1,668 matches
-
și publicase mult și de calitate. Din acest motiv a venit în Algeria, ca s-o șteargă englezește în lumea largă. Băieții l-au cam mirosit, dar și el, șmecher nu glumă, i-a păcălit. Eram prieteni și mi-a destăinuit toate secretele lui. Nu mai primea vizitele românilor, de regulă turnători și trebuia să bat de trei ori în ușă, apoi să zgrepțăn puțin, ca să-mi deschidă. După ce mi-a făcut destăinuirea că va fugi în occident mă asigura: Măi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care o însoțea pe măicuță, era o profesoară de franceză dezamăgită de noua orânduire ce căpăta tot mai multă credibilitate în rândul unor consăteni. - Nu am crezut și nu cred în cei ce vor să facă, oamenii noii orânduiri, se destăinui ea, motivând într-un fel hotărârea ei de-a merge la mănăstire. Mă voi ruga lui Dumnezeu, lui Maica-Domnului să-mi lumineze calea pe care trebuie să o urmez. - Nu știu ce să zic, deocamdată eu sunt elev, la o școală militară
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
manuscrisele sale își notează neliniștea și preocuparea: Caballa Ipoteștilor. [...] Să mă însor, ca să pot rescumpăra Ipoteștii sau să împrumut bani de la Hristea. Avans să dea bătrânul, oricât ne-ar cere. [...] Hristea, Moritz, Caballă mare8. Mai mult decât atât, retrasul Eminescu destăinuie unui prieten grijile sale: Nu am prejudiții, și cu toate acestea mi-ar părea rău dacă țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume, ar încăpe pe mâini streine. Iartă că devin sentimental e o nerozie, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cazangiu, absolvent de 7 clase, uns general de securitate la 30 de ani. Și-a scris memoriile la comandă oficială (?) în 1968; CNSAS-ul le-a descoperit și publicat la "Humanitas". Știți cum se ancheta în anii '50? Ne-o destăinuie generalul: consilierii sovietici alcătuiau lista întrebărilor ce urmau a fi puse arestatului, dar și culmea culmilor! lista ... răspunsurilor! Hazlie (de astă dată) revelația că securiștii însărcinați cu protejarea marilor șefi de partid erau trimiși de nevestele ștabilor după diverse cumpărături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și prietenești, scrise cu căldură, cu dragoste, și mă întreb - ce-i viața pe pământ? Și pentru că printr-un mic articol al meu, depărtarea îi face pe oameni prieteni, cu gânduri fiecare despre el și lumea în care trăim, mă destăinui celor care mă cred, în propria-mi intimitate. Dacă eu m-am sculat - că în general în camera mea suntem trei persoane, Paula face la fel. Are 54-56 de ani, a fost funcționară în meteorologie, este singurică, cu cocoașă în
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cum plângea biata Emilia și mă ruga să nu fac asta, că ce se face ea fără mine, dar acum ce mă fac eu fără ele, că aici, sub nici o formă nu-ți poți face prietene apropiate cărora să te destăinui cu toate necazurile tale sufletești. Acum mi-au rămas cititorii. Cei mai fideli îmi sunteți dvs. trecuți prin filiera acestor stări sufletești, care vă simt chiar de la depărtare atât de aproape și sunt fericită că am cui să scriu și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-l avertizeze pe altul că ar fi cazul să se astâmpere, să se cumințească. Nu veneau niciodată la voia întâmplării. Și, de câte ori îmi relata câte-o întâmplare, în final zicea încet, ducând degetul arătător la buze, ca și când mi-ar fi destăinuit o taină mare, pe care trebuia s-o știu numai eu, iar eu puteam să-i fiu recunoscător numai într-un singur fel: Să-i asculți pe mama și pe tata, drăguțule! Să nu ieși din cuvântul lor! Să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un Dumnezeu care îi are în grijă pe oameni, pe fiecare... Ei... o vorbă ca toate vorbele... Asta-i... Și când trebuie să pleci? Mâine dimineață! Să fiu la prânz în gară la Fălticeni!... Am rămas și eu ni se destăinuia bunica înlemnită de graba cu care-l chema. Am încercat să-l liniștesc. M-am dus la primărie. Am încercat să le spun situația specială în care mă aflam, cu trei copii. Rămâneam în dricul verii. Singură. Toți m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cei ce ne sunt dați în seamă. Așteptam, așadar, ultima prelegere. Eram curioși, într-un anume fel. Ne întrebam: ce-avea să ne spună? Ni se părea un om introvertit, închis, ușor sucit. Nu era dispus să divagheze, să se destăinuie, să facă paranteze la unii, puțini la număr, tocmai divagațiile, parantezele, explicațiile de dincolo de subiectul propriu-zis ne atrăgeau și ne cucereau. El se ținea de textul scris, cum trebuia și se cerea în epoca stalinistă: își citea cursul rar, frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și dânsul, într-o cameră de cămin studențesc... Astă dimineață îi șoptește Moscovici lui Ienceanu, stropindu-l cu scuipat și dându-se tot mai aproape de urechea lui, fiindcă n-ar vrea s-auzim și noi chiar toate acele ce-i destăinue soacră-mea m-a împroșcat cu un duș rece la plecare, amintindu-mi pentru a nu știu câta oară, că i-am promis s-o transfer pe soție de la bibliotecă la cabinetul de științe sociale, c-acolo nu-i salahoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
eu sunt roman, iar ei sunt gens barbara, care nu vrea să recunoască jugul Romei și respinge limba noastră. Nu pot să fiu atât de infam: trebuie să mă port ca un poet, iar poetul e întotdeauna drept. M-am destăinuit în fața Aiei și am hotărât să mă ascund ca un trădător perfid. N-am participat la bătălia de la Troesmis, unde sângele geților a înroșit fluviul sacru Istros. Iată-mă din nou bolnav. Mi-e rușine să ies și nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
scandaluri și destrăbălări de curte sunt utilizate aici pentru a întări ficțiunea, pentru a acoperi fuga unui libertin atins în chip misterios de grație și îndreptat spre un univers spiritual situat la antipozii culturii de origine. „Am părăsit Roma - îi destăinuie el devotatei Aia - pentru că în orașul acela nu mai puteam să trăiesc. Îmi trecuse prin minte până și ideea sinuciderii. Și cine va putea să înțeleagă truda imensă pe care a trebuit s-o îndur ca să mă mânjesc cu fapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
p.80). 649 Poteca se desface Înainte ca o caracatiță cu picioarele Împrăștiate pretutindeni sub desișul pădurii. Pierdut În larga și neprihănita singurătate a naturii, cine n-a ascultat graiul duois și mistic, În care adierile călătoare ale dimineții Își destăinuiesc frunzele adormite ale pădurii, eterna lor dragoste? Al cui suflet n-a Întinerit În fața unei picături de rouă, ce Îndoaie, sub greutatea-i răcoroasă și scânteietoare, fruntea Încărcată parcă de gânduri a unei flori? Din susurul tăcerii netulburate, glasuri străine
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
are tocmai la Morală nota 3: „... Închipuiește-Ți, să-i dea nota 3, și lui Îi trebuie 6. Și la ce? tocmai la Morală...”. Tocmai la Morală, când se impune să urmeze Facultatea de Drept! În manifestarea bucuriei ei, mama se destăinuie și rostește un adevăr simptomatic pentru moralitatea unei lumi: „- Uf! Mi-a zis norocita matroană română, oferindu-mi un pahar de șampanie; am scăpat! Am dat și bacaloriatul ăsta! ” „Vara bună a ilustrului meu...”, „o femeie foarte de ispravă; a
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
inși perfect adaptați social și au ambiția de a trăi În limitele standardelor de viață, ale exigențelor pe care ei le atribuie lumii bune. Nu dorm fie din cauza geloziei („Și sunt turbat de gelozie! Toată noaptea n-am dormit...”, se destăinuie Pampon mult Încercatei În amor Mița Baston: „Ah! mie-mi spui ce-i gelozia?... Numai o noapte n-ai dormit? Nu știi nimic! Câte nopți!”) sau a tensiunii din relația amoroasă („Știi tu că de ieri-seară de când ne-am certat
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
anticipase o flexibilizare a pozițiilor diplomatice sovietice ca urmare a defazării apărute între cele două părți în ceea ce privește capabilitățile militare Stalin a decis să cimenteze intransigența pe care o dovedise până atunci în negocierile pe care le purtase cu puterile occidentale. Destăinuindu-se celor mai apropiați consilieri ai săi la finalul anului 1945, Stalin clarifica dezacordul dintre sentimentele pe care bomba atomică i le inspirase și comportamentul aparent impasibil cu care întâmpinase evenimentul: "Este evident că [...] nu putem realiza nimic serios dacă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de la Karlovy Vary, desfășurată în luna aprilie a aceluiași an, România a "boicotat-o", alături de Albania și Iugoslavia, prin refuzul de a se prezenta (Devlin: 1977, 1). "Am considerat reuniunea de la Karlovy-Vary un mijloc de presiune colectivă împotriva noastră", se destăinuie Paul Niculescu Mizil (2001). În timpul conferinței de la Karlovy Vary, conducerea română va găzdui, ostentativ, o delegație chineză care va vizita RSR din partea ""Asociației prieteniei chinezo-române"" (Hunter Madsen: 1982, 288-290). Gestul transmitea un mesaj geopolitic lipsit de ambiguitate: presiunile, reale sau
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mesajul era cât se poate de clar: statele comuniste din Balcani nu trebuie să uite că au apărut datorită bunăvoinței Uniunii Sovietice. În final, pretenția reprezentanților RSR de a se restitui tezaurul românesc de la Moscova "ne-a provocat nedumeriri", se destăinuie Brejnev. "De ce? Această problemă are o vechime de 50 de ani și ea se referă la socotelile dintre Rusia țaristă și România regală. Acum însă discuțiile au loc între două state socialiste, care în acest timp au încheiat diferite acorduri
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Istrățescu în Rusan: 2001, 840; subl. m.). Mai mult, dovedind cu prisosință influența majoră a leninismului asianizat asupra leninismului romantic, "Toată activitatea lor culturală, de balet, de teatru, a fost pusă pe baze revoluționare". Mi-a plăcut foarte mult", se destăinuie secretarul general al PCR, care nu va ezita să pună în practică rapid ideile dobândite în China. O tematică foarte bună privind transformarea omului. În general, se pune față în față mentalitatea imperialismului cu relațiile noi, ceea ce noi nu facem
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
trăsături psihologice ale personajului. Unele dintre cele mai sugestive analize ale lui Ceaușescu omul provin de la foști oficiali comuniști care l-au cunoscut mai mult sau mai puțin bine. Să începem cu Alexandru Bârlădeanu. "Ceaușescu nu era vesel deloc", se destăinuie acesta, părându-i-se "uscat ca o iască. Discordant este faptul că-i plăceau romanțele, care denotă sentimentalism (sic!)". Mai departe, liderul român "Mai avea o caracteristică ciudată: nu putea suferi oamenii fericiți. Îi făcea rău fizic starea de bine
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în alte părți. Niciodată" (Dobrescu: 2004, 80). Chiar dacă fosta menajeră îi poartă o admirație aproape explicită lui Ceaușescu, exprimă concomitent și oarecum paradoxal teamă nedisimulată indusă de aproape treizeci de ani de muncă în reședințele cuplului Ceaușescu. "Doamna Maria", se destăinuie ea intervievatoarei, "eu am fost mai mult forțată să rămân în casa Ceaușeștilor. Dacă plecam, nu mai avea voie să mă angajeze nimeni, nicăieri. N-am făcut nici o greșeală, pentru că știam ce mă așteaptă dacă greșesc. A trebuit să stau
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
anticipație devine o minciună frumoasă, o poveste nu din trecut, ci pentru viitor. Și fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat să interpreteze ce i s-a năzărit într-un somn ciudat și pe care n-are curajul să-l destăinuie din frica aprecierii din partea celorlalți ca nebun 368 . În vis acea parte din creier, denumită de noi patologică, e cea care domină? Aici rămâne de precizat cât este ea de anormală, dacă cele ce vin din necuprins în mintea noastră
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o cale-atât de lungă/ că mii de ani i-au trebuit/ luminii să ne-ajungă... // Era pe când nu s-a zărit/ Azi o vedem, și nu e...782. Numai aplecându-ne asupra mesagerului înțelegem cum poetul, menestrel și aed destăinuie secretul din cuget. Și cine știe când se va mai naște Poetul? Peste câte mii de ani natura/ Va scoate iarăși din neant/ Alcătuirea de celule/ În care sufletu-mi visează/ Asemeni unui împărat captiv?// O, frate, tu mai mult
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și a stat în lagăr, în Germania, până la terminarea războiului. În casa noastră care era modesta școală din Slobozia ă Filipeni, județul Bacău, se vorbea, în anumite momente, și despre viața și destinul colonelului Coca Boteanu care i s-a destăinuit tatălui meu în legătură cu detenția lui Emil Bodnăraș, la Galați. Alte câteva relatări despre personalitatea lui Emil Bodnăraș le am de la ing. Gheorghe Jucan din Vama, care, pe când era elev de liceu, a lucrat, împreună cu mulți tineri și vârstnici, la drumul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
țărăniști era privită ca o mascaradă politică și se punea problema schimbării din temelii a regimului din perspectiva dreptei și a stângii . Cum a fost prins Bodnăraș și diferit justiției? Știu tot de la colonelul Boteanu căruia arestatul i s-a destăinuit : intrase în țară cu identitate falsă, (era agent sovietic?) și în tren a fost recunoscut de un fost coleg care l-a denunțat, după ce Bodnăraș a încercat să-și decline identitatea. În Gara de Nord a fost ridicat de organele de siguranță
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]