2,728 matches
-
oglindă, în lumina calmă a îndepărtării, spre a vedea deopotrivă ceea ce este echivoc sau incomprehensibil, distanța însăși care se tot reface. Voi lăsa deoparte, pe cât posibil, unele analize ce propun delimitări exacte, atitudini reactive și ferme, ce scot în afara jocului destule experiențe „lipsite de sens“. Sub astfel de atitudini, criteriile ajung asemeni unor arme, la fel și cuvintele care le însoțesc. De aceea, caut mai degrabă locul de unde ar putea fi privite altfel. Bunăoară, asemeni unor experiențe ce aduc în față
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sau cea religioasă. Ele surprind uneori cu libertatea lor neașteptată, cu posibilitatea transgresării oricărei motivații concrete, omenești. Având în atenție astfel de chestiuni, am considerat că este bine să le ilustrez pe cât posibil, să le dau chip și nume. Există destule situații omenești - și, într-un fel, neomenești - care fac loc celor ce exced sfera comună a sensului. Am invocat, în această privință, paginile unor filozofi sensibili la așa ceva, precum Cicero și Tertulian, Pascal și Kant, Nietzsche și Kierkegaard, Heidegger și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să faci ceva și să nu faci, să fii într-un anume loc și să nu fii. În consecință, sau mergi spre Megara, sau stai acasă, chiar dacă vei spune altora că e totuna a merge și a nu merge. Există destule situații în care omul urmează logica „sau-sau“. Însă, plecând de aici, de la ceea ce oferă viața de toate zilele, nu poți spune că enunțul ce leagă doi termeni opuși („ceva este și nu este“) se află în afara oricărei logici. Cred
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
gândirea ajunge la „consecințe absurde“, atunci putem vedea care sunt acele consecințe și, mai ales, de ce anume le socotim noi astfel, în ce fel delimităm între cele absurde și cele rezonabile. Nu cumva în această privință - și de multă vreme - destule sunt luate ca de la sine înțelese? Nu ne livrăm cumva cu inconștiență unor idei profund discutabile? Ce anume ne asigură că un singur punct de vedere, precum cel formal, este prin el însuși indiscutabil? Ce se ascunde în fond sub
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Varietatea de nestăpânit a unor astfel de apariții îi atrage pe oameni și îi încântă, chiar dacă le aduce destule griji. O face cu atât mai mult cu cât nimic altceva nu afli mai confuz și mai monstruos. „Nu se poate imagina ceva atât de anapoda, confuz sau bizar, pe care să nul putem visa (nihil tam praepostere, tam incondite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
celor absurde. El seamănă, precizează Kant, cu ceea ce chimiștii înșiși numesc „reducție“, separare atentă a unor elemente diferite. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 79 65. 66. Să menționez, într-o paranteză, că, deși lucrul în sine nu poate fi cunoscut, noi cunoaștem destule despre acesta chiar prin ceea ce Kant însuși susține. În definitiv, al descrie sumar înseamnă a cunoaște într-o privință elementul său incognoscibil. La fel și atunci când se consideră că există ceva ce nu poate fi perceput. Sau, la limită, când
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care nu cunoaște bine limba noastră (sau dacă dorim să-l imităm pe acest străin)“, vom vedea că 134 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 130. dejucăm frecvent - și cu oarecare voioșie - unele reguli ale lim bii vorbite. În consecință, există destule situații în care normele de coerență sunt intenționat suspendate. Acest lucru se întâmplă mai ales când „finalitatea particulară a discursului prevalează în raport cu normele competenței elocuționale“. Iar ceea ce apare absurd la un nivel al limbii poate să fie limpede și relevant
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
avută în vedere nu este cea comună. Gestul socratic, știm bine, le apare absurd celorlalți. Dar mai ales paradoxal, straniu. Nu e simplu de înțeles de ce ar căuta cineva, în discuțiile sale, mai ales situații aporetice, fără nici o ieșire. Aveau destule motive cei vechi să-l socotească átopos, nicicând la locul său. La fel s-a spus însă și despre câțiva sceptici sau, puțin mai târziu, despre unii stoici și învățați creștini. Știm că lui Tertulian (cca 160-220), scriitor creștin din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acum, când privește mai bine la paznicul îmbrăcat cu șubă, la nasul lui mare și ascuțit, la barba lui tătărască răsfirată și neagră, se hotărăște, totuși, mai bine să aștepte până i se va îngădui să intre“). Cititorul ar avea destule motive să lase în urmă interpretările care pun în relație soarta acestui om cu întâmplările întunecate ale vieții. Sau cu prezența unui sistem politic și juridic obscur, terifiant. Eventual cu ceea ce comportă irațional existența însăși. Desigur, te poți gândi și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
comune. Alteori ceea ce apare absurd anunță ceva care nu se arată pe sine. Sau, în unele situații, e în joc o simplă aparență. În același timp, voi avea în vedere unele motivații sub care le socotim astfel, vanitatea acestora în destule situații. Are importanță, cred, modul lor viu și variat de apariție, fenomenologia lor aparte, într-un sens mai liber al cuvântului. În fond, noi constatăm ușor așa ceva, chiar și atunci când reflectăm în grabă asupra unor stări de lucruri. Sau când
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
oglindă, în lumina calmă a îndepărtării, spre a vedea deopotrivă ceea ce este echivoc sau incomprehensibil, distanța însăși care se tot reface. Voi lăsa deoparte, pe cât posibil, unele analize ce propun delimitări exacte, atitudini reactive și ferme, ce scot în afara jocului destule experiențe „lipsite de sens“. Sub astfel de atitudini, criteriile ajung asemeni unor arme, la fel și cuvintele care le însoțesc. De aceea, caut mai degrabă locul de unde ar putea fi privite altfel. Bunăoară, asemeni unor experiențe ce aduc în față
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sau cea religioasă. Ele surprind uneori cu libertatea lor neașteptată, cu posibilitatea transgresării oricărei motivații concrete, omenești. Având în atenție astfel de chestiuni, am considerat că este bine să le ilustrez pe cât posibil, să le dau chip și nume. Există destule situații omenești - și, întrun fel, neomenești - care fac loc celor ce exced sfera comună a sensului. Am invocat, în această privință, paginile unor filozofi sensibili la așa ceva, precum Cicero și Tertulian, Pascal și Kant, Nietzsche și Kierkegaard, Heidegger și Wittgenstein
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
totuna să faci ceva și să nu faci, să fii întrun anume loc și să nu fii. În consecință, sau mergi spre Megara, sau stai acasă, chiar dacă vei spune altora că e totuna a merge și a nu merge. Există destule situații în care omul urmează logica „sau-sau“. Însă, plecând de aici, de la ceea ce oferă viața de toate zilele, nu poți spune că enunțul ce leagă doi termeni opuși („ceva este și nu este“) se află în afara oricărei logici. Cred
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
gândirea ajunge la „consecințe absurde“, atunci putem vedea care sunt acele consecințe și, mai ales, de ce anume le socotim noi astfel, în ce fel delimităm între cele absurde și cele rezonabile. Nu cumva în această privință - și de multă vreme - destule sunt luate ca de la sine înțelese? Nu ne livrăm cumva cu inconștiență unor idei profund discutabile? Ce anume ne asigură că un singur punct de vedere, precum cel formal, este prin el însuși indiscutabil? Ce se ascunde în fond sub
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Varietatea de nestăpânit a unor astfel de apariții îi atrage pe oameni și îi încântă, chiar dacă le aduce destule griji. O face cu atât mai mult cu cât nimic altceva nu afli mai confuz și mai monstruos. „Nu se poate imagina ceva atât de anapoda, confuz sau bizar, pe care să nul putem visa (nihil tam praepostere, tam incondite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
reducția celor absurde. El seamănă, precizează Kant, cu ceea ce chimiștii înșiși numesc „reducție“, separare atentă a unor elemente diferite. LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 79 65. 66. Să menționez, întro paranteză, că, deși lucrul în sine nu poate fi cunoscut, noi cunoaștem destule despre acesta chiar prin ceea ce Kant însuși susține. În definitiv, al descrie sumar înseamnă a cunoaște întro privință elementul său incognoscibil. La fel și atunci când se consideră că există ceva ce nu poate fi perceput. Sau, la limită, când se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
străin care nu cunoaște bine limba noastră (sau dacă dorim săl imităm pe acest străin)“, vom vedea că 134 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 130. dejucăm frecvent - și cu oarecare voioșie - unele reguli ale lim bii vorbite. În consecință, există destule situații în care normele de coerență sunt intenționat suspendate. Acest lucru se întâmplă mai ales când „finalitatea particulară a discursului prevalează în raport cu normele competenței elocuționale“. Iar ceea ce apare absurd la un nivel al limbii poate să fie limpede și relevant
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
avută în vedere nu este cea comună. Gestul socratic, știm bine, le apare absurd celorlalți. Dar mai ales paradoxal, straniu. Nu e simplu de înțeles de ce ar căuta cineva, în discuțiile sale, mai ales situații aporetice, fără nici o ieșire. Aveau destule motive cei vechi săl socotească átopos, nicicând la locul său. La fel sa spus însă și despre câțiva sceptici sau, puțin mai târziu, despre unii stoici și învățați creștini. Știm că lui Tertulian (cca 160-220), scriitor creștin din Cartagina, i
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acum, când privește mai bine la paznicul îmbrăcat cu șubă, la nasul lui mare și ascuțit, la barba lui tătărască răsfirată și neagră, se hotărăște, totuși, mai bine să aștepte până i se va îngădui să intre“). Cititorul ar avea destule motive să lase în urmă interpretările care pun în relație soarta acestui om cu întâmplările întunecate ale vieții. Sau cu prezența unui sistem politic și juridic obscur, terifiant. Eventual cu ceea ce comportă irațional existența însăși. Desigur, te poți gândi și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de performanță. În orice caz, nu atât de tare cât te-am invidiat eu pe tine, pentru meseria ta. Am fost fascinat de mic, și am urmărit cu mare interes cum a evoluat acest meșteșug, de la Domnul Daguerre încoace. Știu destule lucruri despre fotografiere, în plus prind repede și sunt un elev silitor și docil. Dacă tu ai accepta să mă iei ca ajutor... Uite, de un an de când stau aici cu tine am tot primit bani, dar n-am cheltuit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu leul în parc, Karl sau Karel, cum naiba îi zicea, fie-i țărâna ușoară, că am auzit că suferea de ficat, de prea multă băutură și că era de nelecuit săracul, decât undeva la Viena, dar n avea bani destui, că-i mâncase fiică-sa agoniseala cu un ofițer de cavalerie, care a lăsat-o cu burta la gură...» E ridicol! Manus Bonus, ai să mi spui tu. Da, este adevărat. Despre morți numai de bine, dar nu și despre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
are cel puțin afecțiune. Pentru bărbați asemenea incompatibilități de obicei nu există. Această deosebire se poate exprima pe scurt astfel: este indiferent la urma urmei pe cine supui, dar nu este indiferent cui te supui. Dacă n-ai în tine destulă politețe pentru toată lumea, fii mai politicos cu inferiorii decât cu egalii, mai politicos cu egalii decât cu superiorii. Lipsa de politețe față cu egalii și cu superiorii este numai o necuviință, care îți poate atrage represalii, pe când față cu inferiorii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în cerdac. - Am o foame de lup! strigă Adela de pe scări și se repezicu gura deschisă la doamna M... s-o mănânce... în sărutări. - Ce-i cu voalul tău, Adela? Și de unde ai găsit tu atâția scai? Ai făcut nebunii destule? - Destule! Am intrat cu Adela la Haim Duvid, pretextând că ceasornicul ei rămâne în urmă. Voia să vadă numaidecât pe filozof și pe nevasta lui. Haim Duvid - o extrem de ceremonioasă politețe profesională, dar impasibil. În schimb, doamna Sabina s-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să vină în odaia de primire. A apărut emoționată și stângace. Ceea ce mi se păruse ostilitate îmbufnată, era timiditate. Subțire, zveltă, formele ei nu poartă mărturia celor patru maternități. Într-o rochie neagră, din care apar numai, și încă cu destulă zgârcenie, mâinile, gâtul și vârful botinelor, pieptănată simplu, cu părul supus, simți că e într-o veșnică vibrare, care nu se dă pe față decât în neastâmpărul nervos al piciorului și în gesturile repetate, mașinale, de a nu lăsa ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
angajați la depozitul Macy’s, Își făceau slujbă unul altuia, unul din ei Întins Într-o ladă, cu mărgele ieftine la mână, și celălalt ținând slujba. Lui Bruch Încă Îi plăcea asta, Îi plăcea să joace rolul mortului. Sammler de destule ori văzuse asta. Asta și alte numere de bufonerie. Mitinguri naziste la Sportspalast. Bruch folosind o cratiță goală pentru efectul sonor, ținând-o peste gură pentru ecou, bătând câmpii ca Hitler și Întrerupându-se ca să strige „Sieg Heil“. Lui Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]