4,884 matches
-
așa, o altă natură în cîteva luni. Este aproape ca și cum oamenii ar schimba într-o clipă nu numai climatul, ci și atmosfera, pentru că le-ar fi foarte greu să respire. Iată ce am resimțit noi în cataclismul suferit în 1815". Discipolii români ai maeștrilor de gîndire francezi au construit un mit. Brătianu îi scrie lui Michelet: "Omul crește în măsura în care Dumnezeu îi arată cum. Cum era omul de dinainte de 89 și cum sînt oamenii revoluției? Atunci, pentru prima dată, Dumnezeu se arătă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
naționalitate. Imediat după revoluție, Michelet face un gest democratic european, prezentînd o frescă epică a nenorocirii ruse, a dezastrului polonez și a celui românesc, nenorocirea acestei țări pe care o numește "nefericita Românie". El se inspiră din dovezile furnizate de discipolii săi Rosetti, și utilizează izvoarele folclorice transmise prin rețelele care conduc la poetul Alecsandri. Legendele democratice ale Nordului merg pe registrul actualității, cu prezența dramatică a eroului cuplul Rosetti și pe perenitatea folclorică. Imaginarul francez este mișcat de această figurație
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
este elaborat în cursul unei serii de întîlniri la Tîrgu-Mureș și Blaj. Întîlnirea de la Tîrgu-Mureș este influențată de Alexandru Papiu-Ilarian și Avram lancu, care se opun deciziei unilaterale luate de unguri de a alipi Transilvania la Ungaria. Avram lancu, vechi discipol al piariștilor din Cluj, tînăr jurist, trece la acțiunea de propagandă în sate. Intelectualii și preoții organizează o întîlnire în vederea mobilizării țăranilor cu ocazia congresului național care trebuie să se țină la Blaj, la 15 mai 1848. Manifestația la care
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de latinitate a ei, în jurul idealurilor Școlii Ardelene. La Iași, reprezentantul acestei școli patriotice, latiniste și pașoptiste este profesorul Bărnuțiu care vine din Transilvania, fiind aureolat de trecutul său pașoptist. El predă filosofia și este un profet pentru studenții săi discipoli care îl urmează și îl imită cu fanatism așa cum vor afirma junimiștii. Demersul inițial al grupului junimist nu este politic, ci filosofic și grupează intelectuali formați în străinătate, în Germania, iar unii în Franța. Este cazul lui Pogor, al lui
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
liberală, democratică și occidentalistă. Ea conduce la restaurarea valorilor tradiției, a valorilor ortodoxiei, răspunzînd însă și neliniștilor în fața modernității, în măsura în care aceasta pornește de la fractura tragică a existențialului personal și desemnează o cale de salvare colectivă. Foarte convingător, lonescu își fascinează discipolii, pe Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian și Emil Cioran; el convinge prin stil, prin exigența elitistă, prin talentul de orator care îi cucerește. Vulcănescu a numit această tensiune intelectuală desăvârșită "monahală". Nae lonescu a lăsat cîteva cursuri adunate în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
natural al Bisericii, pentru că el a încetat să fie un stat creștin" (mai 1936). Filosoful se îndreaptă spre o mistică după care: "Credo quia absurdum, adică fiecare creștin trebuie să împlinească, în liniște, sacrificiul dureros al intelectualului". Căile urmate de discipolii lui Nae lonescu au fost dintre cele mai diverse. Astfel, Emil Cioran, cunoscut publicului francez încă de la apariția, în 1949, a lucrării Précis de décomposition (Manual de descompunere), nu se lasă amăgit de filosofia mistică ortodoxă și își încheie lucrarea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
îndoielilor. Spre exemplu, acestea ar putea fi rivalitatea și denunțurile survenite între ideologii și maeștrii gîndirii N. Crainic și N. lonescu ale căror proiecte fundamentale nu diferă mult. Primul dintre ei, după încarcerarea sa în 1933, la oarecare distanță față de discipolii săi legionari, apropiindu-se de dreapta cu aura unui conservatorism rezonabil și nesîngeros. El negociază cu naționalistul Goga care a intervenit în sprijinul său, în afara procesului, și favorizează, în 1935, apropierea lui Goga de bătrînul Cuza de la Iași, în ciuda moliciunii
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ilegal din 1924, numără abia o mie de membri; s-ar putea replica, împotriva acestei memorii staliniste amplificatoare, că singurul contact al regelui și al generalului Sănătescu cu comuniștii este Pătrășcanu. Același personaj este citat și de Coposu, un național-țărănist, discipol al lui Maniu, cînd evocă contactele anterioare loviturii de stat din 23 august dintre diversele forțe de opoziție. Fără îndoială, trebuie să se înțeleagă prin această "generație" comunistă istoria unei stîngi antifasciste, stîngă intelectuală care a îndrăznit deseori să se
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lui Dej în fruntea partidului are loc la Conferința Națională din octombrie 1945. El se găsește confruntat cu grupul din "exterior", adică de la Moscova: Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu și losif Chișinevski. Dar și unii și alții sînt buni discipoli ai lui Stalin. Se pare că ei beneficiază în acest moment de toată încrederea lui. Partidul are un șef, o tradiție și multiple reputații, un model în Stalin. Această fascinație pentru Stalin este împărtășită de toți militanții partidelor comuniste central
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
existat astfel o seară de Revelion în care Dej s-a apucat să vorbească în idiș cu Bodnăraș: Dej cunoștea prăvăliile evreilor, din mahalalele copilăriei sale, iar Bodnăraș crescuse în mijlocul evreilor, în Bucovina. Cel care îi ia locul este un discipol activ și deschis. Trecutul lui Nicolae Ceaușescu, pe atunci puțin cunoscut marelui public, va fi reconstituit, începînd cu anii '70 și dezbătut după execuția sa în 1989. Pentru opinia publică, personajul nu are o identitate precisă, dar tovarășii cunosc bine
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
condamnării modernității pozitiviste și tehnocratice. Retragerea și marginalizarea sa fac din el simbolul revoltei, polul unei rupturi aristocratice cu activismul cultural al administratorilor culturii din epoca Ceaușescu. Noica întruchipează un stil, o metodă de interogație, propunînd un crez cultural refondat: discipolii săi filosofi caută împreună cu el un catharsis axat pe problema timpului, a tradiției și a modernității. Există o nevoie de a regăsi rădăcina limbajului, adevărul tradiției, de a se dezaliena de fatalitatea constrîngătoare a modernității. Mai mulți factori explică succesul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
degradarea spirituală a generației lor. Născută după război, formată în dogma unui marxism simplificat, această generație n-a trăit violența directă a anilor '50 și s-a supus rezonabilei schizofrenii a lui: Dați Cesarului ce-i al Cesarului". Mărturia unui discipol al lui Noica, Gabriel Liiceanu, clarifică răsunetul acestei influențe. Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu merg vreme de patru ani, între 1977 și 1981, pentru a-i urma învățăturile, pentru a se confrunta cu Noica în acest loc izolat de la Păltiniș, "la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
României cu Praga și Belgradul pentru o serie de tratate și convenții militare care trebuie să înlăture amenințarea iredentismului ungar. Formarea Micii înțelegeri 1923 O nouă Constituție în România. Puterea executivă este conferită regelui, puterea legislativă celor două adunări Codreanu, discipolul lui Alexandrii Cuza, fondează Liga de Apărare național-creștină 1924 Partidul Comunist Român este interzis 1926 Martie Guvernul generalului Averescu, cu O. Goga la Ministerul de Interne Septembrie Generalul Averescu merge la Roma, unde încheie cu Mussolini un tratat de prietenie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și-umplură piepturile cu cruciulițe și păsăruici, ca să piardă Basarabia, să cheltuiască milioane... etc. etc. Apoi asta zicem și noi, păcatele noastre! Cine zice că noi atăcăm pe roșii? Ferit-a sfîntul! Nu facem decât să copiem, ca niște umiliți discipoli întru cele bune și plăcute lui Dumnezeu, ceea ce-a zis "Presa" despre ei. Mai parafrazăm noi, nu-i vorba, dar mic e meritul nostru, mare al "Presei". Dar cum stau azi - după 360 de zile - onorabilii de la "Presa" cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aceasta. Înțelepciunea în viață e, pentru Schopenhauer, arta de-a o face pre atât de plăcută și de fericită pre cât se poate; e lesne de înțeles ca o asemenea învățătură să fie de natură a atrage o mulțime de discipoli; și colaboratorul nostru, D. Jules Claretie, a semnalat ieri succesul de curiozitate pe care l-a repurtat această carte abia apărută. Schopenhauer propune să se boteze cu {EminescuOpXI 313} numele Eudemonologie acest tractat al vieței fericite. Acest sujet n-a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
model, resuscitam bătute subiecte, susținînd, cu perfidă persuasiune, că nimic original nu apare fără preexistența unui model, nimeni n-a început plecînd de la sine, modelul maestrului e condiția primă, elementară, a creației, omul mă fixa șerpește prin lentile, reveneam: dacă discipolul are forță, atunci vine momentul cînd își anulează modelul și se instituie el însuși drept model, omul mă fixa și-și răsfrîngea buza de jos, era evident, nu-i plăcea, reușisem să-i produc silă, altcineva punctase, la un moment
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de jdanovism ignar: Nicolae Moraru. Le vorbea (în acea zi) studenților, cu drăgălașul lui accent moscovit, despre decadentul pictor Mandrian. Mondrian, tovarășe profesor, strigau șolticii dîmbovițeni din fundul sălii. Lăsați, lăsați, îi liniștea "prafesorul", acela-i altu'... Profesorul Al. Dima, discipol al lui Vianu, făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul lui despre literatura lumii fascina orașul. "Parantezele" lui (cînd ruga studenții să nu mai noteze, bănuiți de ce!) făceau deliciul galeriei. Îi plăcea și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vizitator, acest frecventator, va descoperi doar unda de lumină inefabilă ce marchează, inimitabil, unicitatea. Datele se modifică în cazul unui alt vîrf al picturii ieșene, Dan Hatmanu. Afirmîndu-se ca exponent al unui realism robust, cu soluții ce-l exacerbează curajos, discipolul lui Corneliu Baba își modifică brusc și radical viziunea, recurgînd la arsenalul suprarealist, care, de altfel, îi și mărește considerabil cota de interes și de atracție. Dacă omul acestei noi opere se dovedește a fi o natură situată absolut în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ferească ochii de lumina orbitoare a părerilor comune și să-și astupe urechile la zgomotul lozincilor efemere". Iar în ultimul an al lungii sale vieți (1960), într-o scrisoare către M. Serranno, cita îndemnul consolator dat de un bătrîn alchimist discipolului său: oricît de izolat și singur te-ai simți, dacă-ți îndeplinești lucrarea cu fidelitate și grijă, prieteni neștiuți vor veni să te caute. Iată și concluzia sclipitorului său monograf Anthony Stevens: "Pentru Jung a îmbătrîni nu a însemnat un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ritos, în contemplarea lucrărilor. Am și găsit brusc explicația animozității: publicasem în "Cronica" un text amuzat, poate prea amuzat, "Taci cu baba!", despre maestru și învățăceii săi, atît de părintește răzgîiați de acesta. Știam că-i ajunsese, prin aceiași răzgîiați discipoli, la atelier, și că îl deranjase. Ce era de făcut? M-am apropiat cu sfială și l-am salutat respectuos, recunoscînd pe loc bănuita indispoziție ce i-a produs-o textul. Mai mult, l-am și asigurat imediat că, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului aveau rostul explicitării îndoielilor. Dureroaselor îndoieli ale diletantului de geniu. Că va fi înțeles greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de pagina scrisă, gesticulații exhibiționiste, oripilînd sau dînd de gîndit. Artele momentului? Ritos antitradiționaliste, cunosc o fascinantă ebuliție a punerii în scenă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bucureșteni ai primei lor inițieri întru spirit benefic-provocator! Ce rezistentă a rămas prietenia celor trei, peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice! Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare a "eremitului" Noica, discipolii și-au pigmentat diferit, după 1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața comunismului remanent, celălalt (Pleșu) costumîndu-se în rezoneur disponibil și fascinant deopotrivă al aceleiași realități. Regăsindu-se însă amîndoi, permanent, într-o riguroasă dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s, se sărutaseră amuzați: adică, gata, nu mai vorbim, urmărim, da? Da. Ce poveste dureroasă! Ființa care trăise spectaculos de vital, se bucurase din plin de viață liberă (și libertină) dăduse romane capitale, Castelul de nisip, Clopotul, Timpul îngerilor, Marea, Discipolul, predase filozofie la Oxford, iat-o acum, într-un amurg de neimaginat, băbuță cu minte rătăcită, alături de nu mai puțin celebrul ei soț, John Bayley, condamnat, prin dragoste, să-și plimbe pisicuța prin coridoarele sordide ale unui Alzheimer devastator. Încă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mult prea de timpuriu - destinul), o mulțime de prieteni și admiratori, dintre care nu puțini i-au fost părtași sau martori ai nesfârșitelor încercări cuprinse în propriul traiect biografic, numeroși colegi de breaslă și autentici (ori numai pretinși) colaboratori sau discipoli, care l-au prețuit și respectat, deopotrivă, cu autoimpusă, justificată și rar-întâlnită sinceritate și, nu în ultimul rând, o suită de proiecte științifice, mărturisite și perfect imaginate, pentru a căror înfăptuire firul vieții autorului s-a dovedit, din păcate, prea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu-i trebuia titlul de doctor ca să poată fi conducător”. Dăruit de natură cu exigențe și pretenții ce-i înspăimântau pe studenți, dar îi și devansau propriile performanțe, „mentorul” bucureștean avea să se bucure în final de strălucitul succes al „discipolului” ieșean, când acesta și-a susținut, în fața unui amfiteatru arhiplin, teza de doctorat Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856), publicată ulterior de autor (1972) în Editura Academiei. Performanțele științifice realizate într-o cadență admirată sau invidiată, după
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]