2,071 matches
-
dacă vrea să fie filantrop, este forțat să rămână fiscal; și dacă renunță la fiscalitate, trebuie să renunțe și la filantropie. Căci două promisiuni se împiedică întotdeauna și în mod necesar una de alta. A uza de credit, adică a devora viitorul, este un mijloc actual de a le concilia; se încearcă a se face puțin bine în prezent în schimbul a mult rău în viitor. Dar acest procedeu evocă spectrul bancrutei care alungă creditul. Ce e deci de făcut? Atunci statul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
întârzia să ajungă la o dezordine completă. Cum ar putea oare sta lucrurile altfel când statul este însărcinat să furnizeze totul tuturor? Poporul va fi zdrobit de impozite; se va face împrumut peste împrumut; după ce s-a epuizat prezentul vom devora viitorul. În sfârșit, cum va fi admis în principiu că statul este însărcinat să creeze fraternitate în favoarea cetățenilor, se va vedea întreg poporul transformat în solicitant. Proprietate funciară, agricolă, industrie, comerț, marină, companii industriale, toate se vor agita pentru a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dădea aerul că este pasionat de joc, ca maica să se convingă că era ea însăși utilă binefăcătorului ei. Această situație a durat cincisprezece ani. Dar iată ce transformă un act de simplă condescendență în veritabil eroism. Buna maică era devorată de un cancer care răspândea în jurul ei o miasmă teribilă de care nu era conștientă. Or, să fie remarcat că preotul nu lua niciodată tabac în timpul partidei, de teamă să nu lumineze sărmana bolnavă asupra tristei sale poziții. Câți oameni
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în această uzurpare de proporții se manifestă tendința unei modificări de temei. Pentru că ordinea creației este înlocuită de cea a fabricației, temeiul meu se mută în mine. Din clipa în care lucrul pe care nu l-am făcut a fost devorat de cel făcut de mine, eu rămân singur. Această singurătate este beția independenței și a puterii mele. Pentru că mi-am mutat temeiul în mine, pentru că sânt înconjurat doar de lucruri pe care eu le-am făcut, sânt puternic. Sânt puternic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când îl aplicăm de pe pozițiile finitudinii unei stări amenințate de finitudine (valorile create în câte o Atlantidă). Însă tipul acesta de a pune problema este hibrid, pentru că leagă temporalitatea de valorile absolute. Ea a dat naștere unui topos (timpul care devorează totul), care continuă să dizolve gândirea și experiența spirituală. Și indiferent de rafinările pe care le-a atins felul de a pune problema timpului, la Augustin sau la Heidegger, noi continuăm să rămânem la imaginea timpului liniar al lui Cronos
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nimic, plânsul meu a luat-o prin surprindere. Ființa mea se prăvălise pur și simplu în intervalul iscat între ridicarea păsării în aer și puiul rămas pe pământ. Suferisem ceea ce se numește un proces de "introiecție": puiul de prepeliță fusese devorat de eul meu afectiv. Distanțele pe care cu vârsta le punem între noi și ceilalți, astfel încît nu orice dramă a lumii să devină automat a noastră, ușa sufletului întredeschisă cu măsură pentru ca înăuntrul nostru să nu intre mai multă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și-a dat licența în economics la Universitatea din Yokohama, Ștefan a concurat la celebra Universitate Todai din Tokio pentru un masterat în... religii extrem orientale. Se pregătise vreme de doi ani, citind singur, în paralel cu studiile de la Yokohama, devorat de pasiunea de a afla răspunsul orientalilor la întrebările ultime. A reușit ca singurul alb alături de șase japonezi. În urmă cu un an am primit teza lui de masterat pe tema budismului medieval japonez. Când am răsfoit paginile umplute cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
metri mai departe, către standul thailandez în care părea că se petrece ceva deosebit. Era lume strânsă laolaltă, cineva vorbea, erau mese multe, așternute cu fețe de masă, cu gustări felurite, care așteptau cuminți terminarea discursului pentru a putea fi devorate. În câmpul privirii mele a pătruns atunci o "colegă" a mea, directoarea unei edituri bucureștene. Lipsite de apărare, mesele își ofereau flancul exterior trecătorilor. Doamna, extrem de mobilă altminteri, s-a oprit brusc în dreptul uneia dintre ele, afectând un interes neașteptat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
clipă în plus povestea uneia care s-a scurs. 4 ianuarie Repezindu-mă ieri, din Sibiu, până la Păltiniș am avut revelația felului în care profanul invadează și acoperă "sacrul", asemeni templelor budiste înghițite de jungla cambodgiană, asemeni oricărui templu părăsit devorat de buruieni, de șopârle și de straturile roșiatice ale pământului, care cresc ca părul unui mort, ca o unghie netăiată a naturii. Străbat drumul pe care-l făceam prin pădure între cabana 23, în care Noica a locuit între 1977
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că avea mai mult de 30 de kg. Senzația era cumplită: aveam în față trupul unui om de 80 de ani redus la scara unui trup de copil. Părea o ființă care se absorbise dinlăuntrul ei, retrăgîndu-și contururile, care își devorase substanța și care păstrase, ca demonstrație absurdă a unei supraviețuiri inutile, cioturile supraînălțate ale umerilor, gămălia capului și coastele lăbărțate, scăpate parcă din cheotorile toracelui. Spectacolul era atât de cumplit, încît în primele zece minute îmi venea să țip și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eu am rămas așezată pe restul meu de viață și m-am uitat la voi cum ucideți pe cei uciși. JÜRGEN (foarte serios): Am dat din nou greș. Am întunecat din nou lumina din niște oameni, pentru că iarăși i-am devorat, ceea ce ne-a plăcut, și ne-a cauzat o plăcere dezgustătoare. Într-un fel trebuie să strângem de guler orice lucru străin, pentru că numai ce este străin este și frumos. (Stă într-o parte absent și se joacă cu bucăți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu mai vreau nici un om în iadul închisoare. Vreau numai din când în când să lovesc corpul unui om, pentru ca corpul să facă ca și cum ar muri, dar fără să moară de ultima lui moarte. (plânge) Acum am terminat tot de devorat. E ca la Crăciun și la Paști, vine un om pe lume, un om e spânzurat și se devorează și se bea de atâta bucurie... se sărbătorește o nenorocire, de care am știut dintotdeauna că e o nenorocire, chiar și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru ca corpul să facă ca și cum ar muri, dar fără să moară de ultima lui moarte. (plânge) Acum am terminat tot de devorat. E ca la Crăciun și la Paști, vine un om pe lume, un om e spânzurat și se devorează și se bea de atâta bucurie... se sărbătorește o nenorocire, de care am știut dintotdeauna că e o nenorocire, chiar și mai înainte să fi apucat să se vândă la Abatoare spre ațâțarea lumii întregi. Ceea ce este sărbătorit mereu este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o nenorocire, chiar și mai înainte să fi apucat să se vândă la Abatoare spre ațâțarea lumii întregi. Ceea ce este sărbătorit mereu este oribilul, ceea ce vâră foametea mondială în oameni... o naștere, o nuntă, un cadavru. Și după sărbătoarea unui devorat de tot, altuia îi vine rău. Nici unul nu-i cu adevărat scos de acolo, pentru că nici unul nu fusese cu adevărat invitat, dar fiecare a băgat în el... mai înainte să poată lovi ca lumea mai departe.... SCHWEINDI: Partea filozofală este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ce sunteți, l-ați sufocat, mai înainte ca să pot comunica cărnii lui iubirea mea. Și era cât p-aci ca bucata asta de rahat să stea dreaptă, și cine știe, poate că aș fi devenit un tată veritabil. Mi-ați devorat prea devreme posibilul meu copil. Mestecați în burțile voastre și fericita mea paternitate. Sunteți niște mâncători de copii, ai posibililor mei copii. În afară de asta ați fost tot timpul nedrepți cu mine, că ați ținut față de mine multă neprietenie în rezervă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un pustiu adevărat trebuie să existe cu siguranță furtuni de nisip, care acoperă viața în pace și zidește ochii. Dacă aș putea pleca, atunci aș ajunge într-un pustiu adevărat, cu oase, pe care pustiul și nu eu le-a devorat. Și ar fi cald. Pustiurile au mai multă căldură decât noi oamenii, asta ar fi o ocazie, ca să te uiți odată numai la tine însuți, nimic altceva decât carne exterioară și sânge. Ai vrea să supraviețuiești și ți-ar fi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la noi firește totul trebuie devorat, tot ce nu trebuie să fie chiar atât de oribil, pentru că orice frumusețe ieșită din comun lasă prin asta o amintire, că la noi totul este supraponderal, neimportant și fără formă. Mie, mi-au devorat, vorbind-o, frumusețea, discutând-o, pentru că frumusețea trebuia să-și țină botul, pentru că voiau să se uite la ea, cum își părăsește propria stofă, ea, frumusețea, tot așa cum carnea trebuie să părăsească osul, pentru că alunecă împinsă de pumnul veșnic. (bea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și cu toate astea e una și aceeași muzică, dar acum e muzică amestecată cu lumea, și lumea și muzica adunate împreună produc dorul, doamna Herta. Toate valorile mele interioare se înclină în fața d-voastră, doamnă Herta, noi ucidem și devorăm, iar d-voastră iubiți. Nu v-ați dedat la carnea lumii de afară. Sunteți cel mult din când în când violată, dar așa cum sunteți d-voastră făcută... nu are nici o importanță, pentru că creșteți imediat la loc și deveniți abia atunci
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Totul îndopat secret Și de aceea îndoapă în secret câinele Eu îndop câinele numai pentru mirosul de sânge Numai sângele stricat Pentru victoria finală. (Aruncă ficatul în colțul câinelui în spate și râde scrâșnind din dinți. Se aude cum câinele devorează cu zgomot ficatul) Sfârșitul primei scene Scena a doua La început, zgomote dintr-o pajiște de vară. Sepp Botdejigodie stă pe o bucată de gazon și ascute o coasă. SEPP BOTDEJIGODIE: Iarba, Poezia sângelui Iarba trebuie din nou să mă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
prea încet pentru durerile trupului Sângerând prost Totul prost Și durerile dragostei Și femeile ca o lume îndurerată Hoitul femeiesc Care zace pe spate și s-au pus pe așteptat Și în spinarea sănătoasă au niște sentimente Sunt bune de devorat cu toate sentimentele vieții Și când s-au gătat sentimentele Atunci sunt ridicate și șterse Și acoperite pentru tot viitorul (mai cosește un pic) Hei Sepp împuțitule Lemn Devorare Muncă Foame Hei Sepp împuțitule E gravidă Casa are nevoie Să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
noastre Și ne otrăvim PE NOI și suprafața noastră LIBERATEA e liberatea unui gândac. COMPOZITORUL (se ridică și începe și el să facă cercuri): Noi căutăm propriul nostru timp deschidem găurile auzului cădem în lumina zilei mituim Estul lingem Vestul devorăm cadavrul zilei și îi sorbim represiva măduvă din șira spinării. PIANISTA (o așază cu forța pe un scaun pe țăranca consternată): Statul în Zi acum acolo e plânge pute cu burta spintecată la picioarele noastre îi împingem coatele sale metafizice
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
literelor” 355 , găsește o satisfacție nebănuită în acest joc de cuvinte licențioase. „Mai mult chiar, atrăgând atenția asupra apetitului propriu, târgoveața reliefează dorință ei de a consuma fie senzual soții, fie textele sau orice altceva. De fapt, în timp ce <<interpretează>>, ea devorează atât partenerii, cât și sursele scrise sau orale, apropriindu-și-le pentru a le folosi după bunul plac și trăgând de la ele orice satisfacție putea găsi.”356 Pentru târgoveață „a explica un text înseamnă oarecum a-l 351 Catherine S. Cox, art.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pregătească cu multă râvnă moartea.” 877, ea compătimindu-le pe femeile ce sunt claustrate forțat în case, obligate doar să muncească, fiind private de libertate și de bucurii. Un negustor bogat din Arminio, protagonist în nuvela rostită, era atât de devorat de gelozie încât îi interzicea soției participarea la petreceri, la slujbele religioase, ba chiar îi limita și dreptul de a privi pe fereastră. Disperată, soția se hotărăște să procedeze în așa fel încât precauțiile aberante ale soțului să fie măcar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
literelor” 355 , găsește o satisfacție nebănuită în acest joc de cuvinte licențioase. „Mai mult chiar, atrăgând atenția asupra apetitului propriu, târgoveața reliefează dorință ei de a consuma fie senzual soții, fie textele sau orice altceva. De fapt, în timp ce <<interpretează>>, ea devorează atât partenerii, cât și sursele scrise sau orale, apropriindu-și-le pentru a le folosi după bunul plac și trăgând de la ele orice satisfacție putea găsi.”356 Pentru târgoveață „a explica un text înseamnă oarecum a-l 351 Catherine S. Cox, art.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pregătească cu multă râvnă moartea.” 877, ea compătimindu-le pe femeile ce sunt claustrate forțat în case, obligate doar să muncească, fiind private de libertate și de bucurii. Un negustor bogat din Arminio, protagonist în nuvela rostită, era atât de devorat de gelozie încât îi interzicea soției participarea la petreceri, la slujbele religioase, ba chiar îi limita și dreptul de a privi pe fereastră. Disperată, soția se hotărăște să procedeze în așa fel încât precauțiile aberante ale soțului să fie măcar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]