1,549 matches
-
cu-adevărat ciudat. Mi-era când rece, când cald, mă durea tot trupul, iar privirea îmi era încețoșată. Abia m-am târât pe scări, către apartament. Picioarele îmi erau aproape paralizate. Sus, Luke a deschis ușa larg, mi-a zâmbit dezvelindu-și toți dinții și-a zis: —Bună, iubito! Ai ajuns acasă! M-a băgat înăuntru și m-a anunțat: — Am comandat de mâncare. E pe drum. N-am știut dacă să-ți iau de ciocolată sau de căpșuni, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
probabil scurtă, amorțit ca lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e în umbră, dar am avut tot timpul s-o observ în orele trecute ca să-i fac portretul din memorie. E înaltă sub un metru șaptezeci, față cu o conformație rotundă copilăroasă, unghiul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spectaculoși pe care Marea îi aducea la țărm, de obicei sparți. De data asta umblam cu o motivație mai specială, știind că undeva în dreptul corturilor o fată șic, într-un tricou pe care vântul de dimineață i-l face harcea-parcea, dezvelindu-i cracii și șezutul obraznic cu fire de nisip lipite, strângea ghioci. Pe plaja din Vamă, dacă ți-aduci aminte, „granița“ era marcată doar de niște pietroaie puse în picioare, care puteau să treacă foarte bine neobservate. Seara, devorând clătitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
stătuse botoasă până pe la șapte seara, trântind paharele de sticlă pe tabla tejghelei, greșind comanda, uitându-se pe urmă și mai urât când i se pare că verifici dacă ți-a măsurat corect doza: Vezi să nu te fur, zicea, dezvelindu-și o strungăreață rea. A înviat după ora șapte, când pe trotuarul stricat a tras mașina lui bărbatu-său sau ce-o fi, habar n-am dacă sunt luați cu cununie. Ăla și-a tras deci mașina pe trotuar, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
minunat. Înainte să plece de la masă, Diana s-a simțit privită de un bărbat care arăta foarte bine; Înalt, bronzat asta Însemnând că avea câteva zile avans de plajă față de ele - cu ochii albaștri și un zâmbet fermecător care Îi dezvelea o dantură albă, perfectă și care stătea la o masă, singur, vis-a-vis de masa lor. Nu venise de mult timp, altfel, l-ar fi observat. A privit spre el. Bărbatul i-a zâmbit discret Însă ea era pregătită să plece
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
imaginând dansatori sălbateci, chitare electrice, portative muzicale și note care se desprindeau din planul lor. Bașii din boxele mari cât un perete îmi zguduiau pe ritm de rock toate măruntaiele din mine. În mijlocul sălii, tineri țopăiau fără griji. Râsul lor dezveleau dinți albăstrui colorați de lămpile de cuarț. Erau mulți colegi din școala mea, majoritatea de anul II și printre ei am zărit-o pe Creața. M-am ascuns după un stâlp urmărindu-i cu mult interes fiecare gest, fiecare mișcare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă alungi? Vrei să-ți iei revanșa? o întrebam imitând un glas de copil răsfățat care amintea de Creața și care știam ce mult o enerva... Nu mă mai vrei...? Hai, ia-mă! îi spuneam teatral descheindu-mi cămașa și dezvelindu mi mușchii de broască rahitică. Sunt al tău... dar ia-mă o dată, că altfel ajunge dracu` înaintea ta și mă pierzi! De ce vrei să mă vezi supărată mai tare ca acum? Fiindcă prefer să privesc la doi ochi care mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
chipul ca printr-un caleidoscop și mă minunam de frumusețea ei exotică reflectată printre cristalele de gheață. Avea un păr negru și ondulat care-i cobora în valuri acoperindu-i umerii frumos arcuiți, ochii de un verde intens ce-i dezveleau primăvara din suflet, un surâs mai strălucitor ca tot ce putea să existe în jur și un gât lung și subțire ca un trup de săgeată care se voia terminat spre sânii pe care nu-i puteam ghici de după hainele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Se milogea ca un copil și am simțit nevoia să-l iau în brațe și să-l mângâi, dar cred că l-am apucat greșit căci a scos un schelălăit cu care a sfâșiat liniștea din jur și colții lui dezveliți de durere mi se opriră în mână. Mă mușcase destul de tare, așa că i-am dat drumul din brațe. Mă privea de jos cu dușmănie, încolăcit ca un șarpe cu capul ridicat arc, aruncând din priviri săgeți albăstrii. Mârâia... Îmi părea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
trebuia s-o conduc pe Mihaela acasă. Am intrat în odaie cu pași tiptili, ca să n-o trezesc. Dormea întinsă pe pat, așa cum o lăsasem. Adică nu chiar așa ― se întorsese în somn pe cealaltă parte și rochia, puțin trasă, dezvelea impudic pielea roză a unei pulpe, ceva mai sus de genunchi. M-am tolănit pe un fotoliu ca să-i contemplu goliciunea. Pentru întîia oară îmi veni în minte că aș putea s-o (rețin toată noaptea, profitând de împrejurarea că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la fapte mari. Aș fi făcut pentru ea chiar acte de eroism dacă vreo împrejurare le-ar fi cerut. Ea se trezi brusc și se miră când mă văzu: ― Aici erai? Nu știam... În aceeași clipă dîndu-și seama că-i dezvelită, slobozi un țipăt de spaimă și trase repede pătura pe ea. ― Vai, ce rușine!. În ce hal m-ai văzut! ― Haide, Aimée, nu-ți face mustrări pentru atâta lucru. Pe orice plajă se poate vedea cu decență mult mai mult
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
O serie de trepte mici duceau în vârful contrafortului. Secoh porni pe una din scări și-i făcu semn lui Gosseyn să urce pe cea care se găsea de cealaltă parte. Cum se apropia de vârf, un panou lunecă și dezveli partea superioară. - În genunchi, zise Secoh cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe care n-o cunoștea, dar poate că îi era rudă prin unchiul Artemie și mătușa Iuliana, cine știe? Se lăsă puțin pe spate ca să-i poată examina, sub masă, pe furiș, poala rochiei întunecate. Bleumarin. Rochia îi lăsa genunchii dezveliți pe jumătate, rotunzi și lipiți unul de altul. Privirea îi urmă în sus linia corpului așezat pe scaun, descoperind cutele din dreptul taliei și brațul gol sprijinit de muchia mesei. Aveau și fetele perișori pe braț. Abia se vedeau și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tot alunecau spre Iza și aș fi vrut să știu dacă într-adevăr sunt îndrăgostit, pentru că nu fusesem încă îndrăgostit de-adevăratelea, Iza și-a întins un picior, și atunci am văzut cum i se ridică fusta albastră a uniformei, dezvelindu-i genunchii și o parte din coapse, și atunci iarăși mi-am adus aminte de ceea ce povestea Feri despre păsărici, că văzuse el odată o negresă în pielea goală, care avea părul de la păsărică alb complet, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în stânga; dar ceata era atât de numeroasă și, în ciuda loviturilor, se îngrămădea cu atâta încăpățânare în jurul lui încât, pentru a-și putea deschide drum el ar fi trebuit să aibă tot atâtea brațe cât și Briareus. Dacă Rogero ar fi dezvelit scutul vrăjitorului care-i sta atârnat de șa, ușor ar fi putut culca la pământ ceata aceea de monștri, dar se vede că nu-și amintea de el sau prefera, poate, să nu-și caute scăparea decât cu sabia sa
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vale vestind că Alcina pornise, împreună cu toți oamenii săi în urmărirea cavalerului. Rogero simți că nu mai avea vreme de pierdut, dar din fericire și-a amintit că avea scutul luiAtlantes pe care-l purta agățat de gât. L-a dezvelit și farmecul acestuia a făcut minuni. Vânătorul, câinele și calul au căzut la pământ; aripele șoimului, cuprinse de tremur, nu-l mai puteau susține, prăbușindu-se și el. Văzându-se scăpat de acești trei agresori, Rogero i-a lăsat în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vestică. Mi-am lipit și paharul rece de obrazul care pulsa. Ajută sau, cel puțin, așa te face să crezi. E oricum o alinare. Trei fete evoluau pe scenă, acoperind tot spațiul tapetat cu oglinzi. Fata care dansa cu sânii dezveliți pentru mine și pentru individul roșcat, cu față de hermafrodit, aflat la două scaune de mine, era scundă, timidă, cu o înfățișare ce amintea de un cățel. Bun, hai să-i aruncăm fetei o privire ceva mai atentă. Pielea albicioasă arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiindcă ea mi se ridica pe braț, împingându-mi încetișor mâneca hainei și a cămă șii de uniformă! Încet-încet, dezvăluită de degetele ei, groaznica mea pată roșie se ivea deja, în văzul tuturor, creștea și se lățea pe măsură ce ea-mi dezvelea brațul tot mai sus, către cot. Și, nu știu cum naiba, nu puteam să mă mișc, să mi-l trag înapoi! Acum, pe mâna mea moale întinsă pe pupi trul jegos, pata cea roșie se vedea cu totul, rotundă și fierbinte de parcă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Întoarcă unde?... Și atunci i-a ridicat fusta cu grijă, de parcă ar fi prins de aripi un fluture și nu ar fi vrut să i le rupă, a lăsat pânza de mătase să planeze o infimă secundă Înainte să-i dezvelească șoldurile, și-a apropiat chipul lin de pântecul ei cald, apoi i-a sărutat imper ceptibil sexul, care a vibrat ușor, cu delicatețe. După care s-a ridicat și a ieșit Îmbujorat, fără să știe că tânăra Îl Însoțise cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lanțuri și pe el. Din înaltul tribunei - pentru că, la doisprezece ani, chiar dacă cel învins, cel ucis era tatăl meu, eu eram nepoata învingătorului -, priveam, alături de mama. Cineva a reușit să apuce veșmântul de mătase al fetei, i l-a rupt, dezvelindu-i umărul slab. Gărzile l-au îndepărtat. I-am văzut pielea, era mai închisă decât a noastră, de culoarea mierii. Din ochi îi curgeau lacrimi. Când a ajuns în dreptul tribunei noastre, cortegiul s-a oprit. Am văzut taurii albi destinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al doilea înfățișează două femei sub un cer de furtună, cu trei plopi înclinîndu-se în fundal. Cea din prim-plan își ține mîinile la urechi într-o atitudine crispată de groază, părul îi flutură, iar rochia ridicată de vînt îi dezvelește pînă sus coapsele. Dedesubtul imaginii, semnatarii sînt menționați în ordine alfabetică: Ion I.C. Brătianu, Claudian, Horia Maniu, Ernest Poldi, N. Porsenna, Theodor Solacolu, Tristan Tzara, Ion Vinea... Apar - după cum se vede - nume noi: Horia Maniu (fratele mai mic al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în banca a doua de la fereastră. Frusina, cu o statură potrivită la vârsta ei și un chip de înger; fața rotundă, ochi albaștri, strălucitori, un nas în vânt, o gură ca o fragă, cu zâmbetul pe buze aproape tot timpul, dezvelind o dantură perfectă și sănătoasă, cu părul lung, șaten la culoare, împletit în două codițe, la spate, terminate fiecare cu câte o fundiță albă. George, cel mai înalt din clasă; avea o față ovală și niște ochi negri, pătrunzători. Vocea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
apoi merse la ea acasă și o luă la biserică. Erau numai ei și preotul. Îmbrăcat elegant, într-un costum negru, cu o camașă albă, cu papion negru la gât, înalt, frumos, cu zâmbetul lui obișnuit pe buze ce îi dezvelea o dantură albă, perfectă, cu ochii lui negri, pătrunzători, părul dat într-o parte, părea ca un Făt- Frumos. Îi adusese un buchet de trandafiri de culoare roz și unul alb, în mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Cel de-al patrulea copil e într-un apartament din apropierea unui mall. Unul dintre medici mă duce într-un dormitor, spunându-mi: Îmi pare rău că te-am deranjat pentru ăsta. Îl cheamă John Nash; trage cearșaful de pe pat și dezvelește un copil, prea perfect, prea liniștit, prea alb ca să fie adormit. — Ăsta are aproape șase ani, zice Nash. În ceea ce-l privește pe Nash, faptele ar fi următoarele: e un tip masiv, într-o uniformă albă. Poartă adidași înalți, albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]