1,549 matches
-
apelează la expresia puternic conturată a cadenței perfecte asociată planului dinamic ff, acordurilor sincopate larg desfășurate, apelului energic al tobelor, precum și revenirii abrupte a tonului de fa major pentru a impune o imagine finală lipsită de echivoc. Departe de risipirea diafană a unor sunete ce par să atingă adesea pragul unei lumi imateriale, o modalitate de finalizare devenită, de altfel, tradițională în limbajul debussyst, „epilogul” fără tentă de ambiguitate al Generalului Lavine plasează cu certitudine această reprezentare sonoră în categoria estetică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
scriiturii. Folosind chiar stiloul primit în dar de la Dania, el scrie senzații noi, impresii, fragmente de tot felul, chiar sunete care se aglomerează într-o structură circulară și muzicală. Când Dania călătorește la Brașov, Sandu ascultă la Ateneu orchestra simfonică “diafană și unduioasă” dirijată de Molinari, și naratorul ar dori să facă din sunete o rochie pentru iubita cea îndepărtată. Ca și în romanul lui Proust, cei doi ar trebui să aibă un imn muzical al iubirii lor, iar bărbatul alege
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și realitate, a cărei existență, dar și sexualitate e incertă. Numele, masculin în zona de proveniență, a fost asociat, mai târziu, cu feminitatea. În cazul lui Stelaru, se constată evidențierea unor trăsături care sugerează identificarea cu idealul. Aspectul feciorelnic, caracterul diafan al aparițiilor, asocierea cu poezia sau cu inspirația o fac să fie o expresie a animei, o proiecție a sufletului aflat în criză. Dorința de a afla ("marile însetări") este dezvăluită de "șarpele lumii" la trecerea prin "zodia morților". Metafora
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
deschis/ Și glasul Eumenei peste turnurile norilor a strigat:/ "A fost un vis. N-a fost decât un vis/ Unde ești? Vino, te-am așteptat."", Dragostea zorilor). Eumene este, în egală măsură, inspirația și uitarea, gândul și dispariția acestuia. Caracterul diafan al acestei prezențe lunare face ca textele în care apare să fie voit ambigue. Ipostazele feminității sunt multiple. Ele capătă nume sau se desprind din masa anonimatului. De fiecare dată însă se simte în aura ce le înconjoară ceva din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Nici o stea/ Niciun înger din copacul cerului nu privea;/ Numai caii vânturilor - vânturilor nebănuite/ Coborau învrăjbite", Saltimbancul). Dincolo de caracterul acesta vizionar, există și o dorință evidentă de a răsturna așteptările publicului, de a surprinde continuu, fie prin limbajul care alternează diafanul cu invectiva, fie prin "poanta" plasată, în general, la final de text ("Patru orbi,/ (...) căutau Soarele:/ Dar Soarele era fiecare", Orbii; "Saltimbancul fugise în circul lunii", Saltimbancul; "Viață? Uriașă povară a iluziei:/ Întotdeauna nimeni n-a fost", Altul). Sensul se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Vasul-Fantomă și o stea exilată/ din constelații somptuoase, străluciri și renume". Din Demonul sângelui pare să lipsească burlescul, luarea-n derâdere a propriilor sentimente. Spunem pare pentru că nici de data aceasta finalul nu este total inocent. Universul creat pe pânze diafane, stilul reveriei este pus sub semnul întrebării de un termen precum "cotrobăiau" ce intervine pe final de text: "Peste pajiști de alge ce-mi urcau în artere/ Demonul Sângelui zbura domol deasupra tuturora,/ prin intermundii orbitele-i goale cotrobăiau Luna
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
inevitabilului, la Dimitrie Stelaru se realizează o adevărată teatralizare a tabloului morții. Și aici însă apa, călătoria acvatică sunt simboluri ale alunecării în neant. Aparițiile feminine se încadrează în două categorii: femeia pusă sub semnul bolii, al suferinței și ivirile diafane care par să indice mai degrabă inspirația, anima decât imaginea unei persoane reale. Apar astfel poeziile închinate Eumenei care pare să ilustreze, în egală măsură, inspirația și uitarea, gândul și dispariția acestuia și care pare să aibă capacitatea de a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
à une poupée, une pale et ravissante petite poupée blonde, inventée et créée par le diable lui-même pour la damnation des grands enfants à barber!" [Maupassant, Notre cœur, p.151]. Imaginea Parizienei că păpușă prețioasă de porțelan, care sugerează frivolitate diafana și eterica, trimite la un vid existențial. Dincolo de aceste aparente însă, Pariziana are profunzime și substrat metafizic. Femeile pariziene au, de regulă, reputația unor femei inteligente 118. Massival o caracterizează astfel pe Michèle de Burne: "pleine d'intelligence" [Maupassant, Notre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sufletului și a caracterului țăranului finlandez"96. Horia Oprișan precizează că țăranul lui Kivi era o apariție mult prea dură, colțuroasă, stridentă în tonuri, pentru August Ahlqvist, care probabil ar fi acceptat mai ușor "niște țărani gen Alecsandri sau Grigorescu, diafani, nenaturali"97. Articolul dedicat lui Aleksis Stenvall Kivi se încheie cu mențiunea că, în vreme ce numele lui August Ahlqvist este reținut doar de istoriile literare, Kivi este încă viu în conștiința finlandezilor 98. Sub același titlu Doi mari scriitori finlandezi: Aleksis
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
când o întâlnesc, să o salut și să-i aud glasul dulce. Familia Monor a intrat în viața Frasinului cam în aceeași perioadă cu familia Ulian. Și aceștia erau o pereche tânără, prezentabilă, dar comparativ cu Ulianii, care erau mai diafani, perechea Monor erau mai robuști în înfățișare și gesturi, în comportament și făptură. Foarte frumoși și ei. Țin minte bine că eram îndrăgostită de doamna Monor care era ca o prințesă din poveștile noastre, cu bogăția părului șaten purtat într-
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
Ruxandra CESEREANU Spirale de rock (blues) progresiv Ca simfonie blues-rock, Stairway to Heaven (1971) este, probabil, capodopera genului, comisă de trupa Led Zeppelin (Kashmir îmi place aproape la fel de mult), alături de la fel de tulburătoarea July Morning a trupei Uriah Heep. Compoziția începe diafan (paradoxal), mizând pe vocea ascuțită și răgușită a lui Robert Plant, gândită însă ca o incantație picurată cu destulă perversitate. Apoi, treptat, ritmul se accelerează, chitara devine tranșantă, iar ceea ce până atunci făcuse vocea lui Plant, începe să facă, firește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
retină. De mult nu am văzut așa o artă a desenului, atâta finețe concentrică, atâta transparență aproape epidermică în negru și atâta dantelărie a liniilor. Galliani s-a specializat pe portrete uriașe, migălite insidios, cu o delicatețe apăsată, virilă, dar diafană în același timp. Într-un album aflat la librăria Muzeului Querini-Stampalia, am rămas uimită în fața unui desen semnat Galliani, neexpus, dar fotografiat, care înfățișa un falus uriaș și erectil, sprijinit cu aplicație de manichiuristă de o mână cu unghiile lungi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
unic“ era cândva o aventură, acum e o meserie practicată cu succes de mulți. Zona cool mă fascinează prin puterea unora de a vinde „unicitate“ pe bandă rulantă. Am suferit dintotdeauna de o febră a noului, o fascinație pentru liderii diafani ai modei. De aia ascult în continuare muzică de puști, văd filme cretin-comerciale, privesc fascinat vedete efemeride. Este o zonă extrem de vie când e pe val și o zonă mai moartă decât moartea însăși când iese din contextul favorabil. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
față în momentul când zorii se luptau cu noaptea, clipa cea mai întunecată a zilei. Am avut o viziune. Mă aflam sub bolta unui arbore imens, ce acoperea tot cerul. Crengile porneau dintr-un trunchi nevăzut, fixe și rugoase, dar diafane ca brațele unei vietăți marine. Fiecare frunză era o membrană acustică, un difuzor prin care se revărsa muzica. Fragmente din Concertul pentru pian nr. 16 (mă răsfățasem în seara precedentă cu Mozart transpus pe disc de Philarmonia & Derek Han) mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
i-a inspirat Tristia, Doina, In mare tenebrarum. Nu-i uităm pe E. Ciuchi, Maria Cunțan, D.N. Ciotori, V. Cisman. M. Codreanu (născut în 1876), maestru desăvârșit în arta sonetului, ca un alt Petrarca, a pus în sonete două volume: Diafane și Din când în când. George Coșbuc 12, născut în 1866 și venit la București în 1883, este poetul român cel mai original după Eminescu, de care se deosebește radical prin natura inspirației. Poezia acestui țăran din Transilvania, plină de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-o la Sankt-Petersburg, ea traducea emoția profundă pe care i-o provoca geniul lui Rubinstein prin aceste impresii entuziaste: "Era ca și cum pianul ar fi dispărut sub acea putere, apoi parcă ar fi fost o muzică a sferelor sau o legendă diafană. În cântarea lui erau o delicatețe și o poezie cu adevărat fermecătoare. Geniul face ca forța și virtuozitatea prodigioase să pară numai secundare, sau acestea sunt atât de impunătoare încât parcă ești strivit și totuși ai vrea să salți de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
servit ca pe vremuri cu o dulceață de caise cu sâmburi gustoși, muiați de sucul gros și dulce. Atunci am văzut ferestruica dinspre curte. Era deschisă. Pe peretele din casă, am deslușit în razele soarelui portretul unei tinere cu zâmbet diafan. Am început să număr anii. Mă întrebam, desigur, dacă se aflase pe perete și la ultima mea prezență. Mă îndoiam, era pentru prima oară când îl vedeam după mult timp. Uitasem de el și de acea ființă încântătoare creionată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
SMS-uri sau tweet-uri), această limită nu există. Conversația e infinită, doar replicile sunt limitate ca lungime. Primatul click-ului asupra tastaturii transformă comunicarea dintr-o activitate cognitiv rațional-aristotelică într-una muscular acțional-emoțională. Chiar dacă aici vorbim despre muscular într-un sens diafan, virtual. Spuneam altundeva că pe Internet vorbele sunt fapte Cu platformele din generația Facebook, click-urile iau locul cuvintelor, care se subs tituiseră faptelor fizice. Paralimbajul devorează limbajul, așa cum se întâmplă în chat-urile între adolescenți, unde emoticonii ajung să se
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
spre o tăcere orgolioasă, poetul încetând să evoce sau să-i deplângă absența. Spațiul ce îi era destinat e umplut de alte pasiuni: iubirea de adevăr, de creație în Cântec de început. Starea de dragoste provoacă poetului o senzație de diafană transfigurare a lucrurilor, făpturile sînt transmutate într-un domeniu al cântecului și al reflexivității eufonice: „Azi sînt îndrăgostit. E un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat și sună, Oglinzile situându-și-le-n dans, Și brazii mai vuiesc fără furtună
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
liniște și pace, un cer albastru mă acoperă, zumzet de gâze în lanuri de grâu, - Deasupra mea seninul cu nori de vată. - O toropeală plăcută mă năpădește ca o boare marină, precum foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare... - O lumină diafană mă împresoară încet, încet, încet, - Se stinge orice zvon în jurul meu... - Lumina se pierde treptat, ca umbrele estompate în noaptea polară... - Culorile sunt mereu, mereu mai stinse... - Liniște, greutate, echilibru... - Liniștea și echilibrul mă împresoară... - Mă las cuprins în voie
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
dublate de descriere;pastelul nu este o simplă consemnare lexicală de impresii sau peisaje; este rezultatul supradimensionării de laborator a senzațiilor, în tehnica specifică a poeziei ca hiperbolă de limbaj; - sensibilizează, emoționează, dar și instruiește; mai ales însă, descoperă frumosul, diafanul, plăcutul (ori contribuie la înțelegerea acestora); - natura este percepută, receptată prin cât mai multe organe de simț; de aici rezultă multitudinea imaginilor artistice realizate (vizuale, olfactive, auditive, etc.); - pastelul reprezintă, în general, o lirică a liniștii și a fericirii; prin
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
și dă răspunsurile de trebuință. Răspunde cu bine, în fața Sfîntului Apostol Ioan și la întrebarea despre a treia virtute teologală - iubirea. După trecerea acestor examene urcă tras de privirea Beatricei în al nouălea Cer sau Primul Mobil - cerul cristalin sau diafan ce pune în mișcare toată lumea materială. Dante contemplă figura Divinității în Cerul Empireu cu cele nouă coruri îngerești în deplină concordanță cu sistemul ceresc după doctrina Sfîntului Dionisie Areopagitul. Aflat în Empireu, cu Beatrice alături, contemplă minunata priveliște a Rozei
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
210 <titlu> 13. Eufonia, ritmul și metrul Orice operă literară este, în primul rând, o serie de sunete din care se naște înțelesul. În unele opere literare acest strat al sunetelor are o importanță foarte mică, devenind, ca să spunem așa, diafan - așa cum se întâmplă în cele mai multe romane. Dar chiar și aici, stratul sonor este o condiție preliminară necesară a înțelesului, în această privință, deosebirea dintre un roman de Dreiser și un poem ca Clopotele de Poe este numai cantitativă și nu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în spațiul axiologic european. Așa încît e firesc să ne întrebăm, am mai făcut-o pînă acum, ce înseamnă azi siajul, urma filosofiei nicasiene, dacă am depășit sau nu ipostaza unei posterități bibliografice, dacă a apărut sau nu măcar silueta diafană a celui ce vrea și poate să preia ștafeta din mîna magistru-lui. Așa cum formulam cîndva, chestiunea zestrei metafizice lăsate de Noica a devenit un subiect situat cumva între bavardaj și discursul tendențios-deformator, cel din urmă proiectînd lejer în derizoriu posibilitatea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
iubire. - Viețile noastre pot fi scurtcircuitate oricând din zborul lor haotic. Oricând se poate întâmpla un accident „de avion” care să te arunce de pe traiectoria pe care apucaseși să înaintezi. Nava vieții tale oricând se poate prăbuși din echilibrul său diafan. Iubirea ne montează adesea într-un zbor nepământesc, e ca o învingere a gravitației. Și iubirea, ca orice petală fragilă și catifelată, e prima care cedează în fața furtunilor. Rămâne în urma acestei catastrofe de grup cutia neagră, adică un set de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]