2,549 matches
-
lui Blake, referitoare la starea de conflict permanent care definește orice dezvoltarea relaționala, atât pe plan material, cât și pe plan spiritual. Nu se poate înțelege ierarhia vizionara blakeană și polaritățile interne ale acesteia în absența unei analize prealabile a dialecticii postulate și aplicate consecvent de artistul englez. 3.4. Dialectica lui Blake Este necesar să pun în discuție problemă dialecticii blakeene fiindcă aceasta constituie, simultan, modalitatea de compoziție artistică preferată de Blake și metodă principala prin care artistul configurează și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
orice dezvoltarea relaționala, atât pe plan material, cât și pe plan spiritual. Nu se poate înțelege ierarhia vizionara blakeană și polaritățile interne ale acesteia în absența unei analize prealabile a dialecticii postulate și aplicate consecvent de artistul englez. 3.4. Dialectica lui Blake Este necesar să pun în discuție problemă dialecticii blakeene fiindcă aceasta constituie, simultan, modalitatea de compoziție artistică preferată de Blake și metodă principala prin care artistul configurează și înțelege realitatea. Christine Gallant opinează că, "dacă luăm în calcul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
plan spiritual. Nu se poate înțelege ierarhia vizionara blakeană și polaritățile interne ale acesteia în absența unei analize prealabile a dialecticii postulate și aplicate consecvent de artistul englez. 3.4. Dialectica lui Blake Este necesar să pun în discuție problemă dialecticii blakeene fiindcă aceasta constituie, simultan, modalitatea de compoziție artistică preferată de Blake și metodă principala prin care artistul configurează și înțelege realitatea. Christine Gallant opinează că, "dacă luăm în calcul opera ca întreg, este dificil să ne gândim la un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
teologice este acela că principiul antropic se definește în termeni paradoxali, "că fiind simultan Dumnezeu și creatură" (1979, p. 133), uniune care "ar depăși înțelegerea" (1979, p. 134). După ce am văzut în ce rânduri trebuie căutată originea ideii blakeene de dialectica, vă propun să urmărim, în continuare, cum se ipostaziază această în textele propriu-zise. Am avut deja ocazia să subliniez modalitatea dialectica prin care Blake interpretează lumea imaginației, ca și natura complementară a realităților sale polare. Este, de asemenea, important să
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care "ar depăși înțelegerea" (1979, p. 134). După ce am văzut în ce rânduri trebuie căutată originea ideii blakeene de dialectica, vă propun să urmărim, în continuare, cum se ipostaziază această în textele propriu-zise. Am avut deja ocazia să subliniez modalitatea dialectica prin care Blake interpretează lumea imaginației, ca și natura complementară a realităților sale polare. Este, de asemenea, important să remarc aici că întreaga concepție blakeană legată de unitatea contrariilor poate fi pusă în relație cu Fizică lui Aristotel, devenind, în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de contrarii precum rațiune/intelect, memorie/imaginație, vegetativ/spiritual. Profilul vizionar blakean evidențiază o serie de antinomii conceptuale destul de clare, transferate ulterior la nivelul textelor propriu-zise. Concret, în The Marriage of Heaven and Hell (1790-1793)158, text descris, simultan, ca "dialectica prescurtata" (Spector, 2001b, p. 60) și că "manifest critic" (Spector, 2001a, p. 81), Blake observa că starea de conflict dintre subiect și obiect este inerentă; mai mult, ca aceasta este dezirabila și benefică pentru ambii: "Without Contraries is no progression
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care noi, ca indivizi, o avem în raport cu legile universului? Un punct de vedere mai coerent este formulat de W.J.T. Mitchell, care consideră că tehnică de realizare estetică pe care o utilizează Blake îl determină pe artist să ajungă la dialectica pornind de la dualism. Opozițiile sunt detectabile chiar la un nivel estetic concret: opera de artă blakeană (un produs "compozit", în expresia lui Hagstrum și a lui Frye) este un amestec subtil de text și de ilustrație. Mitchell vorbește chiar despre
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de la dualism. Opozițiile sunt detectabile chiar la un nivel estetic concret: opera de artă blakeană (un produs "compozit", în expresia lui Hagstrum și a lui Frye) este un amestec subtil de text și de ilustrație. Mitchell vorbește chiar despre o dialectica vizual-verbală: "Blake dorea să combine formă spațială și cea temporală în cărțile sale anluminate nu pentru a produce o imitație completă a lumii obiective totale, ci pentru a dramatiza interacțiunea dualităților aparente din experiența noastră cu lumea și de a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
întrupa eforturile depuse de acele dualități în direcția unificării" (1978, p. 33). Concluzia studiului lui Mitchell este că "stilul pictural al lui Blake, întocmai formei sale poetice și formei totale a artei sale compozite, este organizat că o interacțiune dramatică dialectica între elemente contrare" (1978, p. 74). Interpretarea pe care o oferă Abrams dualismului blakean indică formarea unei paradigme apocaliptice, a unui "mod de gândire în care toate procesele, fie ele istorice, logice sau empirice, sunt atribuite unei dinamici generate de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
XVIII-lea, nefiind, în acest caz, vorba despre un eșec, ci tocmai de impunerea unei diferențe culturale semnificative, a unei devieri de la normă. Nu numai chiliasmul discutat anterior, ci și un alt curent esoteric joacă un rol semnificativ în rotunjirea dialecticii blakeene. În acest sens, Stephen Gurney remarcă: "avem motive întemeiate să-l privim pe Blake drept parte a unei tradiții heterodoxe, dar persistente a misticismului occidental, care s-a menținut constant la periferia creștinismului instituțional" (1993, pp. 26-27). Tradiția respectivă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lor, că există un Dumnezeu rău, la fel de puternic precum cel bun, care urzește planul de a cotropi cerul, pentru a-i lua prizonieri pe îngerii cei buni și pentru a-i zăvori apoi în trupuri 166. Pe de altă parte, dialectica lui Blake se poate revendică, în egală măsură, de la credință pauliciana în clivajul dintre bine și rău167. Acești gânditori religioși poartă numele de maniheeni în tradiția autorilor bizantini 168. Potrivit lui Malcolm Barber, persanul Mani, fondatorul legendar al acestei secte, este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
între eul creator și public, profetism și expresie apocaliptica. Nu am omis, în paralel, o analiză a artei grafice a lui Blake și am continuat cu examinarea paradoxului viziunii implicat de gândirea filosofica a lui Blake, dar și cu analiza dialecticii propuse de aceasta. În final, m-am concentrat asupra celor patru tipuri de viziuni (simple, duble, triple și cvadruple), așa cum transpar acestea din crucială epistola către Butts, datata 22 noiembrie 1802. Last but not least, n-am pierdut din vedere
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ambițiosul epos The Four Zoas. 38 Pentru mai multe amănunte, cf. Damon, 1988, pp. 246-54. 39 Pentru detalii suplimentare, cf. Frye, 1990, pp. 338-339 et passim. 40 Cf. E: 116-17. 41 Acest lucru poate surveni ca urmare a pasiunii pentru dialectica nutrita de Blake. Pentru mai multe amănunte, cf. partea a treia a cercetării mele. 42 Utilizez termenul de "Doppelgänger", inventat de scriitorul german Jean Paul, ca pe un echivalent perfect al dublului. La origine, conceptul desemnează un soi de "fantomă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
creație. Uneori, manifestarea să materială este Blake însuși. 144 Pentru o exemplificare elocventa a acestei idei, cf. scrisoarea adresată de Blake lui Flaxman și datata 21 septembrie 1800 (E: 710-711). 145 W.J.T. Mitchell descrie cu acribie ceea ce el numește "dialectica vizual-verbală" a lui Blake (1978, pp. 4-14). Cu toate acestea, Ronald Paulson opinează că antinomia în cauză ar trebui interpretată în termeni de interior/exterior, nu de vizual/verbal: Acordând prioritate timpului, nu spațiului, el preferă urechea ochiului. Aceasta se
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
societăți civile nu pot fi descrise ca fiind un proces sinonim cu invizibilitatea și eliminarea violenței din sfera statului. Tocmai din cauză că puterea de a defini sinistrul nu mai este monopolizată de autorități bine definite sinistrul devine fără stăpîn apare o dialectică a civilității în care reducerea vizibilă și înlăturarea practică a diferitelor forme de violență din societatea civilă coincid cu vizibilitatea crescută din mass media și aprecierea voluptuoasă a violenței virtuale sau simulate de către cetățenii acelei societăți, care obțin o satisfacție
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
diverse; de asemenea, trebuie să înțelegem că un același mit este capabil să producă rezonanțe multiple și nu mai puține semnificații. Semnificații nu numai complementare, dar și adesea opuse. Nu există nici un explorator al imaginarului să nu insiste asupra acestei dialectici a contrariilor ce pare să impună o altă trăsătură specifică majoră: polimorf, mitul este deopotrivă ambivalent. De pildă, trebuie de citit admirabila serie de lucrări pe care Gaston Bachelard le-a consacrat reprezentărilor psihologice ale principalelor elemente naturale 5, și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
înc de la primele pagini ale lucrrii. Petru Comarnescu, în Kalokagathon, subliniaz, cu admirație, virtuțile lucrrii și ale autorului ei Filosofare pe baz de științ dar totuși filosofare, întreprins prin probleme struitoare și mrețe, prin considerarea dificultților și rezolvarea lor cu ajutorul dialecticii rațiunii suficiente, prin intuiții de subtil analist și fine observații de literat și critic: iat însușirea de temelie a expunerii d-lui Mihai Ralea în cea mai elaborat și mai sistematic lucrare a sa, care constituie o sintez de maturitate
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
sufleteasc a omului ca moștenire a originii sale, un obstacol se așeaz între provocarea extern și rspunsul su. Concepția antropologic a lui Ralea prezint în substanța ei, alturi de aplicarea conceptului de amânare în explicarea specificitții umane meditații profunde privind dialectica datului și construitului. Este, într-adevr, o împrejurare indiscutabil c gândirea lui Ralea a pornit de la o pereche conceptual care a mobilizat atenția multor filosofi ai tuturor timpurilor: natura și viața pe de o parte, cultura și civilizația, pe de alt
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
poate pretinde viziunii sistematice s integreze și s lichideze astfel infinita și mereu productiva diversitate a lumii, ori fie și a unui singur domeniu al ei, ci numai s surprind legea lor de structurare și de funcționare, adic principiul general-explicativ. DIALECTICA DATULUI ȘI AL CONSTUITULUI DIALOG AL OMULUI CU NATURA Tentativa lui Ralea de a aplica ideea de amânare la întreaga sfer a existenței umane nu poate fi înțeleas pe deplin decât prin includerea ei în cadrul mai larg al opoziției dintre
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
umane nu poate fi înțeleas pe deplin decât prin includerea ei în cadrul mai larg al opoziției dintre natur și om. Acest raport de opoziție constituie o veche tem a reflecției filosofice. Ralea îl privește prin prisma a ceea ce numește el dialectica bucolicului și a industrialului, identificând prin aceste noțiuni dou tendințe care îl însoțesc pe om în întreaga lui existenț istoric. Autorul nu împrtșește îns concepția lui Rousseau cu privire la stadiul primar al omului natural, ci, fidel formației și convingerii sale sociologice
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
istoricului este simpl: aidoma unor opere muzicale, variațiile istorice ale fenomenului amânrii nu sunt decât nesfârșite variații pe aceeași tem. În orice caz, Ralea, care vorbea adeseori admirativ despre peisajele prelucrate de istorie, era perfect conștient de caracterul istoric al dialecticii datului și construitului. Explicarea omului este o lucrare despre esența uman, despre om în general, fiind, fr îndoial, opera unui moralist. Ea depșește totuși limitele simplului moralism deoarece poart un mesaj practic și optimist privitor la transformarea neîncetat, prin construcție
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
și s o urmreasc în consecințele ei. D-sa recunoaște îns c, transformrii datelor naturale îi va urma o serie de rezultate, care nu sunt conținute integral în poziția prim; cutând s rezolve aceast 42 dificultate de ordin filosofic prin dialectica lui Hegel și Marx și concepând ideea de evoluție în sensul unei diferențieri și unei complete deosebiri: Orice evoluție sintetic presupune în natura rezultatului, a efectului, altceva, calitativ deosebit, decât se gsea în cauz. Conducându-ne dup text și urmrindu-i
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ființa 34. Această primă tematizare a nimicului este fundalul pe care Hegel va descrie pe rând diagnosticul nihilist al trecerii la lumea modernă în termeni precum "moartea lui Dumnezeu", "ateism", "fatalism", "pesimism", "egoism", "atomism", și va declara necesitatea faptului ca dialectica să traverseze negativitatea și "nihilismul", așadar "sentimentul că Dumnezeu a murit", recunoscându-l în același timp ca un simplu moment în viața spiritului, care trebuie depășit. Faptul că și un gânditor important ca Hegel folosește în sens filozofic termenul "nihilism
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în Omul în epoca nivelării (Der Mensch im Zeitalter des Ausgleichs, 1929), Jaspers în Starea spirituală a vremii noastre (Die geistige Situation der Zeit, 1931), Husserl în Criza științelor europene (Die Krisis der europäischen Wissenschaften, 1936), Horkheimer și Adorno în Dialectica iluminismului (Dialektik der Aufklärung, 1947), și-au conceput opera apărută din criza nihilistă. Fenomenul numit "critica civilizației" nu s-a limitat totuși la mediul cultural de limbă germană, ci s-a manifestat în toată Europa: el a apărut în Franța
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
împotriva optimismului progresului și al "divinizării viitorului", motivul sfârșitului istoriei, inserându-l în cadrul unei escatologii milenariste. Kojève, în seminariile deja amintite despre Fenomenologia spiritului, este și el fascinat de teza "sfârșitului istoriei", dar o elaborează pornind de la propria lectură a dialecticii hegeliene a slugii și stăpânului și de la o interpretare singulară a figurii lui Napoleon într-o perspectivă marxistă întru totul originală. Teza, pe scurt, este următoarea: istoria se termină, în principiu, cu victoria lui Napoleon la Jena. Un astfel de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]