, de pildă, în „varianta Kogălniceanu” a legendei, publicată în 1842 (36, p. 254). Dar și într-o baladă bănățeană, în care „baba Limbuta” le cere zidarilor să jure că vor păstra secretul destăinuit de ea (36, pp. 210-211). Condiția păstrării cu strictețe a secretului riturilor îndeplinite este simptomatică. Am întâlnit-o și în alte legende comentate în acest capitol : cea a „românului Noe” edifi- când arca, legenda lui Ulise întemeind iatacul nupțial etc.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu niște lopeți, groapa fu astupată, pământul fu bătătorit cu picioarele, apoi, cu aceeași grabă, convoiul porni înapoi. în tot timpul acestei operațiuni, care a putut dura vreo jumătate de ceas, am stat pitulat de teamă ca să nu mi se destăinuiască prezența prin vreo mișcare. Căci cine știe de ce-ar fi fost capabili rușii în cazul când s-ar fi văzut descoperiți. Am aflat, după aceea, că cel ucis și îngropat era un spion grec.“ Rușii se slujeau, pe vremea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Dacă m-ai fi întrebat despre românul de poimâine, cine știe, aș fi răspuns, nu în sensul că aș fi găsit o soluție, sau că aș fi aproximat o ipoteză, ci în sensul că aș fi făcut concesia să-ți destăinui ceea ce numai eu știu... Dar deja e prea târziu. O întrebare ratată. Ești foarte prezent în juriile naționale, la concursuri, la evaluări editoriale, asta însemnând, desigur, că toată lumea e convinsă că tu chiar citești cărțile asupra cărora te pronunți. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tocmai de aceea, lumea materială nu a putut compensa dorința de înțelegere și dialog cu ceea ce eu numesc "deitate", sau Dumnezeu. În fiecare zi schimb câte o vorba cu El, pentru că am observat că-i singur și El. Mi-a destăinuit că nu ajunge să construiești biserici și alte edificii de piatră în care să te lepezi de păcate, ci s-ar bucura dacă lumea și-ar construi un suflet lipsit de ispită, lipsit de păcat. Nu se prea pricepe la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iubirii și nădejdii. Când intru într-un cimitir, mi se pare că am intrat, într-un oraș de morți, a cărei lume e rece, tainică și pustie. Citesc cu nesaț rugăciunile scrise pe crucile și soclurile fiecărui mormânt, unde se destăinuiesc cele din urmă dorințe ale celui ce a murit și mă cuprinde un fior de groază și milă. În fața crucii, care-i amintește lupta cu viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te simți mai mic față de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se știe niciodată când ai nevoie de el. Lucrurile au început cu câțiva ani în urmă. Un prieten credea că o fată îi face vrăji. Cristina s-a gândit să ajute. Era clar că fata nu i s-ar fi destăinuit niciodată. Așa că și-a creat un cont de messenger care semăna foarte bine cu cel al unui DJ de drum and bass de pe scena autohtonă, cu o imagine de persoană simpatică. Înarmată cu această identitate răpitoare, a luat legătura cu
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena îi încurajează pe apostolii îngroziți de perspectiva evanghelizării păgânilor 19, care nu-i vor cruța: dacă Isus Însuși n-a scăpat viu, cum vor scăpa ei? La rugămintea lui Petru, ea le destăinuie convorbirile secrete cu Isus. Din păcate, numai primul răspuns ni s-a păstrat, o bună parte din manuscris fiind distrusă. Maria Magdalena Îl întreabă pe Isus cum se percep viziunile, cu sufletul (psyche) sau cu duhul (pneuma)? Isus îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
n-a fost mincinoasă, ci cât se poate de autentică. Iuda L-a iubit realmente pe Isus, așa cum Acesta și-a iubit realmente „trezorierul”. În 20,17, Matei scrie că Isus i-a luat deoparte pe „cei doisprezece” ca să le destăinuie în secret ce I se va întâmpla în Ierusalim. Iuda se afla deci printre ei, martor al acestei „spovedanii” premonitorii. La fel în cazul scenei provocate de mama fiilor lui Zebedeu: Iuda face parte din grupul celor „zece apostoli revoltați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Praga. Mi se pare chiar foarte frumos ce ai spus despre harta universală. Amin, așa să fie. E tăios. Ai atins esențialul. Singura problemă e următoarea: poate ne spune Învățătorul nostru de la ce prăvălie să cumpărăm asemenea hărți? Poate ne destăinuie secretul? Poate Îi faci o favoare reală tatălui tău? Nu? Nu contează. Am să-ți spun un lucru profund și minunat, pe care l-a zis odată rabinul Loew din Praga trecând prin fața unei catedrale. Apropo, știi care e sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rămas prizonier în cercul de lumină albă, sepulcrală. Nu aveam nici o soluție. Chiar dacă îi spuneam adevărul, chiar dacă mă credea, nu făceam altceva decât să agravez situația. Acum eram doar un creștin, cineva cu care nu se putea căsători. Dacă mă destăinuiam, deveneam doar un alt evreu din viața ei, cineva pe care nu putea decât să îl disprețuiască. Plângea acum. Nu pot să fac nimic, Peter. Poate aș fi putut înainte de război, a spus ea, ridicându-și spre mine, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
prea solicitant să mă gândesc la mine, deși mi-aș dori să-i cunosc pe fiecare în parte și să mă hrănesc din poveștile lor. Nu știu cine și-ar dori să vorbească despre el pentru că e totuși neloial să nu mă destăinui la rându-mi chiar dacă în cazul meu nu prea aș avea ce spune. În fond nu cred că imaginația mi-a dispărut cu totul, așa că pot crea un trecut pe care să mi-l însușesc. Oricum aș avea unde să
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
roase, dar ostași vestiți, Care trăgând din arcurile toate, Bat până unde nici nu vă gândiți.” Virgil Carianopol 614. „Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind: Drumurile sorții, Înțelesul morții, Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru, versurile pulsează
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]