2,337 matches
-
cu vitriol din Repubblica nu menționau numele lui Elio Fioravanti. La Barul Muzelor trecu pe dinaintea lui Buonocore și se așeză la o măsuță de pe colț, luminată de razele blânde ale soarelui. Pescăruși giganți traversau țipând cerul de deasupra copacilor. Elio detesta țipătul răgușit al pescărușilor - disperat, aproape uman. Avea Întotdeauna impresia că vor să-i spună ceva - și nu era un compliment. Înmulțirea pescărușilor Într-un oraș fără ieșire la mare Îi părea de o absurditate inexplicabilă. Dar poate că ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
n-ai reuși să Înapoiezi celorlalți ceea ce le-ai furat. Tu ai trăit din favoruri, favoruri pe care le-ai oferit sau care ți-au fost oferite, eu nu am datorii sau credite de Încasat. Tu iubești jurisprudența, eu o detest și astăzi am dat ultimul examen. Tu iubești marea pentru că o poți străbate cu motoscaful tău și poți s-o depopulezi cu arma ta subacvatică, eu n-am pus mâna niciodată pe o armă și nici n-am să străpung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o dorință bruscă s-o privească, să se uite nu doar spre ea, ci în ochii și în sufletul ei. Cunoștea bine starea asta și nu avea nici un chef să se îndrăgostească. Mai ales în Andrei Ionescu, pe care îl detesta fără analiză. Trecuse de multe ori prin suferința fericită a iubirii și știa prea bine cum este. De la bun început, poate pentru că nimerise în Pampu sau poate prin naștere, se simțea bărbat și se purtase ca atare. Deși trecuse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Iar acest mod agitat de a fi îl epuiza. Ca toți din neamul lui Ioniță Bubosu, și el era ambițios și bucuros să se descurce singur. Zogru nu era prea încântat de viața lui Andrei Ionescu, dar nici nu-l detesta ca om, ci ca bărbat din care era nevoit s-o iubească pe Giulia. Știa că urmașii Bubosului nu erau tocmai răi, chiar le aprecia înclinațiile artistice, se înduioșa în fața ghinioanelor lor și îi ura pentru cruzimi, trădare și nesimțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
gustările. Și să stai cu ochii pe coridor, să-mi spui cine trece și unde se duce fiecare. Iar când ai terminat programul, du-te la mine acasă și fă ordine, când viu, să fie lună. Vencica nu avea servitoare. Detesta să și pronunțe cuvântul, care i se părea umilitor. În schimb, femeia de serviciu oricum era la mila ei, să zică mersi că are serviciu bun, că dacă o dau afară, am grijă să n-o mai angajeze nimeni. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în geanta de școală. Dar nu era momentul pentru conversații. Atmosfera era de plutire generală și nici măcar hârșîitul scaunelor n-o mai enerva ca în alte nopți. Andrei avea chef de vorbă și din capul locului i-a spus că detestă dansul. Așa că a fost o noapte de vorbe, muzică și mirosuri. Zogru a intrat în club cu o elevă de liceu, care venea pentru prima oară la BackStage, cu vară-sa și cu doi băieți din bloc. Emoțiile fetei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ieșea din cortul ei, iar el strălucea de bucurie, de parcă l-ar fi lăudat până la cer. Ceea ce nu făcea niciodată. Bunica nu vorbea niciodată rău de Esau, dar nici de bine nu spunea nimic. Pe soțiile lui, în schimb, le detesta în cele mai mici amănunte. Deși ele erau îndatoritoare și, din când în când, îi trimiteau daruri în speranța că-i vor intra în voie, ea le alunga pe toate și le făcea proaste și șleampete. Ani de zile râsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fata asta, atunci chiar trebuia să facă o autopsie. Dar să-l lase pe Gildas pe mîinile unor necunoscuți care Își vor povesti ultimele bancuri deocheate În timp ce-i deschid cutia toracică și-i umblă prin măruntaie... - Fratele tău ar fi detestat așa ceva, știi bine, și m-aș detesta și eu dacă aș permite-o. Din respect pentru el - și crede-mă că nu-mi face plăcere să ți-o propun - lasă-mă pe mine să mă ocup. Deși fusese mișcată, refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o autopsie. Dar să-l lase pe Gildas pe mîinile unor necunoscuți care Își vor povesti ultimele bancuri deocheate În timp ce-i deschid cutia toracică și-i umblă prin măruntaie... - Fratele tău ar fi detestat așa ceva, știi bine, și m-aș detesta și eu dacă aș permite-o. Din respect pentru el - și crede-mă că nu-mi face plăcere să ți-o propun - lasă-mă pe mine să mă ocup. Deși fusese mișcată, refuzase. - Tu ești... erai prea apropiat de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas ieșind gol pușcă din baie, cu un prosop În mînă, cu care se acoperi În grabă, pudic. Marie, jenată, Își ceru scuze. - Îmi pare rău, comandante, dar...Tocmai a sunat Morineau. E ceva urgent! - Sper să fie așa, pentru că detest să fiu văzut nemachiat. Tulburarea Mariei se accentuă, căci Fersen, care nu se gîndea că trebuia să-și protejeze și spatele, nu Își dăduse seama că Îi oferea imaginea feselor În oglinda dulapului. CÎteva minute mai tîrziu, erau amîndoi proțăpiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
departe. - Ai ceva mai bun de făcut decît să răspunzi la Întrebările mele? - Am de ales? Era evident că nu, Fersen nici măcar nu-i răspunse, trecînd deja la o altă Întrebare pe care o puse cu atîta indiferență Încît Îl detestă. - Cine e? - Asasinul dumitale... Asasinat. Făcîndu-se că nu bagă de seamă sarcasmul, Fersen Îi făcu semn să vină după el și se Îndreptă spre bazin. - Ce făceai aici? Dar Milic Își făcu apariția și Începu să-i povestească În amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei refuza cu obstinație s-o depășească... Atunci Lucas amintise de gemenii pretins născuți morți, cu patruzeci de ani În urmă. Iar certitudinile lui Gwen se zdruncinaseră mult. Într-o străfulgerare, se gîndi la Pierric, pe care Întotdeauna Yvonne Îl detestase și-l tratase ca pe un cîine, reproșîndu-i cu regularitate că se născuse și căutînd prin toate mijloacele să se descotorosească de ghiuleaua aceea. Se gîndise iarăși la dragostea exagerată cu care o Înconjura mama ei de cînd se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unul din buzunarele blugilor, Îl văzu zîmbind la citirea mesajului pe care tocmai Îl primise. „O fată“, gîndi Gwen Înduioșată, fără să-și imagineze nici măcar o clipă că scurtul mesaj venea de la Juliette de Kersaint, fiica omului pe care-l detesta. Apoi gîndurile puseră din nou stăpînire pe ea. Nu-și văzu fiul pălind după ce luase de pe jos ziarul, nu-l văzu lăsîndu-și scuterul vraiște și Îndreptîndu-se cu pași mari spre fabrica de faianță. Năvala lui În birou o luă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
geanta din mînă, escortînd-o. Se gîndise pe drum la ce i-ar fi putut spune pentru a o reține, decis să nu folosească decît În ultimă instanță singurele argumente care i-ar fi putu schimba părerea, făcînd-o totodată să-l deteste definitiv. - Ești o excelentă polițistă, Marie, ești făcută pentru meseria asta și știi bine acest lucru. Locul dumitale e aici. - SÎnt și logodnica lui Christian, răspunse ea. Locul meu e lîngă el. - Ce vei face mai mult la Plymouth În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aici. Or, vocea părea să vină de sus. Cu cît mă gîndesc, cu atît sînt mai sigur că există o galerie care urcă spre faleză. - Chiar dacă ar exista un pasaj, le ce ne-ar servi? Întrebă Marie, cu glas chinuit. - Detest să nu pricep. - Iar eu detest să fiu aici. - Nimeni nu te-a silit să vii după mine. - Știi că ai calități de breton? remarcă ea În fața Îndărătniciei lui. Tocmai era gata să-i spună că, venind din partea ei, lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sus. Cu cît mă gîndesc, cu atît sînt mai sigur că există o galerie care urcă spre faleză. - Chiar dacă ar exista un pasaj, le ce ne-ar servi? Întrebă Marie, cu glas chinuit. - Detest să nu pricep. - Iar eu detest să fiu aici. - Nimeni nu te-a silit să vii după mine. - Știi că ai calități de breton? remarcă ea În fața Îndărătniciei lui. Tocmai era gata să-i spună că, venind din partea ei, lua acest lucru ca pe un compliment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mă obligi să Îți atrag la rîndul meu atenția că s-a Întîmplat și după sosirea dumitale la Lands’en. Dar eu nu mă grăbesc să trag de aici concluzii. Lucas preluă rapid ștafeta. - De ce este codat accesul la computer? - Detest ideea ca cineva, oricine ar fi, să citească ce lucrez. - Ca din Întîmplare, un roman despre legenda jefuitorilor de corăbii... Ryan oftă, străduindu-se să aibă răbdare. Nu era nimic Întîmplător, tocmai acesta era motivul pentru care venise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar ce tot spui? Nu e adevărat, nu poți gîndi ceea ce Îmi spui! El Îngăimă vagi justificări, afirmîndu-i iarăși că trebuia să renunțe la planurile lor, că se cuvenea să aibă răbdare... Juliette nu-l mai lăsă să continue. - Te detest! Te urăsc! Nu vreau să te mai văd niciodată! Niciodată! O văzu cum pleacă În goană și rămase locului, cu brațele atîrnînd, nimicit. În timp ce Gwenaëlle rămăsese În prostrație, așteptînd să i se Întoarcă fiul, Yvonne o luase În direcția castelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a spus totul? - Nu. Doar o parte. Altfel vizita lui Arthus de Kersaint n-ar fi terorizat-o În halul ăsta. Lucas Își aminti de disputa publică dintre PM și Gwen. Oare pentru că erau legați printr-un secret comun se detestau ei atît de tare? Jucaseră cumva o scenă perfect pusă la punct menită să Înșele lumea? Erau adversari? Erau complici? - Știai că maică-mea n-a jucat niciodată și cu atît mai mult n-a cîștigat nimic la Loto, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gîrboviră, ochii i se Închiseră. O imagine Îmbătrînită ca acelea retușate pe computer. TÎnăra polițistă avu sub ochi o scurtă imagine a ceea ce avea să fie Gwen peste zece sau cincisprezece ani. Sinucidere. Într-o fracțiune de secundă, Gwen Îl detestă pe cel pe care-l iubise atît de mult și care o abandonase de bună voie. Om cu puțină credință. Ochii i se umplură de lacrimi. - Aveam o mamă pe care o respectam, un frate mai mic pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-l facă să tacă. El dădu din umeri. - Am o copie Într-un loc sigur. Vezi tu, ăsta e avantajul de a fi mereu singur În pat, pot să mă uit la toate filmele polițiste pe care tu le detești. Nu sînt toate grozave, dar poți Învăța din ele o sumedenie de chestii. - Ce vrei? Întrebă ea, uluită de brutala schimbare a acelui om moale de felul lui. Vrei bani? El zîmbi trist. Hotărît lucru, nu-l Înțelesese niciodată. - Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
are nevoie de ceva timp ca s-o recunoască. O expresie de ură Îi deformă atunci chipul, se ridică dintr-un salt și o Înșfăcă pe Marie cu o violență necontrolată. - Știai că o va ucide! Știai că PM a detestat-o dintotdeauna! Știați cu toții și n-ați făcut nimic! A amenințat-o cu moartea, a lovit-o În fața oamenilor voștri, iar voi l-ați lăsat În pace! A asasinat-o din cauza voastră! Lucas se interpuse nu fără trudă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În stare să zică nici două lucruri cu noimă, trebuie să fie cineva tîmpit să creadă că el ar putea fi implicat În povestea asta urîtă. CÎt despre Gwen, am visat mereu s-o strîng de gît, e adevărat! O detestam deja cînd am mai aflat și că mi-e soră vitregă, iar fiul ei a lăsat-o pe Juliette Însărcinată! Aș fi avut motive să-mi sară muștarul și s-o zgîlțîi un pic, nu credeți? - Așadar ți-a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dragoste. Prea multă trufie fusese la mijloc. Pentru Arthus, frumoasa furnizoare de pîine care-l subjugase nu umbla decît după averea lui, după titlul lui, iar sarcina ei nu putea fi decît o capcană sordidă. Yvonne, la rîndul ei, se detesta că fusese nebună după acel aristocrat pe care-l credea incapabil s-o considere altceva decît o prostituată. Fără să și-o mărturisească vreodată, se iubiseră, totuși, la fel de pasionat, la fel de violent pe cît se sfîșiaseră, iar pe această dragoste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
niciodată puse la loc. - Caradec va căpăta informații complementare, o anunță Lucas pe Marie. Eu stau să mai aștept, tu du-te acasă, iar dacă se Întîmplă ceva nou, te chem. Nu, nu discuta, ești epuizată, du-te la culcare! - Detest să-mi dea cineva ordine. În afară de tine. E grav, doctore? - Cred că am dat de bucluc. Ea Îi zîmbi cu toată fața, el se prefăcu imediat că-i primește zîmbetul ca pe o Împușcătură trasă de aproape direct În inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]