6,621 matches
-
ca o succesiune de structuri, ca o evoluție și transformare continuă a structurilor înseși. O istorie structurală este o viziune temporală asupra structurilor sociale: geneza și transformarea lor în timp. Într-o asemenea istorie, evenimentul își redobândește importanța. El devine determinant activ al dinamicii ulterioare, înscriindu-se ca modificare de structură. Viziunea structurală nu este prin natura sa antievoluționistă, ci doar antievenimențialistă. Există desigur sisteme stabile care își reproduc în timp structura. Există însă și sisteme dinamice care își modifică starea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă a elaborat o teorie socială în care această nouă perspectivă era inclusă în mod fundamental. O asemenea viziune de sistem depășește în mod esențial schema cauzală simplă și, odată cu aceasta, proiectul monist de explicație a societății printr-un factor determinant. Un sistem are o proprietate fundamentală: modificarea unui element determină modificări corespunzătoare ale tuturor celorlalte elemente sau întâmpină o rezistență, o reacție de anulare din partea acestora. Prin aceste transformări, sistemul tinde să-și conserve structura în mijlocul variațiilor ce afectează elementele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reproduc în timp sau se restructurează. Istoria societății umane este istoria evoluției sistemelor sociale, într-un proces continuu de structurare și restructurare. Viziunea sa sistemică se combină, prin urmare, cu considerarea unui sistem al vieții sociale care are un caracter determinant în ultimă instanță. Acest element ce are un loc privilegiat în sistemul social este economicul. Sublinierea caracterului în ultimă instanță determinant al economicului pune în evidență faptul că nu avem de-a face cu o determinare directă, cauzală, ca în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
restructurare. Viziunea sa sistemică se combină, prin urmare, cu considerarea unui sistem al vieții sociale care are un caracter determinant în ultimă instanță. Acest element ce are un loc privilegiat în sistemul social este economicul. Sublinierea caracterului în ultimă instanță determinant al economicului pune în evidență faptul că nu avem de-a face cu o determinare directă, cauzală, ca în teoria factorului determinant, ci cu o interacțiune complexă, de sistem. Doar profilul general al sistemului este dat de factorul economic. În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
instanță. Acest element ce are un loc privilegiat în sistemul social este economicul. Sublinierea caracterului în ultimă instanță determinant al economicului pune în evidență faptul că nu avem de-a face cu o determinare directă, cauzală, ca în teoria factorului determinant, ci cu o interacțiune complexă, de sistem. Doar profilul general al sistemului este dat de factorul economic. În rest, nu putem explica direct prin economic nimic. Explicația economistă (materialism vulgar sau economism vulgar, cum o denumea Engels) nu este în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pune amprenta asupra profilului fiecărui element component al său. Strategia marxistă de explicare a fenomenelor sociale este diferită de așa-numitul pluralism sociologic. Pornind de la insuficiența tentativelor moniste - este greu să explici multitudinea faptelor sociale prin variația unui singur factor determinant -, s-a încercat formularea unei strategii pluraliste. Raymond Aron este unul dintre cei care au lansat ideea pluralismului. Ea apare însă în diferite forme și la alții. Teza lui este că nu trebuie să ipostaziem acțiunea cauzală a unui factor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
variația sistemului dat. Desigur că fenomene complexe ca arta, religia etc. nu pot fi explicate numai prin structura economică, ci doar prin ansamblul sistemului social, așa cum este el organizat la un moment dat, și în care economicul are un rol determinant în ultimă instanță. O teorie a societății globale ar însemna deci o schițare a locului și rolului principalelor elemente componente în cadrul sistemului social, a interacțiunii lor reciproce. Din cauza faptului că fenomenele de organizare socială variază foarte mult, o asemenea imagine
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
punctându-se totodată relațiile fundamentale de interdependență. Atunci când se vorbește despre strategia materialistă de explicație a societății, se are în vedere, în mod esențial, acest model teoretic, mult mai complex, decât teza simplă și, după cum am văzut, parțială a caracterului determinant al existenței sociale asupra conștiinței sociale. Istoria societății apare într-o nouă lumină. Ea are un caracter obiectiv, legic. Dinamica în timp a societății trebuie considerată, după cum spunea Lenin, ca un proces istorico-natural (Lenin, 1966, p. 127). Prin termenul de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu atât mai mult despre sănătate mentală, relația care se stabilește între un pacient și terapeutul său joacă un rol fundamental și devine baza durabilă și solidă (sau nu) pe care se sprijină terapia. In cadrul TCC, alianța terapeutică este determinantă pentru observarea în condiții bune a exercițiilor în timpul ședinței de terapie și a sarcinilor ce trebuie să fie efectuate în afara ședinței. TCC presupune un angajament activ atât din partea terapeutului cât și din acea a pacientului. Primul informează în legătură cu tulburarea psihologică
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de terapeuți. Sigur, aceste date nu țin cont de caracterul unic al fiecărei întâlniri care se transformă sau nu într-o alianță terapeutică. Dar volumul de informație și verificările ulterioare permit crearea unei liste „valide” de terapeuți, bazată pe criterii determinante în reușita unei terapii.: - empatia (constantă), ascultarea (activă), accesibilitatea (informativă) și disponibilitatea (prin telefon...) a terapeutului; - realizarea analizei funcționale; - organizarea unei agende terapeutice împreună cu un calendar al sarcinilor de îndeplinit; - evaluarea regulată a anxietății, a emoțiilor, a cognițiilor pacientului; - dialogul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Terapiile de tip TCC trebuie să fie evaluate de profesioniștii însăși... dar și de către cei care primesc și beneficiază de această îngrijire. Este vorba despre cel mai bun garant al calității acesteia. In Franța, asociațiile de pacienți joacă un rol determinant în promovarea terapiilor TCC. Astfel, cele două mari federații ale pacienților și ale familiilor sunt la originea primului studiu privind eficiența psihoterapiilor: comandat ulterior de către Direcția Generală de Sănătate (DGS), acest studiu a demonstrat eficiența terapiilor TCC și efectul lor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
făcută după prima consultație și permit (sau nu) ca echipa (terapeut și pacient) să funcționeze pentru a realiza progrese și acțiuni eficiente. Durata ședințelor Durata ședințelor condiționează reușita terapiei. In alte forme de terapie, durata unei consultații nu este neapărat determinantă. In ceea ce privește terapiile de tip TCC, este nevoie de o cantitate de timp importantă. Ori oferta de terapie fiind mai mică decât cererea, terapeuții întâmpină greutăți în organizarea și continuarea unor ședințe de lungă durată; tentația de a reduce
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Italia este în mod sistematic considerată favorită față de România? Înțelegerea deplină cere cunoștințe mai profunde decât elementele întâmplătoare și pasagere. Este obligația noastră, ca specialiști în științe sociale, să privim dincolo de întâmplările zilnice și să căutăm modele stabile și factori determinanți. Dorim să ne prezentăm poziția cu claritate, să îi înțelegem sensurile și implicațiile largi și să fim siguri că aserțiunile noastre sunt valide. Scopul nostru este să producem cunoașterea sistematică a relațiilor sistematice, cu implicațiile sale practice pentru lumea în
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
prin numele dat locului unde el se desfășoară. Avem astfel ,,regiunea alpină”; ea acoperă un Întins teritoriu muntos aflat În Elveția, Franța, Italia, Austria, care pentru unii cuprinde și nordul fostei Iugoslavii. Aparent, elementul geografic (,,cadrul cosmic”) pare a fi determinant, dar În fapt el constituie doar o condiție În care se desfășoară o anumită formă de viață socială. Ipoteza de bază ce justifică studiul comparat al ansamblului regiunii este că, având de răspuns la aceleași condiții naturale, o societate aflată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
departe. Norvegia, Suedia, Danemarca, Islanda sunt, În primul rând, interesate de aceste studii În care mediul geografic divers nu constituie un factor unitar suficient de Însemnat pentru a explica forme de viață apropiate. Aș aminti Însă de data aceasta prezența determinantă a originii comune și, mai ales, vecinătatea și istoria comună. Populațiile germanice de navigatori din regiune au transportat cu ele tradiții comune. Le găsim, de pildă, la originile statului rusesc, unde grupul germanic numit ,,rus” trăia În nordul Rusiei actuale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
redusă. Cazul orașelor din Estonia, Lituania, Letonia este tipic; el amintește Într-o privință ceea ce s-a petrecut În Antichitate, când orașele grecești se instalau de-a lungul țărmului În diverse regiuni europene fără a pătrunde decât rar În chip determinant și În interiorul continentului. Numirile ce evocă elementul etnic și sunt astfel legate de origina comună a unor populații au condus la formarea unor numeroase și temeinice studii; le amintesc pe cele mai importante. Astfel, ,,preocupările panslaviste” sunt prezente Încă din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
socială, aceea a popoarelor trăind În această regiune. Elementul etnic nu are Întotdeauna un rol explicativ major. Mediul geografic este extrem de variat, deci nici el nu poate sta la baza explicațiilor pentru problemele ce privesc Întreaga regiune. Rămâne ca element determinant, ce stăruie și apare În mai toate situațiile analizate, istoria comună, vecinătatea, viața socială comună. După o primă unificare prin includerea În Imperiul Roman, urmează lunga prezență a Imperiului Bizantin, urmată de aproape cinci secole de conviețuire În cadrul celui Otoman
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să opteze fie pentru rămânerea la domiciliul părinților, fie pentru intrarea timpurie pe piața muncii. Aceste mecanisme sociale subliniază, Încă o dată, impactul protecției sociale asupra destinelor individuale. În ceea ce privește ajutoarele financiare părintești, după cum susține Jean-Hugues Déchaux (1994), acestea reprezintă un factor determinant În creșterea inegalităților sociale. Attias-Donfut Îl contrazice pe Déchaux, spunând că, În realitate, orientarea sistemică a darurilor - financiare și materiale - de la cei vârstnici către cei tineri corespunde darurilor făcute de cei bogați către cei săraci, ceea ce are drept consecință diminuarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vedem „ Într-un mod mai deosebit decât cel permis de simpla lui pronunție, Înfățișând anumite fraze, imagini, date, fantasme”; este, În același timp, imaginea „URSS, ca centru nuclear incontrolabil, devastator, imaginea poluării absolute” (p. 169). Este, de asemenea „un fapt determinant și ireversibil”, „un ansamblu de minciuni (...) care au făcut să se transforme În mit și să devină un simbol al catastrofei, În general” (pp. 131-132). Capcana atomică, surprinsă În concluzie, aduce În prim-plan vulnerabilitatea civilizației noastre, În care oricine
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și relațiile de producție. Conceptul de clasă socială, teoretizat și susținut mai ales de Marx, a dominat o mare parte dintre discursurile sociologice despre modernitatea inițiatoare și cea a consacrării. Fundamentele constitutive ale clasei sociale sunt economice, tot așa cum factorul determinant al dezvoltării societății este reprezentat de baza economică. Statul, politica sau cultura aparțin suprastructurii, iar odată cu rezolvarea contradicțiilor dintre clase prin revoluții apar și premisele dispariției statului și a politicii. Ceea ce pentru Marx era un conflict de clasă, pentru Durkheim
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
totalitate, a fost treptat analizată cu referire la instituțiile și procesele specifice economiei, politicii, culturii și structurii sociale. Modelul analitic dominant a fost unul de tip determinist și voluntarist. S-a considerat adesea că un factor anume are un rol determinant în raport cu constituția celorlalte (baza economică la Marx, cultura la Durkheim sau Weber), datorită dinamicii dezvoltării sale și a forței de iradiere pe care o deține în alte sectoare. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem în prezent este
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
târzii, ca urmare a ritmurilor și configurărilor diferite din cadrul componentelor sistemului social. Să considerăm, de exemplu, trei componente ale sistemului social: economia, cultura și politica. Astfel de componente se pot afla în relații de dependență reciprocă sau una poate fi determinantă în raport cu celelalte. Totuși, fiecare dispune de o autonomie a dezvoltării, oricât de relativă ar fi aceasta. Tocmai în virtutea unei astfel de autonomii, axele sau principiile constitutive ale unei componente pot fi atât de diferite de ale celorlalte, încât să genereze
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Mobilitatea și capilaritatea socială sunt astfel construite, încât numai foarte puțini pot trece dintr-un strat social în altul, cei mai mulți conformându-se efectelor induse de reproducerea structurii sociale existente. De ce ar exista o astfel de stratificare? Datorită intervenției unui factor determinant unic și atotputernic, să zicem, urmându-l pe Marx, „baza economică”, reprezentată de relațiile capitaliste de producție, sau datorită modului „natural” sau „socialmente constituit” al sistemului social. Factorii explicativi invocați pot fi de un gen sau altul, însă rațiunea lor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
analizele sociologice nu pot să nu se concentreze și ele mai ales pe individualizare și să se îndepărteze de explicațiile factoriale sau structurale exclusiviste. Ca mecanism de constituire și funcționare a societății, piața tot mai extinsă eliberează individul de efectele determinante ale unor factori sau structuri cum ar fi clasa socială, ocupația, organizația, baza economică etc., care îl plasau constrângător în spațiul social. Odată cu această eliberare, individul este așteptat să devină tot mai mult creator și responsabil al propriei vieți și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
se manifestă ca actori sociali. Altfel spus, accentul trebuie pus pe actorii în acțiune, și nu doar pe structurile în care aceștia acționează. O astfel de opțiune nu admite în nici un fel că structurile ar fi inoperante sau mai puțin determinante, întrucât subiectul - actorul social - s-ar fi emancipat în așa măsură față de ele, încât ar fi devenit pe deplin independent structural. În definitiv, structurile sociale oferă suportul sau cadrele de acțiune. Organizațiile sau grupurile sociale mari, piața sau democrația sunt
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]