2,113 matches
-
duși și-ntorși de-un veșnic val. debusolați de-atâtea echinoxuri noi niciodată n-am ajuns la mal. mumificat stă-n prora - căpitanul. din pipa lui nu mai duhnește fum. ne înmulțim incestuoși, ca melcii iar pe cei morți îi devoram, pe drum. cred c-a ajuns la țărm ornitorincul. el este semnul nostru cel perplex care și astăzi se mai demonstrează că noi suntem de modă...unisex. lansez eu SOS-uri de salvare dar salvatorii nici n-au fost, nici
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ard netimpul Sau înțarcă necuprinsul. Pe pamant și-n căi astrale Sună dragostele tare Printre gânduri nestelare Dintr-o zare-n altă zare..... SCURGERE Singurătatea A născut Cuvântul. Cuvântul A creat universul. Noi am fost urmărea. Sarea și mâncarea. Îi devoram Pe cei mai slabi. Iară ei Pe altii mai... Viață este o mâncare Dintre vechi și noi hotare. Dacă nimeni n-ar mânca Nici nu am mai exista... Ce e bun și ce nu-i bun Se aseamănă Oricum. DULCIUL
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
e ca la oamenii obișnuiți. Numai că, - mă rog, - chestia asta cu cititul... îl deosebea. Îl... retro-particulariza. Radical. De ceilalți. Asta e: îi plăcea să citească. Și nu, colea, o oră-două pe an, sau, hai să zicem, pe lună, ci - devora carte după carte. Minuțios, atent, fără grabă citea. Când cineva se plângea că el strică aspectul general al societății, autoritățile constatau, oarecum abătute: Ar putea fi și mai rău... Lăsați-l în pace..." Și de ce n-ar fi fost lăsat
Ultimul cititor în limba română... Lui Gheorghe Grigurcu by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8532_a_9857]
-
Frecventa adunările părintești. La 1 martie, le dăruia mărțișoare alor casei, la 8 - flori soției. Pe 1 decembrie se prindea în hora unirii pe podul de peste Prut care, spre fericirea noastră, nu devenise apa sâmbetei. Ei, dar asta e (buba), - devora, rând pe rând, cărți din bibliotecile ce mai rămăseseră pe ici-colea în oraș. Niște... rămășițe, bibliotecile... Nimeni-țipenie în ele, ci doar gardianul. Nici vorbă de director, bibliografi, bibliotecari - nimeni, ci doar gardianul. I se mai impută că nimeni nu mai
Ultimul cititor în limba română... Lui Gheorghe Grigurcu by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8532_a_9857]
-
gloriei. Deci rămâi hohot de plâns între suspine; Așa, viață fără moarte, Se risipesc adunate vis peste vis florile. Și altceva ce mai pot să spun în afara cuvintelor de nimeni sprijinite, Căzut, ridicat de cădere? Că am existat întâmplător, Nor devorat de alt nor, Creat necreat rut Prin sinea sa ce piere. Privesc anticele popoare, Mă las privit de ele. Lacrima învață să zboare Cu sarea ca piele. Cuvintele fericirii îmi stau pe buze, Spune-mi o dată și încă o dată Minunile
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
pe marginea izgonirii, Vino și lasă-te cântată Chiar de ispită. E noapte încă, prea multă noapte Peste tot ce zboară, Peste tot plutește Primindu-ți văpaia. Ne cunoaștem trup fără trup, Numai dorință de invizibil, Naștere din nenaștere, Infinit devorat de infinit. 13 decembrie 2006 * în clipa asta totul plutește, Cer, pământ, zi, noapte, lucrare divină, Am în el cu trupurile noastre înlănțuite încă în paradis și pe care prăpastia le separă. Acum suntem fără nimeni în plenitudinea spaimei, Hrăniți
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
mătăsos ca de clopot scufundat și-mi simt ființa, ca un albuș de ou, suptă-n afară printr-un pai subțire de sticlă Ușor-ușor, gravitația trupului meu se lasă învinsă de magnetismul pânzelor sale Ca pe niște musculițe aurifere îmi devorează secundele cu delicate manevre îmi împletește în țesătura sa palmele, sângele și măruntaiele îmi absoarbe gândurile și memoria încorporează tot ce vine în atingere cu mine cuvintele ploaia de-afară scaunul bucățile de ziar frazele din Nietzsche până când ființa mea
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
tale îndepărtate. Existai material doar într-o fioroasă despărțire de emisfera boreală, de altfel panica îmi desenase pe buze un contrast izbitor al acestei senzații. Doar în acest mod am reușit să pătrund ceva mai adânc în retina care sârguincioasă devora imagine după imagine viața de zi cu zi. Vântul s-a pornit impetuos să destrame materia incandescentă a soarelui. Bucăți de lichid tulburând ființa agitată a necunoscutului înecau cu note majore asfințitul. Doar poziția trupului tău așezat concentric într-o
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
al unei lumi ce nu revii hoarde de mâl oștiri de trestii triburi de branhii și stihii stoluri de păsări fremătânde vă-ndepărtați ca o cometă spre-a rutului democrații Calma putere a florii O după-amiază cu roșii furnici ce devorau ochii uluiți ai unui bărbat Iată îți spui o invenție inutilă pe care creatorul ei a lăsat-o în administrarea unui roi de furnici stahanoviste indiferente la suflul îndepărtat al aștrilor la păpădia ezitând ca un mic meteor în pragul
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
raportate la claritatea crezului comunist. Modernizării deceptive îi corespunde un tipar educațional care profită "copiilor chiaburilor și funcționarilor de la sate", singurii care au acces la școlile superioare. Critica junimistă este recontextualizată partinic și anatomia României vechiului regim ca o țară devorată de racila "birocratismului" este un topos cât se poate de des întâlnit în intervențiile epocii. Educația burgheză proiectează o lecție a inutilității cunoașterii: multiplicarea postulanților plasează asupra statului o imensă presiune fiscală, în vreme ce fiii satelor sunt menținuți de conspirația "clubiștilor
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
când a adăugat un brad în festivitățile ce au loc în piața Sf. Petru. Ideea bradului de Crăciun provine din Germania unde cu sute de ani în urmă brazii erau împodobiți cu prăjituri, mere, alune și bastoane de zahăr, fiind devorate la final de copii. Astăzi, tradiția bradului de Crăciun se menține puternic în această parte a Europei. În timp ce în America brazii sunt cumpărați și împodobiți imediat după Ziua Recunoștinței, în Germania sau Austria aceștia sunt cumpărați în ziua de Ajun
Cele mai frumoase tradiţii de Crăciun din Europa () [Corola-journal/Journalistic/80521_a_81846]
-
suntem fericiți, pentru că fericirea ne oferă forțe nebănuite și ne lasă să ne folosim maximum capacitățile corpului. Astăzi omul modern este adormit, pentru că nu Își mai Înțelege propria natură și nu știe să folosească toate impulsurile care par să Îl devoreze. Ancorate cum trebuie, aceste impulsuri care apar la o primă vedere sălbatice, pot fi folosite pentru a reuși aproape În orice domeniu. Fiți fericiți și vă veți recăpăta frenezia pe care ați avut-o la Începutul vieții și pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
se agață cu ghearele de balustradele de piatră și urmăresc victimele condamnate deja la sfâșiere. O ființă meditativă cu trup de maimuță, cu coarne și aripi, își împrătie gândurile otrăvite spre străduțele înguste ale Parisului. În altă parte, un monstru devorează fără milă o figură ce aduce cu o ființă umană. O himeră cu trup de leu, cap de maimuță și aripi de liliac își așteaptă neputincioasele victime. Un balaur cu limba scoasă pare să împrăștie pucioasă. Coastele lui se desenează
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
soi de instinct, ca animalele care amușină hrana și o descoperă acolo unde te aștepți mai puțin. Pianistul Jack Stemper și band-ul său (Marc Abrate - saxofon, Tom Hensold - drums, Andy Navarro - chitară, Nick Kuyper - contrabas) m-au făcut să devorez când coaja unor teme celebre din repertoriul jazzistic, lipsită de miezul unor personalizări ritmice ori armonice, când mierea lor, jam-session-ul mijlocit de ele și, astfel, să constat împlinirea și nu destrămarea ascultătorului. În general, trupele de jazz-rock americane dezvoltă traiecte
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
Știi, intriga este, cum spunea Dumas tatăl, cuiul de care îmi agăț tablourile. Ceea ce mă interesează este cum scrii. De exemplu, ce este Bătrînul și marea a lui Hemingway? Este un pescar bătrîn care pescuiește un pește pe care îl devoră alți pești. Asta este. Ce este Anna Karenina? Este o femeie care își înșeală soțul. Intriga nu înseamnă nimic. Importante sînt mijloacele pe care le folosești pentru a spune ceva. Aceasta este important. RB: Dacă literatura nu exorcizează, poate ea
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
pentru o funcție mai grasă, la umbra partidului. Regretatul Stelian Baboi le spunea „neputincioși”. Cămin al mediocrităților, parlamentarismul trăiește din rebuturile morale care se înghesuie să-i treacă pragul. Odată ajunse în parlament, partidele se organizează în haite care se devoră între ele. Poporul este iluzionat mereu că ceea ce i se întâmplă, este expresia voinței sale libere, plătind din buzunarul său luxul de a fi prostit pe față. Democrația se crede eternă, iar atunci când se absolutizează, devine și ea o utopie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
noapte a făcut salturi peste noi, înfigându-se din când în când deasupra noastră pe când ne rostogoleam pe podea, proptită în niște picioare cu pulpe mai groase și mai musculoase decât ale mele și urlând la tavan. După ce ne-am devorat alchimic juma’ de noapte pe sub Remora, uitând și de tarot, și de oglindă, la urmă, aprinzând o țigară, Ana Ipătescu mi-a șoptit „mul țumesc“, după care a început să plângă că ce proastă ieftină e, cum adică să zică
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
zâmbet letal... o scoopette. în jungla neexplorată antropologic a aglutinării jurnalistice din Bruxelles, „capitala Uniunii Europene“, trăiește și vânează, cu metode situate dincolo de morala umană, această specie aparte: ziarista de tip scoopette, o prădătoare implacabilă care nu doar că-și devorează nepăsător victimele, dar nici măcar nu produce altceva din energia consumată decât irizații efemere și fâlfâit nefuncțional. Lipsită de orice morală, scoopette poate flirta cu nonșalanță criminală, ciripind adorabil o engleză aproximativă, dar obținând interviuri exclusive cu oficialități de obicei inabordabile
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fost comisionar? Filip mesagerul zeilor... Se va vinde ca pâinea caldă, în fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în singurătatea lor mizeră de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi imaginat cu patimă fiecare detaliu al aventurii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
plecat Carol sau nu. Filip a rămas în cameră revenindu-și din timp în timp din lungi leșinuri epuizante; acolo, în întuneric, sub semnul morții, singur pe o ladă de lemn, în care roiuri de molii cu o foame cosmică devorau cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă vitalizate de fumul de pucioasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă vitalizate de fumul de pucioasă, sugeau sângele gros și leneș; acolo unde puzderie de limacși devorau materia vegetală pălită de arșiță și spălată de ploi; acolo unde valurile mării reduceau totul la mici grăunțe de nisip; acolo unde moartea ființei și a neființei nu venea din afară, din cine știe ce conjuncturi sociale sau stelare, ci din însăși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de obiectele și cărțile pe care le achiziționa, refuzând să le mai vândă. Cerea prețuri exagerate sau îi convingea pe rarii cumpărători că sunt lucruri lipsite de valoare. Pe copil îl îndrăgise. Cât era ziua de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi două obiecte. Luă în mână un fel de brățară ciudată compusă din doi șerpi care se devorează reciproc, mușcându-și unul altuia coada. Unul dintre ei era făcut din lemn negru de abanos, iar celălalt din lemn alb de santal. Șarpele negru avea ochi de santal, iar cel alb avea ochi de abanos, arătând astfel inițiatului că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]