2,244 matches
-
Sfânta Scriptură”. în primul număr al revistei „Credința” pe anul 1948 mi s-a publicat articolul „Glas în pustie”. în același an am cunoscut, la cancelaria Mitropoliei pe jurist-consultul Mitropoliei, Dr. Traian Grigoraș Suceveanu. La câteva săptămâni după hirotonia ca diacon am fost asaltat de „preotul” Dr. Mihai Cazacu, secretarul cancelariei Internatului Teologic, să accept doctrina comunistă. Metoda consta în invitarea mea după orele de servici la o plimbare în care mă îndoctrina. Era un om inteligent pe care-l respectam
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
m-am plâns părintelui profesor Orest Bucevschi. Dânsul l-a convins pe „preotul” Mihai Cazacu să renunțe la îndoctrinarea mea marxistă. în anul mutării Facultății de Teologie la Cluj, de fapt a desființării Facultății, a fost numit decan părintele profesor diacon Nicolae Nicolaescu din Bucureștri. Prea Cucernicia Sa m-a obligat să eliberez camera (antreulă în care locuiam în Internatul Teologic și astfel am ajuns laolaltă cu socrii mei, pe strada Ciprian Porumbescu la nr. 32. Aveam ambele familii o cameră și bucătărie
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Bucureștri. Prea Cucernicia Sa m-a obligat să eliberez camera (antreulă în care locuiam în Internatul Teologic și astfel am ajuns laolaltă cu socrii mei, pe strada Ciprian Porumbescu la nr. 32. Aveam ambele familii o cameră și bucătărie. După hirotonia în diacon, la 20 iulie 1947, trei profesori de la Facultatea de Teologie mi-au poropus să fac doctoratul, fiecare la catedra lui. Părintele Bucevschi mi-a propus ca teză de doctorat subiectul „Jertfa, -sublimul iubirii-”. Păritele Milan Șesan mi-a propus Istoria
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
echipele eparhiale pentru combaterea eresurilor și a sectelor. în colective de preoți, sau singur, am vizitat majoritatea parohiilor contaminate de sectari în Bucovina anilor 19471952. Am învățat de la Părintele Dr. Ștefan Slevoacă, de la părintele Prof. Dr.Vladimir Prelipceanu, de la părintele diacon Prof. Dr. Orest Bucevschi, de la părintele Arhimandrit Antonie Ruja, dela părintele Traian Saghin, de la părintele Victor Vedeanu, de la părintele Constantin (Ion?ă Flaișer, de la părintele Nicanor Săhlean, dela mulți, de la foarte mulți preoți. Am făcut din Biblia pe care o
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Sfintei Treimi, metodismul privilegiază importanța și rolul Sfântului Duh. * crede în Mântuitorul IIsus Hristos, „în a doua venire, judecata de apoi, în rai și iad, (nu și în Purgatoriu)”. * Metodiștii primesc prozeliți așezându-le mâna pe cap. Ei „devin astfel diaconi și diaconițe ale noii religii”. VIII.5. Armata Salvării cultul are la bază o disidență metodistă. A fost creat în secolul al XIX-lea de pastorul William Booth (1829 1912), în urma unei campanii de evanghelizare în cartierele sărace din estul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
, Radu (1691, Brașov - 14.V.1742, Brașov), cronicar. Este fiul preotului Radu Tempea. Învață la școala de pe lângă biserica Șcheilor din Brașov, biserică la care va fi diacon din 1713 și preot din 1716. În 1735 va fi ales protopop al Brașovului și al Țării Bârsei. Acționează cu energie și dăruire pentru apărarea independenței instituțiilor ortodoxe, a intereselor românilor brașoveni, mereu preocupat și de ridicarea culturală a locuitorilor
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
persoane, cu paturi suprapuse pă trei rânduri. Fuseseră saivane de oi, amenajate apoi ca locuri de dormit... Aveam totuși cearșaf, cu pătură... În plus, acolo am reîntâlnit mai multe cunoștințe din Vâlcea: am Întâlnit pă preotu’ Tudora, care a fost diacon la Episcopie aicea; am Întâlnit pă un preot din Zăvideni, Bălășoiu parcă, pe judecătorul Turturea din Brezoi, pe Macarie, fost contabil-șef În Brezoi, pe prietenul meu Spiridon Dumitrescu. Aici, la Strâmba, deținuții erau Însă separați... Eram cam o mie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Eugen Dimitriu, Vă trimit câteva date despre tata, În speranța că vor fi de folos pe undeva, În memoria lui. Sunt sigur că nu le știți. Orac Vasile - Dumnezeu să-l odihnească! - a dorit mult (și nu Întâmplător) să fie diacon, În urma celor 62 de ani pe care i-a slujit ca dascăl mai Întâi la Mânăstirea Bistrița, apoi la biserica Sfântul Ilie, din Fălticeni. De aceea a adresat un memoriu arhiepiscopului Pimen la Suceava, dar cu rezultat negativ, deoarece a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mă rugase să-i comunic pictorului Dan Hatmanu, că mitropolitul ar vrea să-l vadă. Prietenul care-l vizitase pe tata bolnav la Fălticeni, s-a dus, Întradevăr, la P.F. Patriarh, care a aprobat ca Vasile Orac să fie hirotonisit diacon. Ca elev la școala de cântăreți din Iași, a pregătit 6 colegi să devină preoți. Dascăl apoi, purta la biserică totdeauna cârja episcopală, sau a mitropolitului. Curând, tata s-a stins din viață. L-au condus la cimitir și au
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nobil, nod. Latinisme, toate. Și seară, și searbăd, și zi, și ziar, și zână. Dar zid este slav, ca și zâmbet... Dimineața este latin. La fel, diligență, dimensiune, digresiune, dignitate, dialectic, dialog. Dar dijmă este slav. Ca și diac și diacon. Ce-i asta, diac? Aici scrie «copist, grămătic, cântăreț de biserică». Nu am auzit cuvântul ăsta”. Descoperea cuvinte stranii. Fonetica exotică readucea, brusc, timpul și spațiul care ne formaseră și deformaseră și ne aruncaseră, la un moment dat, În lumea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Pentru a deveni față bisericească, trebuia însă să se însoare. Ceea ce se și întâmplă în 1859. Ileana Grigoriu, devenită Creangă la cincisprezece ani, a lăsat contemporanilor impresii contradictorii și i-a divizat pe biografi. În decembrie 1859 C. este hirotonit „diacon definitiv” la biserica Prea Cuvioasa Paraschiva din Târgu Frumos. În primăvara anului 1860, e transferat, cu ajutorul socrului său, la biserica acestuia, Patruzeci de Sfinți (Mucenici) din Iași, tot în calitate de diacon. La sfârșitul lui 1860 se naște unicul copil al lui
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
a divizat pe biografi. În decembrie 1859 C. este hirotonit „diacon definitiv” la biserica Prea Cuvioasa Paraschiva din Târgu Frumos. În primăvara anului 1860, e transferat, cu ajutorul socrului său, la biserica acestuia, Patruzeci de Sfinți (Mucenici) din Iași, tot în calitate de diacon. La sfârșitul lui 1860 se naște unicul copil al lui C., Constantin. În 1864, iese întâiul la examenul de absolvire a primului an urmat la Școala Preparandală, unde era director Titu Maiorescu. Tot de la Titu Maiorescu trebuie să fi venit
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
a mărturisit, între 1866 și 1872, C. a făcut și el ceva „politicale”, alăturându-se Fracțiunii libere și independente. Punctul culminant al implicării sale politice îl constituie participarea la manifestația de la Iași (3 aprilie 1866). În același an e confirmat diacon „definitiv” la mănăstirea Golia. În ianuarie 1867 ia ființă Societatea pentru învățătura poporului român, cu C. printre membrii fondatori. În vară, abecedarul este terminat și autorii încep demersurile pentru tipărirea lui. Anul 1867 este anul cataclismului conjugal. Din motive insuficient
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
clasele primarie, cu litere, slove și buchi, cuprinzând învățături morale și instructive, iar în 1879 Geografia jud. Iași, pentru clasa a II-a primară urbană și pentru clasa a III-a primară rurală, de ambele sexe), înregistrează începutul conflictului dintre diacon și autoritățile ecleziastice, conflict care va duce, în 1872, la dubla lui excludere, din cler și din învățământ. Înțelegând că a pierdut partida (generalul Chr. Tell, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, nu răspunde memoriului său), obține de la primărie, la
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
certificat de paupertate, cu ajutorul căruia devine „brevetar la Monopolul Tutunului” și deschide un debit de tutun. De la altar și catedră la tutungerie - nu aici, desigur, voise să ajungă C. Și răspopit, și destituit. Visul mamei, acum desigur defunctă, fusese ucis (diaconul răzvrătit a fost dublat în acest caz de fiul răzvrătit). Într-o atare perioadă de restriște, C. trebuie să se fi aflat deja instalat în „bojdeucă”, împreună cu mai tânăra decât el, cu peste zece ani, Tinca Vartic. Și imaginea acesteia
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
și fratele lui mai mic, Zahei, se joacă de-a popii și de-a biserica nu numai pentru că biserica le intră „în casă” și mama le era „bisericoasă”, după cum observă cu umor Ștefan a Petrei, ci și pentru că la maturitate diaconul Ion Creangă și într-o măsură psaltul Zahei Creangă se joacă de-a și cu biserica, înfruntând-o. Eroul își ia anticipat în derâdere falsa vocație și pe viitorii adversari, clericii. Vrăjitele Amintiri... fac ceva mai mult: nu numai reflectă
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Creangă a murit de două ori. O dată, când l-a apucat un acces de epilepsie chiar în clasă la noi” - își amintește Jean Bart. Și nu numai că a „murit” de mai multe ori, dar el, cel care pe când era diacon „la înmormântări, botezuri, cununii, nu voia să ieie parte” (Grigore I. Alexandrescu), s-a și „înmormântat”, citindu-și prohodul. Cruzimea este alimentată și de micul Creangă, de Nic’a lui Ștefan a Petrei. De faptele și de atitudinea acestuia. Preacunoscuta
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
limba maghiară, Eminescu. Viața și opera. Studiu asupra unor creații mai noi din literatura română (1895). Învățător, apoi director la Școala Confesională Ortodoxă Română din Orăștie (1890-1891), secretar, consilier și asesor la Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Sibiului (1895-1909), este hirotonit diacon în 1900 și arhidiacon în 1901. În 1902 a fost tuns în monahism cu numele de Miron (numele său mirean de botez era Ilie sau Elie) la mănăstirea Hodoș-Bodrog de lângă Arad. În 1903 a devenit ieromonah, iar în 1908 protosinghel
CRISTEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
grecești în școli -, el sprijină o serie de tineri, trimițându-i la studii. În 1784 prietenul episcopului, cărturarul sârb Dositei Obradovici, aflat un timp în Moldova ca profesor particular, îi supraveghea și însoțea la Leipzig pe Alexandru Gheuca și pe diaconul Gherasim Clipa, trimiși la învățătură. G. l-a protejat și stimulat pe Veniamin Costache, care în 1788 devine, și datorită lui, ieromonah la Mitropolia din Iași. Alegerea lui G. ca mitropolit la 20 februarie 1786 a dobândit o semnificație mai
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
plăti dijma către vistierie. Pentru a-și menține starea de ruptaș, urmașii trebuiau să ceară confirmarea domnească care se exprima în „cartea domnească" pe care o primeau drept confirmare a cererii lor. Din rândul ruptașilor puteau face parte și fiii diaconilor și al preoților, tot pe bază de cerere adresată marelui vistiernic și care dacă se aproba ori se respingea, aceasta rezulta dintr-o anaforă a domnitorului. Dăjdiile ruptașilor se încasau de ispravnici cu ajutorul ocolașilor. Când ruptașii nu ascultau de poruncile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe călugărițe să le lase în pace de desetină, de stupi, de goștină, mascuri și alte angăriii câte sunt pe alți mișei în țară" („Surete"..., vol. IV, p. 316), dispoziție față de care Gh. Ghibănescu comentează: „Enumerarea scutirilor pentru preotul și diaconul de la mănăstirea Mesteacăn arată căte dări plăteau preoții către domnie și către vlădici". Dăjdiile erau de zloți, de galbeni, de taleri, de lei, de orți, după cum dările se plăteau cu una din aceste monede, dovadă că încă în 1662 umblau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
aduce pește sau sare, voi să le luați vama"... Strângătorii desetinelor (zăciuiala) de pâne, de vin și stupi cădea în sarcina funcționarilor cunoscuți sub denumirea de desetnicii. În anul 1658, Georgie Ghica, scutind de dări pe doi preoți și un diacon ai Episcopiei, ordonă debilarilor și „desetnicilor de stupi și desetnicilor de vin" să-i lase „în nesupărare". În 1660, Evstratie Dabija repeta același ordin și îl extinde și la desetina de pâne. Gorștinarii adună veniturile domniei de pe oile și mascurii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Dăbilarii erau funcționarii care se ocupau de strângerea dabilelor sau a birurilor domnești: „Și voi toți dăbilari, care veți umbla cu toate slujbele Domniei mele printr-acel târg" zice Georgie Ghica în cartea de scutire a doi preoți și un diacon de la episcopie, cărora le ordonă a-i lăsa în pace. La 1621, Alexandru Iliașu, în cartea sa, îi numește „dăbilari de ținut". Vel Căpitanu de Codru sau marele Căpitan de Codru este funcția pomenită într-o carte domnească a lui
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Lipscanul venise de la Iași cu cal de olac purtând asupră-i carte domnească scriind astfel cătră șoltuz că „de vreme ce poruncit-am Domnia mea la slujitorii care umblă cu dăjdiile preuțești de la ținutul Bacăului să nu supere pre un preut, un diacon de la mănăstirea Măstacăn, ce-i făcută de dumnealui Gligori Hăbășăscul stolnicul cel mare de dajdie împărătească, de dajdie vlădicească, de colaci, de zloți, de galbeni, de taleri, de lei, de orți, de dajdie preuțască, de desetină, de stupi, de gorștină
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
porunca așa de aspră a lui Vodă. Osânda trebuia îndeplinită: Piserul de la carvasaraua făcu îndată hârtia, în care scria: „De vreme ce sluga domnească Vasile Ponici slujitor cu slujba Bacăului a pus în silă și peste cuvântul domnesc la dajdii pe popa, diaconul și 4 poslușnici ai mănăstirei Măstacanul, a dumisali stolnicului celui mare Gligori Hăbășăscul, poronca Măriei sale este a i se scrie pe frunte vina sa spre a tuturor știință și pildă". Soltuzul luă petecul de hârtie din mâna piserului, iar unul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]