1,830 matches
-
de difuz“, recunoștea Peter; și „Da, da, băiete dragă, mă tem că așa e“, murmură Henry În timp ce citea aceste cuvinte. Apoi, povestirea cârmea brusc spre domeniul supranaturalului. Peter, Închis Într-o instituție pentru nebunii periculoși (pentru a-și fi ucis diabolicul tată vitreg), și iubita sa, ducesa de Towers, reușeau să comunice În mod miraculos și să aibă o viață Împreună, prin intermediul unei tehnici de „realitate visată“. Aceasta le Îngăduia să călătorească Înapoi În timp până În copilăria idilică și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiu. De ce poate să fie. Dementul ăsta își caută singurătatea căci gîndul lui duce, nu numai dincolo de mîntuire ci, dincolo chiar de Dumnezeu. Și nu-i rămîne decît să-și cizeleze propria-i pieire ca să se bucure ca un regizor diabolic de perfecțiunea tragediei sale sau chiar să-și bată joc de ea. Să ia în bășcălie chipul din oglindă. Să rîdă de inutilitatea propriei sale zbateri care, altminteri, l-ar face să vomite. Perfecțiunea pe care o caută este o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
unde totul se percepe altfel indiferent dacă-ți simt umbrele pletoase ale geloziei mânjind colțurile distinse ale universului. Nu pot să cred în excesul milei adâncite spre mine prin curiozitatea de a mă înțelege atât de mirat în libertatea mea diabolică. n-am avut curajul și până la urmă mi-am compromis ideea singurătății încât nu mi-a rămas decât să pot să iubesc în esență doar visul, ce ține de jocul unei răzbunări fantastice... Mi se pare de necrezut ca mie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
grăbite în cearcăne... M-am târât pe treptele hidoase ale întunericului și le-am parcurs ținându-mi liniștea în care delirul dintre noi dispăruse. Sufletul meu cenușă adunată în ziduri. Așa am plecat să-ți hrănesc cu spatele câteva dureri diabolice. Poate ți-ar înlemni stările să nu mai întâmpini nimic în statistica verbelor disperate... Până mai ieri împingeam ochii mei, stele spre tine, Până mai ieri n-am plâns niciodată. Astăzi otrava roasă în suflet a murit. N-am mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
singur, fără a face din așa ceva o tragedie măruntă deși chiar asta e, și pleacă să aducă ploaia sau focul În altă parte. A treia: cînd o seduce pe Sharon. Energia metamorfozează personajul și pastorul improvizat capătă brusc trăsături autentic diabolice. Pentru cîteva secunde. Și iată că escrocul, omul simplu, nu-i deloc atît de simplu. Și, În sfîrșit, scena cea mai frapantă: minunea pe care-o face sora Falconer În marele cort, În fața spectatorilor. Totul este atît de bine construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Împușcat În creier, În invidie, de la mică distanță și se termină filmul cu nu știu ce citat dintr-un scriitor mare. De altfel apar tot timpul mari scriitori pentru pauze de respirație educativă Între atrocități, Dante, desigur, dar și alții, aproape la fel de diabolici și de răsfoiți În bibliotecă de cei doi oameni ai ordinii publice, doar-doar or descifra următorul tip de intervenție chirurgicală asupra cetățenilor. Pe unul dintre marii scriitori adnotați din greu În bibliotecă l-am recunoscut ușor, e inconfundabil, Dan Claudiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a venit să vărs. Ritmul neorealist de lent e imprimat de Înmormîntarea inițială ce pare să dureze pînă la genericul final. Rebengiuc e șters, ceilalți, cenușii, Coca Bloos creează o babă insuportabilă cinematografic, restul ar putea lipsi, Florian nu-i diabolic, cum poate s-a dorit, iar tensiunea lipsește. În general, conform crezului mortal al lui Puiu, fiind creație, nici filmul lui Pintilie nu putea ajunge la Înălțimea stupefiantă a realității: prin urmare este artificios, enervant, prea lung, prea tîrziu. Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aducând argumente, epuizând orice posibilitate de susținere a unei opinii și trecând, atât de ușor, încât foarte puțini nu se lăsau prinși în capcană, într-un alt punct, cu totul contrar primului, din unghiul căruia își desființa argumentație anterioară. Părea diabolic, dar era doar un joc. Ioana Sandi a fost printre puținii care au înțeles repede. Și în mod sigur, înaintea ei, Domnița. Dar despre Domnița, adică despre tine, e bine să nu vorbesc încă. Pentru că acum îi vorbește Ioanei Sandi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ați auzit ce-a spus sergentul. Ar putea fi un ucigaș în casă. — Prostii! rosti cu dispreț Dorothy. Nu suntem într-un film. — Așa crezi tu, spuse Michael și fugi după Phoebe. Dar avu din nou ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în ce direcție s-o ia și irosi câteva minute gâfâind; apuca ba la dreapta, ba la stânga pe coridoarele care șerpuiau și se intersectau până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era că asta făcea Julia. O suna pe Ursula Waring - Îi telefona să i se plîngă, să rîdă, să mai aranjeze vreo Întîlnire... Era groaznic, se gîndi Helen, să n-ai cum să știi! Nu mai putea suporta. Se furișă diabolic pînă În capul scărilor, Își ținu răsuflarea, Încercînd să audă. Apoi se surprinse În oglinda din hol și-și văzu fața roșie și crispată și i se făcu silă. Sila era mai rea ca orice. Își acoperi ochii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai trimis altei fete norocoase. De la: Kate Reddy Către: Candy Stratton Clientului din New York, de fapt. Sunt o femeie moartă. Fără flori, te rog. De la: Candy Stratton Către: Kate Reddy Ce căcat! Trimite altul chiar acum. Stimate domn, geamăna mea diabolică și depravată care-și spune tot Kate Reddy tocmai v-a trimis un e-mail jignitor și tâmpit, vă rog să-l ignorați. Oricum, nu-ți face griji. Abelhammer e american, nu? Nu uita că noi nu avem simțul umorului. 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prin acest lucru că el era singurul om virtuos și s-a convins că ucenicii săi, prin simpla ascultare și învățare a definiției viciului și virtuții, poartă deja în sine virtutea și sînt departe de vicii. Ce nefericit orgoliu omenesc! Diabolică îngîmfare a minții care își închipuie că a îndeplinit orice bine prin sine însăși, dar care ignoră faptul că a cunoaște nu este altceva decît un principiu slab și elementar al binelui, iar binele adevărat și împlinit aparține acțiunii reale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
abominabil decît să se unească împotriva tatălui lor comun, Episcopul Romei, căci el este unicul obstacol pe care îl întîlnesc în calea dispersării, pe care au pornit din necunoaștere, din lipsă de fermitate, din cauza prejudecăților, din cauza corupției, din cauza unei răutăți diabolice; cale, spun, care conduce la apostazie, la vînzarea lui Cristos, la disperarea lui Iuda; iar ei nu înțeleg nimic! În atîtea nenorociri prin care a trecut Mireasa Mîntuitorului, ucenicii credincioși ai trădatului Învățător nu ar fi avut nici o mîngîiere dacă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mării nu era exact povestea lui Kate Winslet și Leonardo DiCaprio. N-am pus mâna pe ea până noaptea târziu înainte de clubul de lectură al lui Julie. Am citit cam jumătate, apoi de-abia am putut să mai adorm. E diabolic de înfiorătoare. Este vorba despre scufundarea unei baleniere din Nantucket și cum a supraviețuit echipajul făcând chestii cum ar fi suptul măduvei din oasele camarazilor morți. M-a îngrozit mai tare decât filmul cu Ethan Hawke, ăla cu catastrofa aeriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și Începuse birocrația ei laborioasă fondată pe decăderea ființei umane, ori pe incapacitatea ei funciară de a fi permanent generoasă, de a-și găsi corespondente În gîndirea și sensibilitatea edenică. Se pregătea o lume de satrapi și sclavi, cu știința diabolică de a da sclavilor iluzia - pe care nici un narcotic n-o poate da - că nu sînt sclavi ci stăpîni. Mă Îndoiesc că se va putea naște vreodată o literatură pe măsura acestei realități. GÎndesc de atîtea ori, dar spiritul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cele din urmă, tînărul face ouăle chisăliță pe parchet, acolo unde începe o nouă scenă, neliniștitor-absurdistă, cînd el mai cere patru ouă ridicînd cota de nervozitate. Această labilitate între ludic și patologic prezidează fiecare act al piesei, unde politețea asigură diabolic ducerea la bun sfîrșit a celor mai rele intenții. Funny Games constituie mai mult decît o clonă a filmului din 1997, asemeni scenei stupide, de gag cu ouăle sparte, reluarea face parte din regula jocului, îl aduce pe spectator din
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
comenteze stilurile comunicării. Bun, dar care este valoarea acestor texte culese de peste tot, texte de o calitate execrabilă? Cum să comunici și ce să comentezi despre un text agramat? O aberație, repet, o lipsă alarmantă de criterii și o perseverență diabolică în mediocritate. Elevii care sunt nevoiți să comenteze, la bacalaureat, textele domnului Tismăneanu și, vorba lui Nichita Stănescu, considerațiile despre clasici ale lui Pistil Pistilovici (publicist daco-român obscur și agramat) au de ce să deteste literatura română și, pășind în viață
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
un om ce alesese calea primejdioasă a luptei deschise și inegale cu demonii comunismului. Decizia asumării acestui destin fusese efectul evenimentului tragic al morții mamei, cea care devine prototipul victimei regimului comunist, a cărui cruzime neverosimilă întrecuse chiar și imaginația diabolică din care se născuse. Durerea devine în mâna Monicăi Lovinescu arma secretă de care nu se va dezice nicicând: "Refuz cu îndărătnicie orice narcisism, inclusiv cel al jelaniei. Mă întorc spre semeni și mi-i fixez drept unic orizont, nu
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
ușă, notează autoarea cu umor fin). În unii oameni nu reușește să intre. Din alții nu poate să mai iasă. Viață grea are amoeba noastră în timpul comunismului, când cetățenii sunt pustiiți de gânduri, vidați interior, iar activiștii au o frenezie diabolică. De precizat că Zogru e un personaj fantastic, dar nu demonic. Ascultă cu evlavie slujbele, ține Sărbătorile creștine, vrea să facă, pe cât e supraomenește posibil, bine celor pe care-i locuiește. Ca un haiduc al aerului și al sângelui, Gelatina
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
Claudia Dumitriu! Singura deosebire o dă "Prefața", concisă, consistentă, la Fecioara din piatră semnată de Florina Pîrjol. Frumoasă ar fi fost și o simetrie a prefețelor... și nu doar interesantă, ci și utilă. Cartea capturând destine Anumite cărți au ceva diabolic... ș...ț Capturează destine și le întemnițează" - așa sună avertismentul rostit de tatăl lui Schulz, editorul din Veneția care, căutând șpalturile unei cărți, Istoria bordelurilor la Veneția, nimerește peste un manuscris căruia îi lipsesc titlul, autorul și numeroase foi. Lectura
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
să fi fost de-o parte numai cruzime, sete de domnie, aviditate, iar de alta numai răbdătoare nevinovăție. Nici se poate înlătura întrebarea: De ce atâtea nații nobile, bine-nzestrate, să fi dat vânt numai în contra evreilor acelor puteri de rând, diabolice - nu mă feresc de acest cuvânt - cari dormeau în adâncimea sufletului lor? Răspunsul e simplu. De la risipirea ei asupra lumii jidovimea se mișca într-o nedisolută contrazicere interioară; ea avu soarta tragică a unei nații fără stat. Evreii voiau să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aud în casa de vizavi, unde oamenii petrec. Dracul râde cu noi, singurul supraviețuitor dintre îngeri. Sîntem singurul popor din lume care avem granița nu cu Dumnezeu, cum spunea cineva, ci cu diavolul, dar nu prin faptul că am fi diabolici, ei prin humorul nostru distructiv demolator, al oricărei înălțări. Nu se poate rezista. E ca un viciu. N-am crezut niciodată că o să pot râde cu poftă cu un ticălos care îmi povestea zilele trecute, uluit el însuși, uimitoarea sa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și în care mă întorceam stăpân, bineînțeles, te iubesc și nu te-am dat o clipă uitării..." Astfel am cunoscut-o pe Matilda, cu care mă căsătorii abia peste doi ani, căci Petrică se opuse cu o abilitate aș zice diabolică la divorțul pe care tot ea îl intentă, nu fără întîrziere, tot sperând că el va fi de acord și despărțirea va dura doar o lună. Mă mutai în casa ei într-o frumoasă zi din toamna anului 48... PARTEA
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rudă a soției tale, dacă a ta n-o consideri. Și măcar dacă ar fi fost beat (nu, că nu bea, protestă, eliminând o scuză pe care Vasile, de pildă, mi-o acordase). Îi merge mintea așa foarte treaz și diabolic, și când am auzit asta, când mi-a povestit Tamara, mi-a fost rușine, dragă, de bărbatul meu... Auziți, un intelectual, un universitar cu înalte studii, să-i spună unei doamne ca un birjar, bărbatu-tău are sau n-are
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cum ar fi făcut orice om normal și civilizat, te-ai așezat în fotoliu și ai început să asculți cu o plăcere sadică. Și după ce Petrică m-a umplut bine cu noroi (și asta a făcut-o la îndemnurile tale diabolice, el singur mi-a povestit mai pe urmă) v-ați ridicat amândoi și m-ați lăsat singură ca pe-o cârpă murdară de care ți-ai șters picioarele. Și mai pretindeai ulterior și pretinzi și acuma că mă iubeai în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]